610 matches
-
cardiacă refractară la tratamentul medical sau după perioadele lungi de cianoză și acidoză metabolică, care cresc de câteva ori mortalitatea acestor operații. Chiar dacă inima imatură este mai rezistentă la efectele hipoxiei decât cordul adult, totuși, hipoxia severă poate afecta funcția contractilă a miocardului nou-născutului, precum și depletizarea rezervelor de fosfați [97]. Pe parcursul unor perioade lungi de metabolism anaerob, rezervele de glicogen scad foarte mult, făcând cordul mult mai susceptibil la leziunile ischemice. Deficitul metabolic, leziunile de reperfuzie și scăderea preluării calciului sunt
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
tunica musculară de o subțire lamina elastică internă. Intima conține uneori o serie de celule spiralate (celulele miointimale sau de tip „pericitic”) care pot adopta funcții diferite precum sinteza de colagen și elastină (funcționând ca un fel de fibroblaști), funcție contractilă (ca o formă de celule musculare netede) sau o activitate fagocitară (ca un fel de celule histiocitare). Această structură complexă exprimă marea posibilitate a vaselor din diferite teritorii de a se adapta celor mai variate regimuri de presiune sau a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
libere, dar numărul lor este mai redus decît cei care declanșează durerea cutanată. La nivelul viscerelor, durerea este determinată de alți stimuli decît cei exteroceptivi și anume: spasmul intens al peretelui miovisceral În special În condiții de ischemie, activitatea viscerală contractilă normală În condiții de irigație insuficientă, formarea și acumularea substanțelor producătoare de durere, acțiunea stimulilor chimici mai ales la nivelul esofagului și stomacului, stări inflamatorii și congestive. Din punct de vedere al anatomiei funcționale, receptorii sunt acele structuri care operează
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
1990628; Kim et al., 1994629; Kang et al., 2003630; Kloner, 1988631; Zweier, 1988632). Dar acidul cafeic fenetil ester 621 Bolli R, Jeroudi MO, Patel BS, Aruoma OI, Halliwell B, Lai EK, et al. Marked reduction of free radical generation and contractile dysfunction by antioxidant therapy begun at the time of reperfusion. Evidence that myocardial ‘‘stunning’’ is a manifestation of reperfusion injury. Circ Res 1989;65(3):607- 22. 622 Liu YH, Yang XP, Sharov VG, Sigmon DH, Sabbath HN, Carretero OA
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
date față de consecințele lor asupra VS și presiunilor circulației pulmonare [4]. Consecințele IM sunt evaluate prin măsurarea diametrului AS, a diametrului VS, a volumelor ventriculare (fig. 12.4-12.7) fracția de ejecție și presiunile sistolică, arterială și pulmonară. Evaluarea rezervei contractile poate fi efectuată prin ecocardiografie de efort, dar utilitatea acesteia în luarea deciziilor nu a fost încă validată. FE = fracția de ejecție (reprodus după Braunwald). În era cardiologiei bazată pe dovezi este necesară validarea prin alte metode confirmate, a oricări
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
2 L/min sau presiune end-diastolică de peste 12 mmHg au fost asociate cu cele mai slabe rezultate postoperatorii [6], ca morbiditate și mortalitate. Elastanța (panta relației presiune - volum) măsurată la cateterism cardiac este considerată cel mai bun indice al funcției contractile a VS. Scăderea elastanței în contextul unei FE normale confirmă reversibilitatea disfuncției contractile și stabilirea indicației chirurgicale. Datorită unor manipulări de afterload și utilizării unor catetere speciale elastanța nu este măsurată de rutină [6]. Proba de efort la cateterismul cardiac
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
cele mai slabe rezultate postoperatorii [6], ca morbiditate și mortalitate. Elastanța (panta relației presiune - volum) măsurată la cateterism cardiac este considerată cel mai bun indice al funcției contractile a VS. Scăderea elastanței în contextul unei FE normale confirmă reversibilitatea disfuncției contractile și stabilirea indicației chirurgicale. Datorită unor manipulări de afterload și utilizării unor catetere speciale elastanța nu este măsurată de rutină [6]. Proba de efort la cateterismul cardiac aduce de asemenea informații utile privind evaluarea IM. Lipsa creșterii debitului cardiac proporțional
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
sunt semne avansate de decompensare a VS care nu se ameliorează după operație [20,21]. Ecocardiografia de efort cu dobutamină poate selecționa pacienții - stratificare de risc - cu SA și disfuncție VS (FE scăzută) și gradient transvalvular scăzut evidențiind o rezervă contractilă care prevede un risc operator scăzut și un prognostic tardiv bun după înlocuirea valvulară. Mortalitatea operatorie rămâne mare în absența rezervei contractile [10,12]. În ceea ce privește relația între rezerva contractilă a VS și FE postoperatorie a VS, același grup de autori
