3,537 matches
-
infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu statutul profesional, îl făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deja mentalitatea rănită de partener subordonat, de interesele căruia nu se ține seama. — Un turneu de rugby. Interesant. E o idee bună, John, pentru că îți va lua mintea de la lucrurile astea... Vocea lui Alan se stinse și rămaseră așa amândoi, contemplând „lucrurile“ acelea. — În orice caz, reluă Alan radios, pot să ajung la Bexhill de la Wincanton și înapoi până seara. Unde ne putem vedea? Bull se gândi o clipă. — E un bar mare la De La Warr Pavilion. Ne vedem acolo. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a naturii, trebuie să pomenim și de cele zece puncte peisagistice principale: Dimineață de primăvară pe Digul Su, Flori de lotus în grădina Qu, Luna, toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peștii la Huagang, Cele trei turnulețe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoțelul de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare, cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În cercul lentilei : am În mînă o bucățică din ceva ce pare a fi ciocolată Snickers și sînt cocoțat pe un scaun din primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că Încă nu ți-ai recăpătat memoria. Azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
este, credeți-mă foarte mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-aș putea să vă fiu de vreun folos! exclamă Rowe. Totul mi se pare atît de ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai curând, refuză ofertele de ajutor. Conform părerii celor mai pesimiști, ar fi început să scrie un jurnal, un caiet de reflecții, în care nu se-ntâmplă niciodată nimic, doar stările lui de spirit și descrierea peisajului pe care-l contemplă ore în șir de la balcon, printr-un ochean...“ Mai euforic e mesajul trimis câteva zile mai târziu de Marana din Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele, oglinzile curbe pot capta o imagine a totului. „Dumnezeu însuși, care nu poate fi văzut nici de trup, nici de suflet - scrie Porfir - poate fi contemplat într-o oglindă.“ Împreună cu iradierea centrifugă ce-mi protejează imaginea de-a lungul tuturor dimensiunilor spațiului, aș vrea ca aceste pagini să redea și mișcarea opusă, prin care, din oglinzi, îmi vin imagini pe care vederea directă nu le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-am spus, încercând să-l liniștesc. Nu vă mai gândiți la cartea aceea, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el, în ciuda dăscălelilor lui nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-o va duce niciodată la îndeplinire -, iar a doua fu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza chinezească cu samurai dându-și poalele peste cap în posturi războinice și mileurile de la mă-sa, primite ca dar de cununie, Carina contempla peisajul și, după momente de intensă reflecție, îmi arunca: - Nu merge, acum simt mai mult vibrațiile... - Simți o... mormăiam eu fără prea multă convingere, în vreme căpșorul drăgălaș, cu zulufi roșcăței - pe care l-aș despărți câteodată de corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plăcea să se așeze pe stînca aceea În amurg și să parieze pe viața și moartea marilor albatroși care se Întorceau „acasă” după lungul lor periplu, invidiind senina frumusețe a zborului lor tihnit și Întrebându-se ce simțeau atunci cînd, contemplînd insula, se apropiau, atrași definitiv de o forță stranie, un uriaș magnet ascuns care, o dată pe an, exercita asupra lor o influență irezistibilă, oricît de departe s-ar fi aflat de coastă. Soarele, care se oprise, violent și roșu, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl grăbi el ridicîndu-se din nou În picioare. Curînd o să iasă soarele și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care vor hotărî dacă felul În care le aducem noi sacrificii le place sau nu. Sebastián Mendoza, biet metis chilian, născut și crescut cu frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era vorba, fără Îndoială, despre o pereche Înstărită și tînăra lor fiică, aproape o copilă, cu părul foarte negru și pielea din cale-afară de palidă. Atît de absorbit era să contemple mișcările primelor femei pe care le vedea după atîția ani, Încît fu cît pe-aci să se lase zărit de un grup de marinari care Înaintau spre mijlocul insulei pentru a-și face provizii de apă, pricină pentru care fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de o șiretenie ieșită din comun, pentru a transforma acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu inexpugnabil; un bastion cum fusese, la vremea ei, Insula Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]