141,120 matches
-
dată de asemenea la maximum, Simfonia a 5-a de Beethoven. După zece minute, s-a produs o linișe de catedrală în tot blocul și am putut astfel să mă odihnesc...”. Idealist și încăpățînat (ca destui alți intelectuali “neînregimentați” care continuă să nu abandoneze corabia în derivă și, pe alocuri chiar luînd apă, a României contemporane), mă voi adresa pentru soluționarea acestei probleme cetățenești mai departe guvernului, președinției, justiției interne și, probabil, internaționale. Însă nu aceasta doresc să relev în intervenția
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
sa carte (La pensée du roman, Gallimard, 2003), el pare a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se numără cu miile și continuă să apară în ritm alert, analizele consacrate romanului ca specie, rigorilor lui interne, sînt infinit mai puține: o bibliografie exigentă nu reține mai mult de cinci-șase titluri fundamentale - de la scrierea de tinerețe a lui Lukács pînă la contribuțiile deja clasice
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii, Toma Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul mai ales atunci cînd își formulează metoda de analiză. Ne-am fi așteptat, din partea strălucitului stilistician, să opteze pentru examinarea romanului sub specia construcției sale verbale și să privească istoria romanului european drept o suită diacronică de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
în ultimul rînd, pentru frumusețea ei, Magda Cârneci (y compris Magdalena Ghica, pour les connaisseurs) a fost în anii deceniului nouă una dintre vedetele vieții culturale bucureștene și o figură emblematică a miraculoasei mișcări artistice apărute atunci și pe care continuăm să o numim „generația optzeci”. La vremea respectivă Magda Cârneci era, alături de Andrei Pleșu, o prezență constantă și întotdeauna de remarcat la vernisajele unor expoziții de artă plastică (la fel ca în cazul lui Andrei Pleșu, discursul său îmbină erudiția
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
care regizorul și profesorul Valeriu Moisescu s-a implicat în inițierea și coordonarea seriei de volume ce formează colecția Maeștri ai teatrului românesc în a doua jumătate a secolului XX, serie deschisă acum cîțiva ani cu un volum Radu Penciulescu, continuată cu unul Crin Teodorescu și acum, după două nume de mari regizori, un mare scenograf, Paul Bortnovschi. Am scris despre fiecare în parte la timpul cuvenit. Cărțile acestea, ca și cele din colecțiile revistei Teatru coordonate de criticul Florica Ichim
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
prof. Elena Zaharia-Filipaș a cuprins în volumul precedent perioada 1913-1919. Textele sunt adunate din Chemarea, Adevărul, Luptătorul, Facla, Cuvântul liber și nu în ultimul rând din Contimporanul, celebra revistă de avangardă românească înființată de Vinea în 1922 și care va continua să apară până în 1932. Cât privește tipologia articolelor, putem spune că publicistul care dublează poetul se simte mai mult atras de temele politice și sociale decât de cele literare. De altfel, și în revistele concepute anterior cu Tristan Tzara - Simbolul
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
nu-l bănuie capabil de așa ceva (textual: „Chiar îl cred de bună credință”). Citesc și recitesc, însă nu pot accede la rădăcinile adâncii aserțiuni. Împart frazele în propoziții, le analizez gramatical și stilistic, le compar, le reordonez grafic. Nimic. Sensul continuă să-mi scape. Ardeleanul bănățenizat din mine mai primește o palmă de la ardeleanul bucureștenizat: știam eu că munca intelectuală e grea, trebuia să rămân, asemeni strămoșilor, la coarnele plugului, să lupt oblu pe arătură, și nu pe pagina de ziar
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Les incertitudes du language, ar putea comenta Jean Paulhan aceste rînduri care fac cît un eseu despre relația scriitor-cititor, limbajul metaforic și, eventual, criza lecturii. Cu dicționarul într-o mînă și romanul lui Nicolae Breban în cealaltă biata fată își continuă corvoada pînă cînd, ca într-o proză suprarealistă, este strivită izbăvitor sub roțile unei mașini. Tonurile minore în care naratorul prezintă tragedia îngroașă aspectul de fapt divers, lipsit de importanță și amintesc prin fraza sacadată și umorul absurd pe care
