641 matches
-
în Marea Britanie nu există constituție, din moment ce nu există niciun document cu acest titlu în țara respectivă, dar există multe legi care au un caracter constituțional eficient, deoarece organizează instituțiile guvernamentale. Există și convenții și obiceiuri care nu sunt mai puțin constrângătoare doar pentru faptul că nu sunt scrise. Este cazul nu doar al Marii Britanii, ci și al altor țări. Teoretic, într-o țară ar putea să nu existe nicio convenție, nicio cutumă, nicio lege, ceea ce înseamnă că liderii ar putea acționa
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de decizie și care dau organizației putere în măsura în care doresc. Totuși, unele aspecte ale ONU au început să depășească puțin modelul pur confederal, având în vedere că multe decizii luate de o majoritate a statelor sau de Consiliul de Securitate sunt constrângătoare, cel puțin în practică, pentru ceilalți membri. Alte tipuri de configurații confederale sunt constituite de organizațiile regionale, adesea cu un caracter economic; ele au fost alcătuite în ultimele decenii ale secolului XX. Multe dintre acestea sunt profund specializate, dar altele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca fenomenul social să poată fi cercetat așa cum sînt cercetate fenomenele lumii fizice, ca realități exterioare omului. În concepția lui Durkheim, obiectul sociologiei îl constituie faptul social; acesta este considerat ca lucru, exterior indivizilor și exercitînd asupra lor o influență constrîngătoare (de exemplu, normele juridice și morale, dogmele și riturile religioase, obiceiurile, regulile de comportare, limbajul, sistemele economice, sistemul de educație etc.). Faptul social se recunoaște după puterea de constrîngere pe care o exercită asupra oamenilor (cei ce încearcă să i
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și domine dorințele, să manifeste putere de stăpînire. Deși avea în vedere existența unor diferențe individuale între oameni și rezerva psihologiei sarcina de a oferi criteriile pentru selectarea mijloacelor de educație, Ém. Durkheim acorda factorului psihologic un rol secundar; forța constrîngătoare a societății lasă, în concepția sa, prea puțin cîmp de manifestare particularităților individuale. Așa cum se arăta mai sus, sociologul francez s-a ocupat în cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
către sine ca ființă naturală și supranaturală, individuală și morală. Scrierea pedagogică a lui Laberthonnière Théorie de l'éducation (ed. a X-a, 1935) începe prin exprimarea dezacordului față de teoriile din vremea sa educația autoritară și educația liberă. Prima este constrîngătoare, iar cealaltă lasă copilul pradă instinctelor sale. Și totuși, aprecia el, copilul nu devine ceea ce trebuie să fie în mod spontan, viața lui se cere a fi îndrumată. Dar cum este cu putință ca, în condițiile exercitării unei autorități, persoana
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se întîlnește cu neotomismul în considerarea grației divine drept ceva imanent actului educațional. Are însă un element în plus: ideea de caritate care împacă autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este constrîngătoare, ci eliberatoare; "ea nu comandă și nu dirijează decît pentru a-i servi (copilului) în realizarea destinării sale eterne" (11, p. 60). Personalistul italian LUIGI STEFANINI (1891-1956) ține în spirit personalist să atragă atenția că obiectul educației nu este omul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogii nondirective? Și de data aceasta se apelează la două principii ale lui Carl Rogers: acceptarea necondiționată și congruența. Prima noțiune presupune că fiecare membru al grupului îi acceptă pe toți ceilalți, așa cum sînt, că nimeni nu întreprinde nici o acțiune constrîngătoare pentru a-i schimba pe ceilalți (în afara cazurilor în care cineva ar încerca să aducă vreun prejudiciu altuia). Cea de-a doua noțiune o completează pe prima: fiecare apare în fața celorlalți și a sa proprie așa cum este. Trebuie să reținem
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prima: fiecare apare în fața celorlalți și a sa proprie așa cum este. Trebuie să reținem precizarea pe care o face M. Lobrot: acceptarea necondiționată nu exclude influența asupra altuia (24, apud 29, p. 273); dar această influență nu are un caracter constrîngător, ci apare ca o identitate facilitată de congruență. În condițiile aplicării celor două principii, clasa de elevi devine un loc de întîlnire cu altul și cu sine, un loc în care identificările se construiesc și se îmbunătățesc în permanență, favorizîndu-se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stimei de sine care a suferit din diverse motive. A te simți devalorizat din cauza unui corp insuficient de musculos ar putea conduce la o creștere a stimei de sine prin cumpărături diverse. Concluzie Mediul publicitar este vectorul unor norme extrem de constrângătoare. Una dintre acestea este silueta. Iar sora sa geamănă - plăcerea de a mânca. Departe de a se concura, acestea se consolidează reciproc, prima provocând frustrarea, iar