1,366 matches
-
sunt în majoritate români, dar și uricul de întemeiere al acelui liceu prevede asemenea această măsură. Dieta au decis ca, din anul școlar viitor 1876 - 1877 începînd, limba de proponiment să fie cea românească, aceasta fără nici o împrotivire, căci și contrarii au votat pentru această dispoziție, a cărei împlinire atârnă de la sancțiunea împăratului. Liceul din Suceava ar avea prin introducerea limbei românești un viitor foarte însemnat, căci corpul didactic (compus în cea mai mare parte de români cu titluri academice și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ea va fi precedată de un război universal, care va devasta însă mai cu samă Europa, apoi se va naște un întuneric material ce va dura mai multe zile. Prin acesta vor pluti cete de demoni, cari vor zugruma pe contrarii bisericei. Mai mulți sfinți părinți sfătuiesc că în această noapte vor fi de mare folos rugăciunea cătră îngeri, cătră regina îngerilor și aprinderea de făclii sfințite. Tot în această vreme se vor ivi oameni apostolici, cari vor boteza 144. 000
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
binevoit a insinua aceleași intenții monstruoase și "Curierului de Iași", pe care are naivitatea a-l numi organul d-lui Maiorescu. D. Maiorescu este într-adevăr un prozator bun și cu judecată, ale cărui idei literare le împărtășesc astăzi însuși contrarii săi politici (vezi de ex. "Romînia liberă" și noul curent în Academie), dar de aici nu urmează de loc că foaia noastră ar fi organul d-sale. Drept dovadă despre netemeinicia aserțiunii "Telegrafului" redactorii lui n-ar avea decât să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu trebuie s-o mai pomenim, căci altfel publicul n-ar fi până azi în eroare în privința adevărului. Tocmai în concluziuni false și imposibile, în răsuciri a vorbelor, în mistificare, c-un cuvânt în rea - credință consistă gloria celor mai mulți dintre contrarii lui Maiorescu, căci într-astă privință suntem în genere foarte inventivi. Așa, s-a zis că cere egala îndreptățire a jidanilor (fiind justă). Dar nu-i adevărat c-a cerut-o, cum nu-i adevărat că o asemenea faptă e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
suferință, N. cercetează mai cu seamă mitul lui Dionysos ca paradigmă a existenței omenești. Cercetătorul identifică treizeci și una de etape ale itinerarului dionisiac, de la primele atestări legendare până la apariția tragediei grecești, și reține cu deosebire contrabalansarea, după principiul armonizării contrariilor, a elanului dionisiac, modalitate de purificare și eliberare de sine pe calea jertfei, prin soluția apolinică a stăpânirii de sine și a cunoașterii universale. Lucrare de exegeză savantă, după modelul celor ale lui Frazer, Frobenius, Spengler, Eliade sau Detienne, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
intră în Legiunea Franceză pentru că nu mai vrea să petreacă Revelionul cu bunica sa, un copil este pretins de două mame etc. Roland Barthes ia în discuție o cazuistică bogată, identificând numeroase procedee de creare a faptului divers (antiteza, apropierea contrariilor etc.), dar concluzia este aceeași: inventivă, intensă și uimitoare, informația vehiculată de faptul divers se rezumă la ea însăși. Faptul divers duce invariabil la o gravă sărăcire informativă a informației. 6.2. Relatarea Extrem de prezentă în presa cotidiană, relatarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