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
există și un foarte interesant aspect metaliterar al prozei. Naratorul discută cu un unchi al său aspecte legate de proza pe care o scrie și face considerații proprii asupra literaturii. În momentul în care termină epopeea tușei Anghelina autorul își continuă proza în afara ficțiunii, cu personaje din lumea reală: „Ufff... am terminat-o! Dar a fost o plăcere să o scriu. Cu asemenea personaje populare poți lucra ușor. Am mai discutat asta, cîndva, cu Groșan, în trecere, la „Caravana” lui. Poate
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
tinerețe: iată doar una dintre afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia viitor. Continua nevoie de schimbare aparține romantismului nostru de tinerețe, o amintire... Nebunia este că vedem un regim care nu ne mai dă nici o speranță...”; chiar dacă elanurile romantice ale tinereții sînt acum înlocuite de luciditatea și abilitatea necesare „jocurilor de culise”, nevoia
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
i-a povestit întâmplarea soțului ei legitim, dl N. Popescu, angrosist de profesie, care, într-un moment de furie, și-a înjunghiat mortal odrasla... Soția sa, Petruța, în urma unei crize violente a fost internată într-o casă de sănătate. Cercetările continuă... Aceasta ar fi Viața pur și simplu. Pe urmă, intervine arta. Paradoxul este că bimilenarul Euripide se arată a fi astăzi mai prezent, mai aproape de noi și de viața noastră cotidiană. Pe când impecabilul ritm al versului racinian cu cenzura în
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
doilea volum, apărut de curînd, Către vîrsta de bărbat, povestește la persoana a treia prima tinerețe a lui John, care a reușit să scape de existența provincială și iubirea sufocantă a mamei, odată cu începerea studiilor universitare de matematică la Cap, continuate la Londra în anii ’60, unde lucrează apoi ca programator-informatician la IBM. Solitar, fără prieteni, el își dă seama că slujba îl îndepărtează de adevărata lui vocație și demisionează, petrecîndu-și apoi timpul în marile biblioteci londoneze, în căutarea unor modele
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
Matei Chihaia “Lut și cireși” Astfel se numește un mic teatru călător, avînd actori bărbați și femei de proveniență pestriță, care continuă tradiția teatrului în aer liber. De data aceasta se prezintă o versiune a “Bacantelor”, pe o pajiște în cartierul “turcesc” Kreuzberg din Berlin. Locul este ales cu intenție, piesa interpretîndu-se ca un fel de parabolă despre relațiile cu străinii. Dionis
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții de împărtășire pe care acest consum individual poluat și poluant nu le mai permite astăzi. Sînt gata să cred că tehnica va continua să ne înconjoare de un flux de imagini, în număr tot mai mare, dar că, pentru rațiuni psihologice și etice, trebuie să devenim conștienți de pericolul pe care această bombardare cu imagini o reprezintă, pentru că, pur și simplu, creierul nostru
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un anumit tîlc în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a Camerei Deputaților, pe o melodie adaptată după Chevaliers de la Table Ronde: „La Cameră comisii sînt destule
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
renume în anii ’70, mai ales pe vremea suplimentului Biblioteca Argeș, îngrijit de Gh. Tomozei, a ajuns acum, în seria nouă de sub directoratul lui Mihail Diaconescu (an III), organul unei grupări intitulate Argeș. Tradiție și spiritualitate ce „își propune să continue în condiții istorice noi orientările doctrinare promovate de «Semănătorul» și «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist pînă în pînzele albe, specialist în literatura dacă (!), autor al unui tom intitulat Istoria literaturii daco-romane, directorul de azi al „Argeșului”, aprig promotor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
