885 matches
-
anumite canoane fenomenul liric. Poezia se arată a fi preocupată mai puțin de aspectele de expresie, de formă (discursive, epice, retorice), acordând în schimb o mare atenție aspectelor de conținut ideologic; sunt cântate acum subiecte de natură să intre în consonanță cu realitatea socială. Poezia își asumă de-altfel sarcina de a modela conștiința socială și în acest scop autorii încearcă să recupereze, de obicei în ample structuri lirice, marile figuri ale istoriei, al căror destin, a căror existență era considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia comicului, sau, dimpotrivă, acumularea surselor de comedie se frânge, sub povara disperării eroului condamnat la luciditate și singurătate. În felul acesta, povestea lui Sebastian capătă remarcabile consonanțe, pe de-o parte, cu "drama intelectualului", din literatura noastră interbelică aureolată de interogațiile lui Camil Petrescu, iar pe de altă parte, se însoțește cu notele pitorescului și ale acelui dulce-amar din dramaturgia lui Cehov. Claudiu Bleonț Miroiu și Eugenia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al ideilor. Rima, element clasic de versificație, rezidă în consonanța sunetelor finale a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată. După poziția lor în strofă, rimele sunt: - rima împerecheată (aabb/12, 34): Tu ești o undă, eu sunt o zare, / Eu sunt un țărmur, tu ești o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru a sugera impregnarea unui demers științific de tipul celui analizat mai sus cu un Zeitgeist ce se manifestă vădit până și în plan social-politic. Constatăm că "reflecția epistemologică" din epocă la care se referea Schnädelbach se află în deplină consonanță cu idealurile revoluționare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Căci, în sensul celor deja înfățișate, putem vorbi despre o revoluție și pe tărîm epistemologic. În același timp, am căutat prin ampla comparație anterioară să adoptăm un mod de concepere a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
arab sub aspect militar (Egipt), constituind o arie mediană de tranziție între mult mai puternica Europă (M=16,0) și modesta Africă subsahariană din sud (M=0,9). Dacă diferența de potențial militar față de Europa este o realitate clară în consonanță cu toate celelalte discrepanțe geografice, economice și sociale transmediteraneene, ecartul față de Africa nearabofonă este marcat de inversiunea tuturor datelor cantitative. Astfel, Africa arabofonă cuprinde doar 13 state (din totalul de 49 ale Africii), o treime din suprafața continentului și mai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
lungă". Dan, erou demiurgic, a creat un peisaj edenic pe lună, unde se întrepătrund toate regnurile: cireșii "cu omătul trandafiriu", florile "cântau în aer cu frunze" ș.a. Constelațiile care se reflectă în ape sugerează o suprarealitate, un univers fantastic, în consonanță cu starea sufletească a eroilor. Intrând în armonia universală, cuplul Dan-Maria pare fascinant: "El își rezima fruntea încununată de flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră". "Floarea albastră" simbolizează fericirea, iar "pasărea măiastră" semnifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă: era "nu înaltă și înșelător slabă", avea păr bogat de culoarea castanei, "poate prea personală ca să fie frumoasă în sensul obișnuit al cuvântului". Farmecul Doamnei T. vine din interior în consonanță cu o permanentă tensiune intelectuală. Emotivă, se află mereu în contact cu arta, surâde și surâsul ei pare "un reziduu de tristețe", iar întreaga ei alcătuire este străbătută necontenit de un fluid" (Fred Vasilescu). Din confesiunile de la începutul romanului, ne-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
referit la nevoia unei profunde înnoiri, care să nu se limiteze doar la o subțire elită, ci să pună la lucru pături sociale cât mai largi. N-aș aminti tocmai acum acest fapt, dacă el n-ar fi în deplină consonanță cu împrejurările prin care trecem. Un dublu deficit se poate constata, ca și acum un veac, în societatea noastră: unul material, care ține mai ales de structurile social-economice; altul moral, decurgând dintr-o multitudine de factori. Relația dintre ele, inextricabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îi invita pe români să nu mai sufere, ca înainte, "rușini și groaze". Vor ști ei să se scuture de regimul fanariot? "Aidi, voinice, te arată/ Că tot ești ce-ai fost odată", sună un distih din epocă, în deplină consonanță cu alte demersuri regenerative. Istoria devenea o sursă de curaj civic, un garant al existenței unor virtuți încă obnubilate. Reconsiderând-o cu fervoare, la 1840, Kogălniceanu evoca "ura, interesul, pisma, toate patimile" ce dezbinau o societate în curs de schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
gândită în afara cunoașterii. Dezideratul european al transformării economiei Uniunii Europene în cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere, din lume, a implicat, ca o condiție sine qua non, prioritizarea strategiilor, a politicilor și a reglementărilor dedicate cercetării-dezvoltării-inovării. Consonanța ideilor economice și juridice pe care le implică politica europeană în sectorul cercetării-dezvoltării-inovării reclamă abordarea interdisciplinară și personalizată 79 a subiectului acestui capitol, deoarece examenul pur economic al acestui subiect ar însemna neglijarea chestiunilor politice, juridice, sociale și filosofice ale
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile de Mamă. Măcar descrierile de natură devin din ce în ce mai rare după 1876. însă tot după această dată, apar din ce în ce mai des accentele misogine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