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
pacienții - stratificare de risc - cu SA și disfuncție VS (FE scăzută) și gradient transvalvular scăzut evidențiind o rezervă contractilă care prevede un risc operator scăzut și un prognostic tardiv bun după înlocuirea valvulară. Mortalitatea operatorie rămâne mare în absența rezervei contractile [10,12]. În ceea ce privește relația între rezerva contractilă a VS și FE postoperatorie a VS, același grup de autori la un interval de câțiva ani, remarcă faptul că FE a VS a crescut la majoritatea pacienților care au supraviețuit IVA. Deși
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
disfuncție VS (FE scăzută) și gradient transvalvular scăzut evidențiind o rezervă contractilă care prevede un risc operator scăzut și un prognostic tardiv bun după înlocuirea valvulară. Mortalitatea operatorie rămâne mare în absența rezervei contractile [10,12]. În ceea ce privește relația între rezerva contractilă a VS și FE postoperatorie a VS, același grup de autori la un interval de câțiva ani, remarcă faptul că FE a VS a crescut la majoritatea pacienților care au supraviețuit IVA. Deși absența rezervei contractile a VS la eco
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
În ceea ce privește relația între rezerva contractilă a VS și FE postoperatorie a VS, același grup de autori la un interval de câțiva ani, remarcă faptul că FE a VS a crescut la majoritatea pacienților care au supraviețuit IVA. Deși absența rezervei contractile a VS la eco de efort cu dobutamină este legată de o mortalitate operatorie ridicată, aceasta nu poate prevedea absența îmbunătățirii FE a VS la pacienții care au supraviețuit IVA. Aceste date sprijină conceptual faptul că operația nu trebuie contraindicată
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
de o mortalitate operatorie ridicată, aceasta nu poate prevedea absența îmbunătățirii FE a VS la pacienții care au supraviețuit IVA. Aceste date sprijină conceptual faptul că operația nu trebuie contraindicată la acest grup de bolnavi numai pe baza absenței rezervei contractile [23]. Înlocuirea valvulară aortică este recomandată la SA simptomatică, cu gradient sistolic de vârf >50 mmHg și o arie valvulară sub 0,7 cm2 [1]. Substituentul valvular de durată (proteze mecanice) prezintă inconvenientul terapiei anticoagulante cu riscuri de hemoragie și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
între diferitele regiuni ale corpului și asigurând transportul hormonilor implicați în reglarea funcțiilor celulare. În organizarea acestui sistem fiziologic inima, organ musculo-cavitar, are rol de pompă, generând gradientele de presiune pe baza cărora se face circulația sângelui. Miocardul reprezintă țesutul contractil care formează cea mai mare parte a inimii, inserându-se la nivelul unui schelet fibros situat în jurul valvelor atrioventriculare și a vaselor mari. El este tapetat la exterior de foița viscerală a pericardului și la interior de endocard, care se
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
celular la nivelul inimii, a arătat că există mai multe tipuri distincte ale acestuia, în funcție de zona de recoltare (fig. 5.3). În esență toate aceste potențiale pot fi clasificate în două mari grupe: potențialul de acțiune rapid, corespunzător fibrelor miocardului contractil atrial și ventricular și fibrelor Purkinje, respectiv potențialul de acțiune lent, corespunzător celulelor din nodul sinusal și nodul atrioventricular [8, 9]. Analiza aspectului potențialului de acțiune distinge o etapă de depolarizare, în care se produce inversarea polarității membranare, urmată de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la valori ale potențialului de membrană mai electronegative decât canalele de tip L, fiind inactivate imediat ce celula a fost suficient depolarizată. Deoarece în membrana fibrelor pacemaker lipsește curentul de potasiu rectificator (IK1), responsabil de menținerea potențialului de repaus la celulele contractile, curenții spre interior If și ICa-T, activați de repolarizarea membranei celulare, nu sunt compensați de un curent corespunzător spre exterior, producând depolarizarea diastolică spontană de fază 4. Atingerea potențialului de prag corespunde activării canalelor de calciu de tip L; întrucât
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pot exprima fie prin încetinirea sau blocarea conducerii la acest nivel, determinând apariția blocurilor atrioventriculare, fie prin accelerarea conducerii în cazul sindroamelor de preexcitație ventriculară; acestea se datorează existenței căilor accesorii de conducere atrioventriculară, fascicule cu o structură asemănătoare miocardului contractil, care ocolesc total sau parțial zona de întârziere de la nivelul nodului atrioventricular, având un rol important în geneza unor aritmii (fig. 5.12). Conducerea nodală duală Este explicată prin existența la acest nivel a două căi de conducere diferite în ce privește
