699 matches
-
Nici n-ar fi avut nevoie să-și înșele foamea, că din cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră că e periculos să ia partea vreunuia din ei. Murmură totuși contrariat: — Dacă aveai un mic capital, te-ai fi putut smulge din robie... Dar nenorocitul ăsta e atât de josnic, încât s-a sustras până și mărinimiei principelui! — De ce să fi renunțat la confortul vieții de cazarmă? — De ce să fi renunțat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
popor nu-și mai dorește astăzi decât două lucruri: pâine și circ... Se oprește și scrutează întunericul din jurul său. Nici un zgomot. Tac amândoi. Nu se văd, dar fiecare simte prezența celuilalt ca pe o alinare. Într-un târziu, Rufus murmură contrariat: — Eu nu pot să stau la nesfârșit în hruba asta. Cine știe când o veni vreun tembel să aducă lumină. Hai să mergem! Fără nici un cuvânt, Pusio se ridică. Îl urmează, orbecăind prin întuneric. După un timp reia: — Înțelegi acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
salută cu un sărut pe obraz. Herodes Agrippa rămâne cu capul plecat. Nu prea știe ce să facă. Nici ea n-a întins mâna către el, și nici el nu îndrăznește s-o atingă. Ar fi indecent. — Am întârziat, murmură contrariat Germanicus. Simte afecțiunea ei de nezdruncinat pentru fratele Mariamnei ca un reproș nerostit la adresa căsătoriei lui. După atâția ani de trai în comun, soacra și nora se detestă în continuare din tot sufletul la fel ca-n prima zi, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indecent la o matroană! Flaminica tocmai se întoarce spre Augustus și-l îndeamnă din priviri să-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbea cu tatăl ei - glasul afectat, gesturile - se risipi. Brusc deveni o persoană Îngrijită, elegantă, circumspectă: se uită la ceas și porni repede, lovind cu tocurile pavajul din beton. Oricine care ar fi ascultat conversația de dinainte ar fi rămas contrariat, pentru că nici nu băgă În seamă treptele care duceau În stradă, nici măcar nu privea În direacția aceea. În schimb, merse țintă pe peronul de vest și așteptă trenul acolo; cînd trenul trase la peron, se urcă În el și călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rață boșoroagă. Imaginează-ți dacă vreun tip ar fi vrut să treacă dincolo de zid În timp ce domnul Mundy ar fi fost cu el! Închipuiește-ți-l pe domnul Mundy luîndu-se după el! — Lăsați-l În pace! zise Duncan dintr-odată. Hammond Îl privi contrariat. — Da’ ce te-a apucat? RÎdeam și noi puțin. Isuse, dacă nici să rîzi n-ai voie În locul ăsta... — Lăsați-l În pace, atît vă spun. Giggs se strîmbă. — Ei bine, scuză-ne. Am uitat că tu și cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
desubt. În timp ce femeia trecea, Kay Îi prinse privirea și-i zîmbi. Femeia zîmbi la rîndul ei, dar zîmbetul ei era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cu un șuierat de șarpe. Regii, damele, jokerii și toate celelalte cărți alunecară pe suprafața mesei și, sfidând parcă gravitația, săriră înapoi în mâinile sale, făcându-se ulterior nevăzute. Urmărind aceste mișcări spontane, oamenii probabil ar scutura din cap contrariați, nevenindu-le să creadă ce văd și fiind convinși că un om normal nu ar putea niciodată săvârși așa ceva. Dar adevărul era tocmai opusul: trucurile pe care le repeta acum absent Malerick nu erau deloc miraculoase, ci niște exerciții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta. - Plombe. - Poftim?! se miră și mai tare Cooper. - E o pulbere pe care dentiștii o amestecă în apă și pe care o folosesc ulterior pentru a confecționa plombe. Poate că făptașul tocmai fusese la dentist. - În fine, spuse Cooper contrariat, reluând citirea rezultatelor din computer. Mai avem urme de ulei de ricin, propilenă glicol, alcool cetilic, oxid de fier, dioxid de titaniu, cărbune și niște pigmenți neutri. - Cei mai mulți din acești compuși se folosesc în industria cosmetică, pentru tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
De furat mai merge ceva, de strigat în piața publică, așa și așa. Dar de scrâșnit și de înjurat cu năduf, nu poate fi oprit nimeni. Înjurăm ... BINE ! (Meridianul, An XI, nr. 30 (808), joi, 8 octombrie 2009) * Am rămas contrariat că în ambele mandate ale sale, bătălia politică a ajuns cu totul vulgară și neproductivă. Nu cred că n-a încălcat legea uneori, apropos de pământurile cumpărate, dar atacurile suburbane la persoane, îl vor târî în multe procese și mare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