a doua aducând consolarea la această frustrare. Cuplul acesta are atâtea în comun, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Durkheim, baza producerii de categorii mentale. În lipsa ei, calificarea nu se poate realiza, nici dura. Trebuie să-l urmărim pe acest autor când explică faptul că grupul oferă o dimensiune incontestabilă, puternică și "obiectivă" datorită impersonalității sale și caracterului său constrângător, care se impun în fața voințelor individuale (1988 și 1991). Dar, plecând de la această concluzie fondatoare a sociologiei, perspectiva noastră o lărgește și o precizează, efectuând, ca și nepotul său Mauss, noi distincții: între grupurile de producători (i.e. "profesioniștii") și grupurile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
diferențe. Configurarea specifică a tuturor acestor preluări și respingeri este cea care construiește identitatea. Această abordare este astăzi mult mai răspândită. Ea este deosebit de prizată în interpretările multor practici, mai ales că societatea modernă a eliberat indivizii de anumite grupări constrângătoare care le atribuiau roluri și statute controlate. Această perspectivă descrie modurile de construire a sinelui, de negociere a propriei imagini în interacțiuni. Fiecare își "bricolează" identitatea (Yonnet, 1999; Mendras, 1988; de Certeau, 1987 și 1990). Sociologii contemporani preocupați de studiul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
depozitul de cunoștințe care se interpun între compozitor, interpreți și auditori. Emoția muzicală depinde de efortul de recreare al fiecăruia. Becker reia opoziția între artele comerciale și "arta pentru artă": "Supunerea artiștilor față de exigențele publicului și ale angajatorilor este mai constrângătoare și mai completă în artele devenite comerciale" (1988, p. 293). Dimensiunea practică Noțiunea centrală de convenție subliniază dubla dimensiune, practică și simbolică, a muncii sociale: pe de o parte, ea trimite la sens, la simbolic, iar pe de alta, la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
non indicativ, altfel spus real/ ireal. Alături de indicativ sau mod zero al acțiunii narative există și modurile voinței și ipotezei. Din prima categorie fac parte obligativul ca mod al unei propoziții ce trebuie să se întîmple în maniera reprezentărilor colective constrîngătoare (reprezentînd legea societății) și optativul cores-punzînd acțiunilor dorite de personaj. Din cea de-a doua categorie fac parte condiționalul ca mod al implicației dintre două propoziții, astfel încît subiectul celei de-a doua propoziții și cel care pune condiția să
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relevează obiectualitatea, adică universul omului. Cunoașterea a trecut de la atotpotențialul demiurgului la atotfuncționalul mecanismului, ajungând să treacă firesc (de la teză și antiteză, la sinteză) la atotintegratorul uman. Are acest drum prin deșertul cunoașterii valoarea emblematică a eliberării rațiunii de convențiile constrângătoare, inclusiv de propriile excese, după regula performanței imposibile de a fi suficientă sieși, imitând fatal destinul divinității și al mecanismului. Eliberarea rațiunii este în fond reîntoarcerea ei la locul de baștină, la natura sa mamă, ca parte aflată în conflict
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la întreaga umanitate. Dacă mediul social are o influență asupra modalităților magiei, baza ei depășește simplul fapt social, în măsura în care putem distinge ființa umană și grupările alcătuite de ea"157. Definind magia ca fiind rezultatul unor reprezentări colective, exterioare indivizilor și constrângătoare, Émile Durkheim o consideră un fenomen social. Magia și, respectiv, divinația reprezintă pentru anumite comunități modalități specifice de a explica unele fenomene precum și forme mentale distincte prin care oamenii și grupurile se raportează la existența socială. Spațiul tradițional românesc abundă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
revrăjire a lumii. Dovadă este rezistența peste timp a unor simboluri, credințe și ritualuri, precum cele divinatorii (chiar și cu statutul de ficțiune). Prezența lor exprimă disponibilitatea spiritului uman de a opera cu semne și simboluri, de a depăși cadrele constrângătoare ale raționalității. Referindu-se la acest aspect, Mircea Eliade își exprima optimismul față de provocările lumii moderne: "...nu cred că anumite revelații primordiale ar putea să dispară. Chiar și în civilizația cea mai tehnologică, există ceva care nu se poate schimba
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ni le imaginăm ca pe niște cursuri și seminarii atât din autorii clasici, pe care îi interpretau, cât și din scrierile proprii". (Steiner, 2005, p. 25) 2.8. Învățare fără etică Cartea înseamnă intrarea gândului într-o formă exterioară lui, constrângătoare și pentru autor și pentru cititor. Cartea prezintă un punct de vedere la care te poți raporta, dar cu care nu poți intra în dialog, ceea ce înseamnă că mai important decât actul gândirii în sine devine gândul care se află
