1,033 matches
-
produse ale experienței cognitive, foarte adesea desfășurate într-o perioadă lungă de timp și să fie, prin urmare, purtătoare ale acestei experiențe" [6, 251-251]. Fundamentul teoretic al unui asemenea demers lexicografic îl constituie punctul de vedere conform căruia elementele din continuumul realității înconjurătoare, receptate de om, sunt reflectate în conștiința umană în așa mod, încît această reflectare fixează legăturile cauzale și spațiale dintre realii și emoțiile condiționate de acestea. Studiul conștiinței lingvale în procesul ei de realizare fiind imposibil, unica soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prezintă problema, primește sugestii și ia decizii; 6. managerul definește limitele problemei și solicită grupul să ia decizia; 7. managerul le permite subordonaților să se manifeste între limitele definite de conducere. Se observă că cele două dimensiuni care constituie modelul continuumului, respectiv utilizarea autorității de către manager și aria libertății pentru subordonați, se află în relație de inversă proporționalitate; cu cât scade valoarea celei dintâi, cu atât crește valoarea celeilalte, așa cum se poate vedea și în reprezentarea grafică de mai jos. Fig
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
lumii și a subiectivității (deleuzo-guattarieneă. Din cadrul acestui sistem ființă umană - tehnologie nu lipsește vitalismul, implicit în sensul de viralism, procesualitatea conectării fluxurilor existențiale și materialitatea senzorială asigurând subiectului virtual condiția întrupării. Conștiinței i se recunoaște statutul de existență într-un continuum ontologic-cognitiv cu trupul și cu spațiul/lumea, în cadrul unei încorporări și a unei spațializări complexe, astfel că încercarea de plasare a ei dincolo de contextul senzorial și perceptiv nu poate fi sprijinită. Mai mult, cartografierea barierelor fizice sau mintale nu poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Psychoanalytic Perspective”, în Cutting Edge (ed.Ă (2000Ă, Digital Desire: Language, Identity and New Technologies, Londra și New York, I.B. Tauris Publishers. Armitage, John și Joanne Roberts (ed.Ă (2002Ă, Living with Cyberspace: Technology and Society in the 21st Century, New York, Continuum. Ascott, Roy (1989Ă, „Gesanetdateuwerk: Connectivity, Transformation and Transcendence”, în Timothy Druckrey (ed.Ă (1999Ă, Ars Electronica: Facing the Future - A Survey of Two Decades, Cambridge, MA, MIT Press. Ascott, Roy (1995Ă, „The Architecture of Cyberception”, în M. Toy (ed.Ă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Press. Fukuyama, Francis (2004Ă, Viitorul nostru postuman: Consecințele revoluției biotehnice, trad. de Mara Rădulescu, București: Humanitas Gajjala, Radhika (2001Ă, „Studying Feminist E-spaces: Introducing Transnational/Post-colonial Concerns”, în Sally R. Munt (ed.Ă, Technospaces: Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Garvey, Gregory P. (2000Ă, „The Bicameral Mind and the Split-Brain Human Computer Interface”, în Roy Ascott (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Gauntlett, David (ed.Ă (2000Ă, Web Studies: Rewiring Media Studies for the Digital Age
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Mind’s I: Fantasies and Reflections on Self and Soul, New York, Basic Books. Horner, David Sanford (2001Ă, „Cyborgs and Cyberspace: Personal Identity and Moral Agency”, în Sally R. Munt (ed.Ă (2001Ă, Technospaces: Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Hunt, Royden (2000Ă, „Being@ Installations: The Space-Time of Technoetics”, în Roy (ed.Ă, Art, Technology, Consciousness: Mind @ Large, Bristol, Intellect Books. Jamison, P.K. (1994Ă, „Contradictory Spaces: Pleasure and the Seduction of the Cyborg Discourse”, http://www.infomotions.com/serials/aejvc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vol. 29, nr. 4Ă, William J. Mitchell (ed.Ă, Illinois, The University of Chicago Press. Lebesco, Kathleen (2001Ă, „Revolting Bodies: The Resignification of Fat in Cyberspace”, în Sally R. Munt (ed.Ă, Technospaces: Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Lévy, Pierre (1987Ă, La machine univers: Creation, cognition et culture informatique, Paris, La Découverte. Lévy, Pierre (1994Ă, L’Intelligence collective. Pour une anthropologie du cyberspace, Paris, La Découverte. Levy, Steven (1992Ă, Artificial Life: The Quest for a New Creation, Londra