dracu’ știe ăsta că am cumpărat o pâine și de când îl f... pe el grija că merg ca o girafă? ” Ceea ce, să recunoaștem democratic, nu prea pare produsul minții unei nou-născute, mai degrabă a unei nou-..., dacă ar fi să continuăm în „armonia” citatului și, de fapt, a întregului fragment publicat. Însă, luându-și imediat măsuri de prevedere și mai ales de siguranță, I.B. introduce „situația” într-un context mai larg și cam greu verificabil, poate chiar credibil: S-a întâmplat
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
locul meritat pe meridianele lumii. Dar mai există și decretul regal de întrerupere a activității diplomatice, cu începere de la 1 noiembrie 1944, factor de dureroasă decizie a ruperii legăturii oficiale cu țara și preferarea exilului, ca loc de a-și continua lupta, începută încă de pe băncile liceului, prin poezie și publicistică. Textul Programe del Acto de Homenaje al poeta Aron Cotruș consemnează participarea scriitorilor și oamenilor de știință spanioli, la Madrid când, la 14 iunie 1952, în Aula Institutului de Cultură
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Parlament, în fruntea partidelor, pe micul ecran) a unor personaje ce n-ar putea semnifica altceva decît conservatorismul cras. Așa-zisa a doua generație de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat, chiar și cu ajutorul unor voci scriitoricești ce, spre surpriza noastră, se încadrează în corul oportunist (vezi recenta aniversare la 60 de ani
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
conta. La sfârșit, am stat aproape o oră în picioare, în fața superbei biblioteci florentine, pline cu venerabilele rămășițe ale unei biblioteci care numărase, cândva, peste 10.000 de volume. Acolo, mi-a recitat, în italienește, Petrarca... De atunci, vizitele au continuat aproape săptămânal. La o trufă sau un păhărel de vin de Porto, Doamna Stoicescu mi-a încredințat amintirile dumneaei. Cu bune și rele, cu momente și întâlniri spectaculoase sau cu dezamăgiri și pierderi dureroase. Adică viață. Deși dezamăgită de oameni
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
atunci când Cometa Halley va lovi Pământul, acesta, care este un disc, se va răsturna și toți cei care nu știu carte, vor cădea în Iad. Așa că, pune-te pe învățat... Clasele primare le-a început la Preajba și le-a continuat la Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Constantin Țoiu Linia dreaptă comparată cu „Punctul de orgă” în muzica lui Bach, punct continuu în care eroul unui romancier englez vedea existența lui Dumnezeu... Punctele luminoase ale unei linii drepte ce se continuă egale, fără nici un accident, fără nici o săritură jos, sus, semănând cu emisia unui aparat Morse ce ar bate într-una un semn, același semnal sau una și aceeași literă, neîntrerupt... Eroul căzând abia știut sau cunoscut, abia luat în seamă
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
M-am îndrăgostit de ei și am vrut să lucrăm încă o dată împreună. Nu pentru că alți artiști nu ar fi buni, dar eu am învățat foarte mult de la aceștia în timpul lucrului la „Unchiul Vanea” și am exploatat posibilitatea de a continua să învăț. De la Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Irina Petrescu, Cornel Scripcaru... Toți aceștia dar și ceilalți sunt pentru mine o școală mare. - Este o revenire într-o familie teatrală. - Nu numai teatrală. Pentru mine noțiunea de familie are o mare
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
cu Michael Jackson. O marionetă perfectă. Ce risipă de virtuozitate îi trebuie omului pentru a părea mai puțin decît este” (p. 12). În doar cîteva vorbe filozoful a deschis o nouă poartă de gîndire, a lansat o idee care va continua să pulseze în mintea cititorilor multă vreme după ce lectura cărții se va fi încheiat. Ca să nu mai vorbim de enunțurile eliptice, tip definiție, mici pastile în structura cărora se găsește încorporată substanța unor întregi tratate: „Muzica: o imensă cheltuială de
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]