durerile de naștere ale epocii moderne: cum una dispărea, iar cealaltă încă nu apăruse, domnea adesea un sangvinic și melancolic-dezechilibrant simțământ de suspensie și incertitudine"184. Alte caracteristici ale epocii, enumerate de Augustin Doinaș sunt următoarele: este o epocă a contrariilor, care a trecut și s-a consumat sub semnul lui Ianus, zeul cu două fețe; ,,care privea deopotrivă înapoi și înainte"185; este o lume a geniilor care vor răsturna soarta lumii, dar și o lume a "analfabetismului vast și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Personajul este sfâșiat lăuntric pentru că pentru prima dată omul începe să-și pună întrebări și pare că se îndepărtează de Dumnezeu. La cumpăna a două lumi, curiozitatea și neliniștea fac rău și sfâșie. Se naște omul occidental, un om al contrariilor și al conștiinței sfâșiate între propriile-i pofte, propria-i raționalitate și propria-i credință în Dumnezeu. Conștiința zilnică a păcatului este marea povară pe care o duce omul occidental. Tocmai pentru că avem liber-arbitru și capacitatea de a lua decizii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sa libertate atunci când iese din axul polarităților, atunci când se liniștește, fie în sânul unei ordini care-și uită limitele, fie în atitudini extreme ce neagă orice ordine. Dimpotrivă, Europa este prezentă ca ea însăși ori de câte ori este deschisă, liberă în tensiunea contrariilor, conservându-și posibilitățile și reînnoindu-se, fără încetare din sursa ei vie, imprevizibil creatoare". Apud Ștefan Augustin Doinaș în prefață la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. XII. 194 Fernand Braudel consideră că: ,,Nu este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu, dar reluând o vorbă a lui Souriau care ne duce într-o enanțiodromie fără sfârșit este "umbra", golul lui."77 Interesantă aici este nu doar asemănarea cu "Dumnezeul imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus, simbol al apei adânci în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pp. 391-393 autorul francez glosează pe marginea echivocului din retorica "darului", deopotrivă insidios și funest în mitul lui Theut, povestit de către Socrate, la finalul dialogului "Phaidros". Chiar termenul "Pharmakon" exemplifică ceea ce Derrida consideră diferență, adică nu un simplu cuplu de contrarii, ci mediul originar al diferențelor. 173 Cf. Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Meșterului Manole, în ediția citată, p. 422 174 Camil Petrescu, Parafă... în vol. Patul lui Procust, ediția citată, p. 299 175 G. Sonneson, That There Are Many Kinds
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unui pericol perceput prea brusc sau care e prea intens și pare insurmontabil, în așa fel încât, dintre cele două reacții de salvare (luptă și fugă), nici una nu ajunge să se declanșeze. Amândouă rămân blocate în corp, iar intențiile lor contrarii produc un spasm ce blochează motricitatea. E ca și cum pornirile spre luptă și fugă, acționând în sens invers, s-ar anula reciproc, paralizând orice reacție și creând astfel o stare letargică. Această formă convulsivă a răspunsului la un șoc emoțional duce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
liceu sau facultate pricinuite de „originea socială nesănătoasă”, biografii sociale deviate datorită acelorași cauze. Ambivalentul se complace într-un comportament defensiv, adoptă de nevoie sau agreează compromisul, identifică - în context sau în existența proprie - justificări pentru atitudinea de împăcare a contrariilor, pentru gestul autoconservării. Un exemplu de „ambivalent” e medicul veterinar, actualmente pensionar, care și-a început cariera în timpul războiului, după studii de succes și un doctorat la Institutul Pasteur din București. Ca debutant, în vremea monarhiei (precizarea sa) avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și să învățăm să trăim împreună. Tipul de cunoaștere care a stat la baza civilizației și culturii europene actuale s-a fundamentat pe principiul aristotelic al terțului exclus, care nu admite decât existența unui singur adevăr și nu concepe coexistența contrariilor, persistând într o obsesie a unei logici a adversității. Această logică a terțului exclus a admis deci un singur adevăr și întotdeauna acesta a fost cel al puterii dominante în stat. Rezultă din cartea pe care o prefațăm că astăzi