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Seattle, Bay Press. Mul, Jos de (2002Ă, „Transhumanism: The Convergence of Evolution, Humanism and Information Technology”, WTA, http://www.transhumanism.org/index.php/th/more/288/. Munt, Sally R. (ed.Ă (2001Ă, Technospaces: Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Negroponte, Nicholas (1999Ă, Era digitală, trad. de Mihai Mănăstireanu, București, All. Nicolescu, Basarab (1999Ă, Transdisciplinaritatea: Manifest, trad. de Horia Vasilescu, Iași, Polirom. Orlan, www.orlan.net. Packer, Randall și Jordan, Ken (ed.Ă (2001Ă, Multimedia: From Wagner to Virtual Reality
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
The Psychology of the Internet, Oxford, Cambridge University Press. Wark, McKenzie (2002Ă, „Codework: From Cyberspace to Biospace, from Neuromancer to Gattaca”, în John Armitage și Joanne Roberts (ed.Ă, Living with Cyberspace: Technology and Society in the 21st Century, New York, Continuum. Warr, Tracey (2003Ă, „Preface”, în Tracey Warr și Amelia Jones (ed.Ă, The Artist’s Body, Phaidon Press. Warr, Tracey și Jones, Amelia (ed.Ă (2003Ă, The Artist’s Body, Phaidon Press. Weibel, Peter (1990Ă, „Virtual Worlds: The Emperor’s
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Motiv pentru care în acțiunile de formare se preferă metodele participative, în grupuri mici, numai acestea provocând schimbări la nivelul stilului de comportament. Educația adulților constituie, așadar, dintr-o perspectivă psihosociologică, nu o continuare a educației școlare tradiționale, ci un continuum, în sensul alimentării nevoii de informație, dar și al orientării valorice cu modele acționale și stiluri de viață, nevoie pe care o resimte omul contemporan. Adultul nu e un școlar perpetuu, dar el și-a format în anii școlarizării deprinderi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sistem mai larg. Educația adulților ne apare însă, mai ales, ca un factor important al democratizării vieții sociale și ca un mijloc pentru exercitarea dreptului la educație al fiecărui individ. Democratizarea educației și educația permanentă sunt deci inseparabile, formează un continuum educativ, pentru toți, fără distincție, proces început cu educația inițială și continuând toată viața. Educația adulților este deci nu numai o tehnică, o știință, ci și o mișcare socială pentru a-i ajuta pe oameni să-și înțeleagă locul lor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ei global, integrativ), ea se preocupă doar de o anumită categorie de vârstă - adulții. Ideea educației permanente s-a născut din nevoia de a articula diferite niveluri și tipuri de educație, încât educația să devină continuă în timp și spațiu („continuum educațional”). Fiecare ciclu școlar constituie o deschidere spre învățarea continuă, spre autoeducație și vizează atât structurile (care trebuie flexibilizate), cât și profilurile și obiectivele educaționale specifice fiecărui ciclu sau tip de educație. Educația adulților poate fi privită ca un etaj
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a forma, punând accentul îndeosebi pe nevoia de a avea oameni cât mai bine „educați”. Instrucția, crede filosoful și pedagogul Gaston Berger, trebuie să cedeze locul educației care înarmează omul cu entuziasm, luciditate și curaj. Educația permanentă înseamnă deci un continuum care străbate ca un fir roșu întreaga viață personală a omului contemporan și propune o nouă reașezare a diferitelor componente ale educației într-o structură complexă și flexibilă totodată - școala, instituțiile de cultură, mass-media, familia, organizațiile educative - concurând, toate, la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sintetizează astfel, la rândul său, caracteristicile educației permanente: a) este continuă, devenind modul de a fi, de a munci și de a se adapta al omului; un sprijin, și nu o povară, o obligație; b) este globală, integrând într-un continuum toate nivelurile și tipurile de educație constituite sau existente în cadrul unei colectivități naționale; c) este integrală, asigurând tineretului și adulților o formație multilaterală și echilibrată, care să le permită abordarea cu succes a problemelor multiple, să evite rutina, plafonarea; d
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre text și co-text se stabilește prin intermediul codului semantic reprezentat de metaforă care contextualizează semnificațiile originare. Astfel, contextul este cadrul semantic în care semnificația primară devine manifestă într-un praesentum continuum, prin intermediul circumstanțelor textuale, reprezentate de meta-imagine. Astfel, la nivelul arhicodului, ca totalizare a semnificațiilor textuale și metatextuale, relația dintre text, context și co-text poate fi reprezentată în felul următor: CO-TEXT◄----------------►CONTEXT◄---------------- TEXT II.1.1. LIMBAJUL POETIC STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dual și intermitent al semnului poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată, la nivelul textului, ca nucleu constant antinomic, ca un continuum spațial, dar și ca discontinuitate temporală: b. Metafora subordonează unui cod semantic semnificațiile originare și circumstanțele textuale, făcând posibilă, în același timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
