2,124 matches
-
străbate materia obține de la aceasta, pentru viitorul speței, promisiuni despre care nu putea fi vorba când se constituia speța. Mergând de la solidaritatea socială la fraternitatea umană, noi rupem cu o anumită natură, dar nu cu orice natură...”. Pentru a ne consola temerile, să ne gândim la spusele autorului american John C. Maxwell (n. 1947): „Oamenii optimiști își mențin o mentalitate bazată pe soluții, văzând o rezolvare în fiecare problemă și o posibilitate în fiecare imposibilitate”. Referință Bibliografică: Extremism și moderație / Vavila
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
și folclorul din Bagdad. Față creola, dar frumoasă, mă readuce în prezent și-mi spune că a mușcat-o un câine, a făcut multe injecții și că n-a spus nimănui. Adică familiei sale, gândesc eu. Am dorit s-o consolez cumva, îmi câștigase respectul prin sinceritate și un farmec personal pe care-l etală cu discreția unei ființe educate. Ieșim din Sibiu.O cheamă Roaa și numele ei se pronunță aproape identic cu '' roua'', Roaa și „roua„ ce rezonanță! Are
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
am plecat din Italia spre Australia am plănuit să alerg de la Sidney la Melbourne, 1000 de km, ca să-i fac mândri pe români, însă mi-a luat-o un cioban înainte. Petru Velea, un prieten din Banatul sârbesc m-a consolat pe patul morții, spunându-mi că „Domnul are altceva în gând pentru mine, are un alt plan cu mine” și a avut dreptate, pentru că de mai bine de 35 de ani adun firmitură cu firmitură, nu încetez să promovez valori
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
pentru momentele când ai de transportat bagaje mai multe și mai mari. Că dotări nivelul de echipare Dynamoque deține faruri cu lumini de timp de zi de tip LED, faruri de ceață, cruise control, limitator de viteză, sistemul START/STOP, consolă centrală audio și navigație Media Nav cu ecran de tip touchscreen de la LG, volan îmbrăcat în piele cu butoane de control, sistem audio Bass Reflex, sistem de asistare pentru plecarea din pantă, geamuri electrice, scaun șofer cu leglaj pe înălțime
TEST DRIVE Renault Clio 4 [Corola-blog/BlogPost/92309_a_93601]
-
decât să fii tare și să mergi înainte, pentru că oricum nu rezolvi nimic așa. - Știu, știu c-ai dreptate, dar... tu știi că mi-i tare greu, tu știi... și iarăși începu să plângă și să jelească. În timp ce Miță îl consola și îl îmbărbăta să își revină, îi sună telefonul. Îl căută și dădu de el într-unul din buzunarele treningului. Îl scoase și văzând cine sună, îi spuse căpitanului: - Mă sună soră-mea, dar o sun eu mai târziu. - Păi
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
darnic! Chiar am plâns, ca un copil...magia Sărbătorilor există, nu doar în filmele americane! Nu mai am părinți...unică fiica a rămas cu îngerii, la o zi după nașterea ei, într-o zi de Crăciun...fostul soț s-a consolat în altă parte...mai am doar o soră, căsătorită...și cariera mea de dascăl (în care nu am fost niciodată dezamăgită). Mereu am crezut ca D-zeu nu ne lasă singuri în bucurii și durere, ci ne trimite oamenii de
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
să repare harnașamente vechi, și toate astea fără să se apropie prea mult de cai, bineînțeles! Zâmbea amar când își amintea cum, naivul, își închipuise că, din primele zile chiar, i se va îngădui să zburde călare prin manej!... Se consolase văzând că nici ceilalți novici n-aveau parte de o soartă mai bună. Ho, ho, ho, râdea icnit, în silă parcă, domnul Gaiță, șeful secției, înțelegându-le păsul, da’ știți că mă puneți pe gânduri, mânzocilor? Ori poate confundați manejul
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pe sub veșmânt, cu răceala și În același timp cu căldura pe care le cunoștea prea bine. Dar nu voia să cedeze. Își Împinse brațele către ea, respingând-o. — Pleacă, Pietra. — Oh, messer Alighieri, În noaptea asta nu trebuie să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i-o aproximasem efectuând rapid În minte un calcul aritmetic elementar. - Mă așteptați? am ricanat neîncrezător. De unde știați că am să vin? Adevărul este că am aflat de dumneavoastră cu totul Întâmplător, renunțasem de mult să vă mai caut: mă consolasem cu ideea că am ratat pentru totdeauna interviul acela. - De unde știam? Hm... Adevărul, vorba dumitale, este că mai mult simțeam sau, poate, doar speram că o să mă găsești - există o mistică a speranței În fiecare dintre noi, care, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcut oricum. Chiar m-am bucurat că ne despărțea un geam gros și, după toate aparențele, incasabil. Curtoazia și amabilitatea nu păreau să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevăruri mai degrabă subiective. - Ce spuneți dumneavoastră sună mai mult a lirică decât