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
clase de elevi organizate administrativ, preponderent în funcție de vârstă versus grupare în funcție de afinități și interese; • control direct din partea adulților versus inițiative libere și (eventual) self control; • rețete educaționale versus creativitate, chiar incoerență în planul organizării; • proiect de formare predeterminat, coerent și constrângător versus proiect de formare propriu, chiar absență de proiect, fără obligații și responsabilități, de aceea seducător (de tipul "lebedei negre"). Să nu uităm, "lebăda neagră" promite totul (succes, notorietate), aparent fără efort, motiv pentru care ignorăm că oferă acest lucru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mecanismul lor extrem de aplicat de adaptare la mediu. Un asemenea mediu, pregătit să ofere educație formală (ne referim la școală) reprezintă pentru maimuța goală (sintagmă prin care Desmond Morris se referă la oameni) o grădină zoologică, adică un spațiu artificial, constrângător, dar care îi conferă siguranță și confort: Nu trebuie să comparăm locuitorul orașului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern nu mai trăiește în condițiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecționar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
presiunilor, avantajele sunt enorme. Grădina zoologică, precum un părint uriaș, are grijă de locatarii ei: le oferă mâncare, apă, adăpost, igienă și asistență medicală; problemele fundamentale ale supraviețuirii sunt reduse la minimum". (Morris, 2010, p. 8) Școala, deși un spațiu constrângător, se ocupă din plin de una dintre nevoile celor "închiși" aici nevoia de cunoaștere. Dar această cunoaștere este lipsită de conotația nevoii de supraviețuire pe care o conține din plin cunoașterea în mediul obișnuit al unei ființe oportuniste, ca atare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acela trăit la propriu când omul era doar o maimuță-vânător: plăcere, teamă, bucuria victoriei sau suferința înfrângerii. Jocurile video oferă "stimuli" "fără riscuri și fără inconveniente". Dar în bună măsură, jocurile video umplu un gol, un gol lăsat de școlile constrângătoare și anoste, un gol lăsat de joburi plictisitoare, un gol lăsat de rutina traiului în supertrib. Nevoia biologică de explorare continuă utilizează forme redirecționate de manifestare, pentru a evita depresia. Să nu uităm că maimuța goală este animalul oportunist prin
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cum aminteam nevoilor animalelor specializate. Mai mult, elaborarea acestui mediu educațional saturat a fost considerată o performanță de vârf a specialiștilor în educație, pentru că ar permite o accelerare a procesului educațional, considerată indispensabilă educației de masă. Specializarea mediului educațional acționează constrângător asupra "puilor de om", deoarece blochează o nevoie fundamentală a acestora: nevoia de stimuli diverși, deci de explorare continuă și de intervenție creativă atunci când provocările (omniprezente) ale mediului o impun. Sigur că diversitatea disciplinelor de studiu din orar ar putea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
că se impune regândirea procesului educațional din perspectiva a ceea ce s-anumit gândire slabă și etică slabă. Gândirea slabă stă sub semnul provizoratului, a unor fundamente acceptate ca fiind relative, argumentarea răspunzând unor nevoi circumstanțiale și în condiții nu foarte constrângătoare. Gândirea slabă, ca să-l citez pe Richard Rorty, stă sub semnul contingentului: "[...] de vreme ce adevărul e o proprietate a propozițiilor, de vreme ce propozițiile sunt dependente, în existența lor, de vocabulare și de vreme ce vocabularele sunt create de ființe umane, la fel sunt și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sensul recunoscut de această perspectivă". (Bauman, Etica postmodernă, 2000, p. 83) Iar Luminismul răspunde prin vocea lui Kant: rațiunea este terenul certitudinii, singurul care poate fundamenta datoria morală, care nu poate fi decât universală, adică aceeași pentru toți și la fel de constrângătoare: Întrebarea e dacă omul este din natură bun sau rău din punct de vedere moral. Nici una din amândouă, căci din natură el nu este nicidecum o ființă morală; el devine o ființă morală numai dacă rațiunea sa se înalță până la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vedere, teoria și practica tehnoculturale ale spațiului virtual sunt ambivalente și contradictorii, intră în circuitele de conectări existențiale și de întreruperi comportamentale, de racorduri social-politice la corpurile și identitățile hibride, biologice și tehnologice. Sunt atât eliberatorii și maleabile, cât și constrângătoare și limitative. Balanța dintre libertate și noile forme de constrângeri tehnologic-comunicaționale ale entității umane cibernetizate rămâne a fi înclinată într-o direcție sau în cealaltă în funcție de prezența sau de lipsa responsabilității umane. Identitatea postumană hibridată intră în paradigme existențiale și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]