centrul imobil al Pământului (Aristotel). Ca entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer sau foc). În gândirea modernă, spațiul nu mai este "abstract și vid", cu un continuum al agenților fizici (electromagnetismul), teoria relativității propunând interdependența spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dimensiune a spațiului.21 Această "spațializare a timpului", prezentă de la Zenon până la Bergson, restabilește echilibrul ontologic dintre elementele originare și prezent, stabilindu-se un pact continuu, prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi, se supun acestui praesentum continuum, recuperat prin ceremonialul "trecerilor", devenind ratio cognoscendi, ca temporalitate și spațialitate: "temporalitatea apare ca o deschidere ce se închide în prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prezentului: prezentul narativ/liric/istoric/etern etc. valorile viitorului: viitor apropiat/anterior; forme colocviale/forme literare etc. Cele două dimensiuni ale universului - spațiul și timpul - sunt, în realitate, inse parabile, paradigma modernității exprimând această realitate prin sintagmele „spațializarea timpului“ și „continuum spațiotemporal“. Echivalent acestor sintagme, în teoria literară se utilizează conceptul de cronotop (gr. chrónos, „timp“ și tópos, „loc“), caracterizat prin convergența reperelor temporale și a celor spațiale în imaginarul artistic: Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dorită, pentru a se integra rapid în liceul de specialitate ce-l va urma, de a urma o anumită școală sau facultate; b) motive cognitive, rezultate din caracterul procesual al învățării și din nevoia de a i se asigura un continuum de stimulare cognitivă: curiozitatea epistemică; interesul și nevoia de a (re)descoperi și de a construi raționamente științifice; satisfacții provocate de conținutul învățării, de nivelul aplicării practice a multora din ideile predate și învățate; c) social - morale, caracterizate prin elemente
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și non-umane nu erau clar diferențiate." (Philippe Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa se face că presupusul educator ajunge să fie el însuși educat. Să ne amintim că, în Vineri, de Michel Tournier, Robinson însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Materie absolută) și o înlocuiesc cu necesitatea studierii biogenezei evolutive atît a vieții psihice, cît și a somei 31, căci biogeneza constă tocmai în încarnarea treptată a spiritului (funcției psihice) în materia somă (sensul mitului încarnării). Evoluția psihosomatică constituie un continuum misterios și în același timp manifest. Acest lucru ne permite fără riscul speculației să abandonăm etapa atinsă (spiritul explicativ și valorificator al omului) ca să coborîm pînă la originile vieții sau să urcăm de la origini pînă la etapele viitoare. Aceste căi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții sau să urcăm de la origini pînă la etapele viitoare. Aceste căi complementare permit apropierea treptată de atingerea obiectivului deliberării: eliberarea esențială de greșeală, atît sub formele ei teoretice, cît și sub cele practice. Din punct de vedere biogenetic, gama continuumului evolutiv se întinde de la reacția reflexă primitivă pînă la reflexele complicate constituite de diversele forme ale instinctivității animale și de aici pînă la reflecția umană expusă greșelii, deoarece nu este decît pe jumătate conștientă, dar călăuzită de supraviețuirea siguranței instinctive
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi percepute și că veritabil liant. În poezia Tainica viața, în versul noapte mare de aer cele două substantive ale comparației implicite au pe de o parte o greutate și soliditate proprie, dar pe de altă parte creează un continuum bazat pe trăsătură comună de vastitate. Tensiunea dintre continuum și separare generează, firește, plăcerea estetică. Cuvântul monolitic quasimodian se cade așadar coborât de pe piedestalul pe care cititorul simte că poetul, dar și literatura critică l-au ridicat pentru el, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]