a istorie, mister Adam. Iar eu Îl suspectam de invidie răutăcioasă pe cel care a spus că istoricii sunt acei filozofi care, neavând talent pentru proză, se consolează să scrie poezie... Glasul onctuos și zâmbetul multilateral al lui Zoran! Mda... Dialogul cu Eveline se Întrerupsese la propunerea ei de a-l repeta și a-l duce mai departe În fața membrilor Consiliului. Am acceptat În speranța unor clarificări vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și o absență. La ce se raportează pentru a dobândi relevanță morală noul lucru făurit de Creator, atâta vreme cât el este singurul lucru existent pe lume? Dați-mi voie să vă contrazic: „bine În sine” este un nonsens, o aberație. - Mă consolez că nu-i, totuși, cea mai mare din câte există... - Înțeleg aluzia, Însă refuz să răspund la provocări. Prefer să vă mai semnalez ceva privitor la decalajul uriaș dintre durata vieții Celorlalți și cea a pământenilor care suntem. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut În Împrejurările respective, și aceasta mă mai consola oarecum. În cele din urmă, m-am redresat. Am avut chiar puterea să-mi reprim impulsul de a pune Întrebări. - Cred că - până la un punct, cel puțin - aș putea să continui eu povestea, am spus, căutând să-mi ascund cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centru cu tot ceea ce presupunea istoria, actualitatea și viitorul lui, așa cum se profila el În viziunea lui Zoran, lucrurile s-ar fi simplificat simțitor. Dar nu puteam, iar faptul că oricine În locul meu ar fi fost la fel de neajutorat nu mă consola câtuși de puțin. De ce erau atât de convinși centromanii că asupra Pământului nostru plutea pericolul ca Într-o zi Ceilalți să Închidă laboratorul fie pentru că vor fi aflat ce doreau, fie pentru că, dimpotrivă, se vor fi convins că experimentul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu: subit, colțurile gurii i s-au lăsat În jos, s-a Întunecat la față, a lăsat dezolată hârtia la loc pe masă și și-a luat capul În mâini. Eșecul o făcea să sufere. Aș fi vrut s-o consolez, dar cuvintele mă părăsiseră și pe mine. I-am pus mâinile pe umeri și am strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun. Ceva mai prost ai stat la capitolul premise, dar consolează-te: nimeni nu-i perfect, nu-i așa? În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: „Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de pe fața pământului, dar niciodată mizerabil. Sunt mulți bogați care trăiesc ca niște mizerabili, înconjurați de tot luxul posibil, și săraci care trăiesc în mod demn doar cu cât au nevoie. Mi-ar plăcea ca vorbele tale să mă poată consola, dar sunt deja prea mulți ani de lipsuri, răspunse fata. Eu sunt tânără și puternică și pot rezista, dar uneori am impresia că mama nu va mai putea suporta mult timp. — Și pe mine mă îngrijorează, recunoscu Gacel. Și zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pierdut un soț pe care-l adoram; acum ai vrea să-mi pierd și fiii... Pentru ce? vru să știe. Cu ce-am păcătuit ca să fiu pedepsită în felul ăsta? — Tu n-ai păcătuit cu nimic... - se grăbi s-o consoleze Aisha. Alții au făcut-o, dar poate că de astă dată nu v-a trebui să plătim noi. Tatăl nostru a trebuit să înfrunte o armată întreagă și a fost învins doar când a fost nevoit să părăsească deșertul. Noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Împreună. După atîția ani n-au realizat mare lucru, dar oricum au publicat cîteva cărți și cu banii se descurcă destul de bine. Sigur că nu e ceea ce au sperat ei, dar, am impresia că au Început să se adapteze sau consoleze, În fond e cam același lucru. Pentru noi e mai greu deocamdată. Totul e atît de bulversant, atît de nou. Locuim În continuare În lagăr, dar ne-au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acces În lumea bună. Și la ei totul se justifica, doar se iubeau. PÎnă cînd s-a rupt filmul. Uite aici: Trupul intră În pămînt și sufletul se Întoarce Înapoi În raza de lumină de unde a plecat. Învățăturile MÎntuitorului. Te consolează cu ceva? Nici pe ea nu o liniștește gîndul că l-a trimis pe Radu În raza de lumină de unde a plecat. — Nu Înțeleg. Despre ce vorbești? Mi-a spus Suzi că În noaptea aceea la mare Anna a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este frică de moarte? De la ce vîrstă? Da. Cred că instinctiv mi-a fost totdeauna frică de moarte. Dar am Început să mă gîndesc la ea În jurul vîrstei de treizeci de ani. Ce faceți Împotriva acestui lucru? Încerc să mă consolez cu ideea că toți oamenii trec prin asta și „suportă“. Nu vă este teamă de moarte țpentru că gîndiți materialist sau pentru că gîndiți nematerialist)? Dar vă este teamă de momentul cînd muriți? De fapt, dacă mă gîndesc bine, Îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]