binele comun și bunăvoința, ca trăsături esențiale ale comportamentului uman etic. Faptul că această posibilă ierarhizare are un fundament biologic nu o justifică și nici nu o legitimează, însă o explică, atât ca parte a moștenirii genetice, cât și în consonanță cu natura umană. De asemenea, nu este o simplă coincidență faptul că cei patru factori menționați - având la bază conceptul de evitare a producerii unui rău - sunt în deplin acord cu preceptele religioase și umaniste ale moralității universale. Aceste idei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
moștenirea biologică și, astfel, cu natura umană, nu sunt extrase sau exprimate doar pe baza unor anumite tipare culturale, naționale sau religioase, nu impun eforturi sau sacrificii imposibile sau nerealiste celor cărora li se adresează și, de asemenea, sunt în consonanță cu majoritatea concepțiilor laice și religioase care ghidează, în general, comportamentul uman. Trebuie, totuși, să precizăm faptul că echilibrarea concluziilor determinate de analiza problemelor etice prin prisma acestor factori trebuie realizată în contextul impus de prudență, întrucât aceasta protejează întotdeauna
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
cardiace”. Restituirea purității originale stă la baza stadiilor yoga. Pentru a curăța oglinda cardiacă, cavitatea aerata (akasa hrdaya) trebuie să vină din eter Luceafărul, dar sub formă domolită, pămînteană, nu rece, nu refrigerat, să fie muritor ca să poată intra În consonanță cu pneuma fetei...invocarea zeilor era urmată de manifestarea lor (autophneia)... Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Schiță de Întabulare a perimetrului poematic Citim din Durând : „scobitura după cum admite fundamental psihanaliza e organul feminin” grota, ungherul În cazul nostru. Numai voința
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
întâi este faptul că, la fel de mult ca și pictura sa, poezia lui Petru Aruștei datorează foarte mult unei vocații a tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în discuție chiar : aderența lui Eminescu la modelul cultural german. A luat contact cu alte lumi culturale mai ales prin intermediar german. Această matrice s-a transformat curând în model prozodic și poetic: Eminescu scrie o poezie românească ce manifestă consonanțe adânci nu doar cu melodia poeziei germane, ci cu însuși sistemul ei figurativ, cu stilistica ei profundă (Zamfir: 2012, 320). Eminescu și Eichendorff, Lenau, Heine "Din Heine, a cărui înrâurire este mult mai redusă decât se credea odată, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
veacului sau ceea ce numea Tacit un saeculum, adică o totalitate de condiții configuratoare a vieții omenirii"14. Astfel încât, conform aceluiași Iulian Boldea, "modernismul românesc este, s-ar putea spune, fructul unei sinteze între experiență (tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în primul rând, corespondența dintre opera de artă și epoca în care ea este făurită, legătura strânsă, dar, în același timp atât de subtilă, dintre creația artistică și mediul social care o generează. Miza modernismului e, în primul rând, autenticitatea, consonanța dintre trăire și operă, dintre textul literar și emoția estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este acord. „Acordul cu celălalt nu se poate numi toleranță; el nu este decât o formă de consens”afirmă Andrei Pleșu Într-o interesantă dezbatere despre intolerabil. Toleranța este altceva. Nu tolerezi fapte cu care rezonezi, cu care ești În consonanță. Este, dimpotrivă, acceptarea - Întotdeauna critică - a ceea ce te contrariază, față de care ai argumente consistente de a te disocia, dar nu o faci din respect pentru dreptul individului la identitate și diferență, bineînțeles dacă se Înscrie În limitele umanului. „Toleranța e
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
până a o face aproape și un dicționar de boale" (evidențierea grafică ne aparține). 1.1.2. Iată, de la început, în descrierea experienței personale de medic rural, și o probă a situării atente într-un anumit spațiu al comunicării, în consonanță cu registrul adecvat, și a evaluării resurselor ce țin de competența lingvistică: "Cât am fost medic de plasă am băgat de seamă că zadarnic îi vorbeam omului de boală, de pază și îngrijiri. El nu punea preț și nu credea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
l'Hôpital Neurologique Pierre Wertheimer de Lyon"). Or, aparentul citat reprodus mai sus este din Lobocoagularea, unde se trimite la un (presupus?) "savant" Karpmann și la "celebra lui carte", Lobii prefrontali, inamici ai umanității, date bibliografice probabil imaginare, dar în consonanță cu intenția polemică a lui Voiculescu. Relația cu textul Wertheimer a fost semnalată de Victor Crăciun Radu Voiculescu, în nota ce însoțește publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă asupra căreia vom reveni. În pofida acestei semnalări, trimiterea la presupusul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este, firește, Petersburgul, despre care Dostoievski scria că este cel mai „premeditat“ oraș din lume, iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct de vedere, ne‑am aștepta la consonanțe numeroase între nuvela Nopți albe și povestea pictorului Piskariov din Nevski Prospekt. Ei bine, reminiscențele sînt aproape inexistente, poate tocmai datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe îndepărtarea de model, deși mai tîrziu va reveni, polemic și creator, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]