o formalitate procedurală. Părând că m-a înțeles, a început cu numele: Mioara Răceanu... După ce mi-a comunicat toate datele solicitate, neavând altceva mai bun de făcut, i-am cerut și doamna Răceanu mi-a pus la dispoziție, tot mai contrariată și convinsă pesemne că o agasez inutil, datele complete despre soțul ei, Mircea Răceanu. Un nume care, iarăși, nu-mi spunea nimic. Când m-a informat că soțul ei s-a născut la Jilava, am făcut imprudența să o întreb
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
acele momente, nimănui nu i-a mai trecut prin minte că trebuie să-mi spună și mie ceva legat de caz. Până la urmă, nu am avut ce face și am întrebat-o unde plecau în acea seară. Deși tot mai contrariată și vădit agasată de aceste întrebări, stupide, firește, într-o anchetă obișnuită, doamna Răceanu a reușit să se stăpânească și mi-a răspuns că fuseseră invitați la o întâlnire protocolară la Ambasada Statelor Unite, o acțiune obișnuită, prilejuită în principal de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Oare n-o fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de zece-douăzeci de hărți. Ce naiba să fac cu o fotografie ca aceasta În care nu i se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
incoruptibilul doctor, bunul meu prieten, va face ochii mari și va rămâne cu gura căscată, cum se spune, dar e bine să încep cu începutul, rosti el teatral, privind ghiduș la cei doi, care nu înțelegeau nimic și îl priveau contrariați. Adică este vorba, cum vă spuneam, dragii mei, despre o apariție minunată și total neașteptată, după cum singuri vă veți convinge de îndată și... - Da’ spune odată, omule! S-a găsit mamă ori tată, soră, frate, altceva? Aici nu a venit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
O explozie de cauciuc. Fapt confirmat întocmai de polițiști. Înțelegeți? - Da! Eu înțeleg foarte bine și..., mă iertați, sunt convinsă că dumneavoastră vă este foarte greu să credeți, domnule doctor! Eu... - Da? De ce spuneți asta, domnișoară? întrebă medicul, pe drept contrariat. - Voiam să spun că fratele meu, de când și-a pierdut vederea, a dobândit un alt fel de a se orienta, de a intui ceea ce se întâmplă în jurul lui, astfel că lucruri ce nouă ne scapă, lui i se reliefează cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-a ridicat și a pornit buimăcit, dornic să se întindă pentru a se odihni. Îmbrăcat lejer, în blugi și tricoul său favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de Tainicele cărări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de bine proporționate ca întregul său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-am făcut?” se întrebă ea pufnind în râs. „Cert este că nu-l pot primi în ținuta aceasta de ștrengăriță! Sunt mai mult goală
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trebuie să faceți asemenea precizări, domnule doctor. Se poate? îl întrerupse Ofelia, arborând un zâmbet de copilă ofensată. Rămâne și doamna...? - Nu. Din nefericire, trebuie să plec... Mulțumesc mult, domnule doctor și rămâne să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să le arate jocul primit în dar de ziua lui. Dintr-o dată, fără vreo motivație aparentă chipul i-a devenit purpuriu și a început să țipe : "Să plece ! Să plece ! M-au plictisit." Cu mult tact, Margo a oferit copiilor contrariați încă o prăjitură, după care i-a condus prevenitoare spre casele lor. A urmat căderea. În noaptea care a urmat termometrul a urcat la peste 40 de grade. Aiurare continuă de vorbe fără șir.... Comprese, injecții... Mai grav ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ies din gură. Un deget alb, lung, un deget de pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
existe vreo cursă... Aflată în sfârșit acolo, în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de zi cu zi ale unor texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
superba calitate o unei prietenii sincere, neîntinată de povara sexualității. Sidonia aproba cu multă însuflețire această părere, vedea ea dintr-o ochire că omul nu va putea fi clintit spre o altă direcție, dorită de ea și-i replica, puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar o clipită la posibilitatea unei relații intime, Doamne ferește, i s-ar părea o profanare, la vârsta ei, nu-i așa, să se mai preteze la elucubrațiile voluptății. Accepta, ca aproximativ reală, afirmația lui politicoasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția, păși către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]