625 matches
-
bioclimatul fiind benefic pentru toate categoriile de vârstă, indiferent de afecțiuni. Este recomandat în orice perioadă din an, pentru odihna persoanelor surmenate, în cazul persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare și respiratorii în stare avansată, în nevroza astenică și la persoanele în convalescență. Stațiunile sunt prezente mai ales în zona subcarpatică la Bălțătești, Târgu Ocna, Sărata Monteoru, Slănic Prahova, Pucioasa, Olănești, Călimănești. Se adaugă, Buziaș și Lipova în Dealurile de Vest, Sovata în Depresiunea Transilvaniei, Ocna Șugatag în Depresiunea Maramureșului ș.a.. 3. Bioclimatul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
este mai mare. Efectele terapeutice sunt mai intense între 1000 și 1900 m altitudine. La înălțimi mai mari, solicitarea organismului se amplifică, iar aclimatizarea fără riscuri este posibilă doar în cazul persoanelor tinere și perfect sănătoase. Se recomandă în anemii, convalescențe, insomnii, în afecțiuni respiratorii de tipul astmului bronșic și a TBC-ului, hipertiroidă, în surmenaj fizic și intelectual precum și în cazul tulburărilor de creștere la copii. Păltiniș Salina Turda turistice (relief, vegetație) a dus la dezvoltarea a numeroase stațiuni climaterice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
fără ieșire, viitorul sfânt îi convinge să nu se predea. În timpul unui duel de artilerie, o bombardă îi sfărâmă un picior. Suportă câteva operații mutilante. Omul de lume este scos din joc. Se produce o reorientare a energiei vitale. În timpul convalescenței citește viețile sfinților. Nemaiputând să-i imite pe oameni și să se întreacă cu ei, Ignațiu își pune în gând să-i imite pe sfinți. Va trăi toată viața în această competiție sacră. Impresionantă este prima ieșire în lume după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
începuse, că boala de suflet urca în mine și că încercam o ieșire timidă și disperată tocmai în direcția scrisului ― leac pe care îl administram prostește, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie și în convalescență ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora 4 după-amiază. Am mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inaugural a ceea ce stătea să vină, între coperțile bej ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu știu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a nu putea fi exteriori ei. Față de boală - o sănătate insuportabilă, iritantă, un bine surd și monoton și care nu e grav decât pentru impresia de neterminabil, de infinit vulgar. O însănătoșire ce nu se mai gată... Plictiseala? O convalescență incurabilă. Viața, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cădere în viitor. Câte ferestre îi deschizi spre acesta, atâta cantitate de posibil realizezi. Deznădejdea, dimpotrivă, este negația posibilului și de aceea a vieții. Mai mult. Ea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca și la noi, în mecanizare. O explicație atractivă consta în teoria ciclurilor. După o fază de prosperitate, urmează una de tensiune, de instabilitate. Urmează faza prăbușirii, crahul, urmată de faza de depresiune, criza adevărată. După un timp oarecare începe convalescența, faza de repriză, urmată de o fază de prosperitate. Timp îndelungat, s-a înregistrat cu fidelitate evoluția vieții economice. Dar explicația științifică a fost dată de profesorul Warren împreună cu colaboratorul său Pearson, de la Cornell University. În primul rând, ei și-
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de revoltă că bătălia, în care au pierdut peste două mii de oameni și în care era să-și dea ortul popii, nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. Se mângâia numai cu speranța într-un lung concediu de convalescență. Pe măsură ce Varga vorbea și se frământa, Bologa se întuneca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se păreau dușmane și se mira, cum a putut omul acesta să-i fie simpatic? Ca să nu mai trebuiască să stea de vorbă cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e încă iarnă, ce-i drept, dar ar trebui să vă mai dezmorțiți oasele, domnilor!... Ar fi foarte, foarte bine! ― Parcă n-o să ni le dezmorțim iar pe front, doctore? zise Varga înviorat. Sper că ne dai un concediu de convalescență, doctore! E imposibil să ne trimiți numaidecât în luptă, cu rănile de-abia cicatrizate! ― Desigur... negreșit! răspunse medicul cu zâmbetul scăzut. Întrucât depinde de mine, firește!... Eu însă cel mult pot să propun, decizia e în alte mâini, și, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici eu nu m-am lăsat până ce n-a capitulat excelența. În sfârșit, poftim!... Mi se pare că la patru pleacă un tren... Vasăzică, ai vreme să-ți faci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de ce mergeam plângând pe străzi prin 1955-1956. Pentru că m-ai înțelege. Așa cum îți înțeleg și eu adolescența pe care ți-o iubești, pe care nu ți-o poți trăda. 