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
polifazică cu o durată de 60-120 msec, determinată de secvențele succesive de activare a celor doi ventriculi (fig. 5.18): - Unda Q este expresia depolarizării septului interventricular care începe din partea stângă a acestuia și se propagă spre dreapta prin miocardul contractil. - Unda R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o secvență ghidată obținerea unui cât mai bun sincronism de activare a celor doi ventriculi este capabilă să producă o ameliorare clinică importantă, demonstrând importanța acestor fenomene pentru eficiența mecanicii cardiace [51, 61]. Tensiunea la nivelul pereților miocardici. Scurtarea elementelor contractile miocardice generează la nivelul pereților inimii o tensiune definită ca fiind forța care acționează la nivelul unei felii ipotetice din ventricul, tinzând să tragă marginile acesteia una spre alta. Tensiunea din pereții miocardici generează la nivelul cavităților cardiace presiunea care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă, respectiv arteră pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare de umplere. Această presiune este cu atât mai mare, cu cât la începutul contracției ventriculul este mai plin de sânge, atingând un maxim la valori ale volumului de umplere de 150-170 ml. Cele două curbe, expresia proprietăților elastice și contractile ale ventriculului limitează interrelația volum-presiune pe parcursul unui ciclu cardiac (fig. 5.39). Umplerea ventriculară începe de la un volum ventricular de aproximativ 50 ml corespunzător volumului telesistolic și de la o presiune ventriculară foarte mică. Pe parcursul umplerii ventriculare în ventricul pătrund aproximativ
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează la dreapta această relație (fig. 5.40). În realitate interrelația dintre cei trei parametri este mult mai complexă, modificarea oricăruia dintre ei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
determinate de vibrațiile pereților cardiaci, marilor vase și coloanei de sânge sub acțiunea forțelor dezvoltate în timpul fazelor ciclului cardiac. Energia acestor structuri formând un adevărat complex cardio-vasculo-hemic se transferă în timpul activității mecanice a inimii de la una la cealaltă: astfel, energia contractilă a ventriculilor este transferată sub formă de energie cinetică sângelui și apoi cedată sub formă de energie elastică pereților arteriali; o parte din această energie se pierde sub formă de căldură sau se transmite sub formă de vibrații mecanice structurilor
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
descris inițial de Bowditch (1891) la ventriculul de broască, la care observă că la creșterea frecvenței de stimulare, contracțiile devin din ce în ce mai puternice (fig. 5.56). Și la om studii efectuate pe fragmente de miocard ventricular arată o creștere a forței contractile în funcție de frecvența de stimulare, cu un maxim în jurul frecvenței ventriculare de 150-180/min (fig. 5.57). Cu toate acestea frecvența optimă la inima in situ este mai dificil de apreciat, ea fiind determinată nu numai de acea frecvență care asigură
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
timp între pătrunderea în exces a Ca+2 în celulă și posibilitatea lui de expulzie, producând creșterea Ca+2 intracelular și consecutiv a forței de contracție. La miocardul insuficient, creșterea frecvenței de stimulare nu mai este însoțită de creșterea forței contractile, datorită existenței unei supraîncărcări celulare cu Ca+2 cu deficiența de acceptare a acestuia la nivelul reticulului sarcoplasmic [68]. REGLAREA EXTRINSECĂ A ACTIVITĂȚII CARDIACE Cuprinde mecanismele care acționează asupra inimii aflate în organism, prin intermediul cărora ea își adaptează fin activitatea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
medulare, neuronii pornind de la acest nivel făcând sinapsă cu neuronii postganglionari în ganglionii cervico-dorsali; de la acest nivel pleacă fibrele postganglionare ce constituie nervii cardiaci superior, mijlociu și inferior ce vor pătrunde în miocard inervând atât sistemul excito-conductor cât și fibrele contractile (fig. 5.61). Este descrisă o distribuție diferențiată între fibrele simpatice drepte și cele stângi, primele repartizându-se mai ales în țesutul nodal, iar ultimele mai ales în miocardul contractil. Stimularea receptorilor adrenergici își realizează efectele prin activarea proteinelor Gs
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]