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Alice Descœudres, apud Vr\jma[ [i Oprea, 2003)" Acest inventar se administrează copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani și este alcătuit din șapte probe care permit identificarea unor abateri în dezvoltarea limbajului în raport cu vârsta cronologică. • Proba 1: Contrarii (cu obiecte și imagini) Se prezintă copilului 10 obiecte și imagini care prezintă caracteristici contrare: a) imaginea unei ciuperci mari și a uneia mici; b) o carte nouă și una veche; c) o bucată de fier tare și un cauciuc
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Identificarea și numirea de materiale Consemn: Evaluatorul se adresează copilului astfel: Din ce sunt făcute...? - cheia - masa - lingura - fereastra - pantofii - casele (cel puțin trei materiale: cărămidă, ciment, lemn) Evaluare: Se consemnează răspunsurile corecte (punctaj 0‑6). • Proba 5: Identificarea unor contrarii (fără suportul unor obiecte sau imagini) Consemn: Se explică mai întâi copilului ce înseamnă contrar prin oferirea de exemple concrete. Apoi vom expune opt termeni la care copilul va numi termenul contrar: 1. cald ... (frig/rece) 2. uscat ... 3. frumos
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
-i tot mai vânt și seară. / De unde vii, tu, toamnă, în zdrențe, și ce vrei? Cu greieri și cu stele suspină-n călimară / rugina ta de frunze ucise pe alei”. Autoportretul are altă tăietură, căutând o „tectonică”, o exprimare a contrariilor: „Am simțul timpului, intens, lichid... / În mine fiecare clipă-și taie, / ca stema căzătoare, de văpaie, / drum, ca pe un cer întunecat și vid. // Sunt plin de înălțări și prăbușiri. / Am fost necontenit în frământare. / Mi-i martoră această grea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a nouă „cercuri dialectice”, supraordonate de conceptul de Archaeus - „punct originar al universului” -, prin care Eminescu „împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
lui Dumnezeu. Cine poate să mănănce și să se bucure fără El?” Argumentul ontologic pe care-l vor fi construit mai tărziu Augustin sau Toma îl regăsim într-o formulă încă implicită la Ecleziast. Faptul că putem identifica perechi de contrarii care recompun întreguri înscrise în timp, și că timpul este reversibil, ne duce cu găndul la ființa care este și nu poate decăt să fie. Multiplele sunt întreguri recompuse din contrarii. Pentru ca întregul să se rotunjească, e nevoie ca fiecare
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
implicită la Ecleziast. Faptul că putem identifica perechi de contrarii care recompun întreguri înscrise în timp, și că timpul este reversibil, ne duce cu găndul la ființa care este și nu poate decăt să fie. Multiplele sunt întreguri recompuse din contrarii. Pentru ca întregul să se rotunjească, e nevoie ca fiecare să aibă timpul său: iubitul și urătul, războiul și pacea, nașterea și moartea, săditul și smulgerea celor sădite, uciderea și tămăduirea, dărămarea și zidirea, plănsul și răsul, aruncarea cu pietre și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
Inversare Puneți-vă întrebările: 55. Luăm în considerare opusul? 56. Îl întoarcem? 57. Îl punem cu capul în jos? 58. Inversăm rolurile? 59. Schimbăm pozițiile personalului? 60. Schimbăm ordinea derulării? Răsturnarea perspectivei vă va face gândirea mai deschisă. Dacă analizați contrariile veți ajunge să vedeți aspecte pe care de obicei le neglijați. Întrebați-vă care este opusul unui lucru sau al unei idei și veți găsi noi căi de a privi lucrurile. Descoperirea istorică a lui Copernic era exact opusul a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
operează într-un climat mental rece” și nici o relatare asupra „complicatelor presiuni psihologice care-i determină pe oameni să comită asasinate”, cum pare a sugera Chandler. Dimpotrivă, e greu de imaginat un roman polițist în care să nu regăsim și contrariile elementelor de mai sus. Mai mult, doar coexistența acestora îl îndreptățește pe autor să pogoare asemenea unui nou erou civilizator, însetat să stabilească legi și să dea ordine. E discutabil dacă „o atmosferă de teroare distruge gândirea logică” ori dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]