10) M-a cuprins o oboseală, o sfârșeală ce seamănă cu convalescențele din copilărie, când după multe zile de stat în pat ai voie să ieși în verandă, și e după-amiază, și pe stradă trec eleve, și tu citești Robinson Crusoe. 11) Simt mereu nevoia să mănânc. Aș mânca încontinuu, toată ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
s-a părut doar o încercare. Și-a dus boala pe picioare, umblând pe la căpătâiul bolnavilor, iar după cam 40 de zile febra tifosului i-a cedat iar doctorul care refuzase să se retragă dintre pacienții săi pentru o necesară convalescență, și-a intrat în obișnuitul zilelor de trudă... Vasile Voiculescu, medic de plasă. Amintirea celor care l-au asistat sau cunoscut la muncă în acele zile relevă trăsături ale portretului de medic devotat datoriei, medicului unicat, exemplar în tot ce
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
din copilărie. Felix conduce muzeul de la fundație. Și oferă și consultanță. Dacă n-ai bani, nu trebuie să plătești. Nu e ca la Mizerie, unde amputează membre până la loc comanda și pacienții care nu-și permit să petreacă perioada de convalescență acolo trebuie să facă bani pe străzile din zonă. Fundația reprezintă cel mai important lucru de pe pământ: dreptul fiecărei persoane de a se decide asupra propriei vieți sexuale. Una e ce ne-am născut și alta e ce vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se ține departe de haită. Mă simțeam mai bine așa. Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia să țin seama decât de mine însumi, ceea ce și vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa. Am rămas în convalescență, cum îmi recomandaseră medicii care vorbeau de o epuizare nervoasă, străduindu-mă să nu-mi fac gânduri. Între timp, toamna se instalase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră și începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fereastră sub pătură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Reproduc acum din jurnalul lui Dinu. "20 decembrie Spaima de tuberculoză m-a obosit, m-a golit cu totul de energie. Nu mai am putere nici să mă bucur că diagnosticul a fost greșit. Într-un fel, mă simt în convalescență ca după o boală adevărată și deși au trecut trei luni de-atunci, timp în care am sperat să-mi revin, văd că nu sânt semne optimiste. 22 decembrie În timp ce stau cu nasul vârât între paginile caietului ― excelent alibi ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să pun în aplicare un plan. Mai întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
firelor de iarbă colorau pământul negru și reavăn. Arborii își legănau în vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cât lumea, pentru că fiecare clipă era un chin și număra clipele de chin. „Asta nu înseamnă nimic pe lângă altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia patului, slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi utile la viitoarele dicționare. În drum, pe când ieșeam de la bancă, m-am Întâlnit cu poetul Valeriu Stancu, care mi-a umplut brațul cu cele 5 numere din acest an ale revistei Cronica, apoi cu scriitorul Victor Mitocaru, Încă În convalescență, ce mergea În aceeași direcție, iar la sediul bibliotecii, cu criticul Grigore Codrescu și prozatorul Gheorghe Drăgan, de la care am aflat noutăți literare și nu numai. Revenit acasă, mi-am Întors pe dos maldărele de reviste, Încercând să mai scap
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
factor de stres important atât pentru copil, cât și pentru adoptatori. Suportul asistenților maternali în pregătirea mutării copilului a fost considerat o resursă importantă de către părinții adoptatori și apreciat pozitiv. O respondentă asociază perioada de acomodare cu o perioada de "convalescență" a copilului căruia "îi era dor" de asistenții maternali. Un factor de stres mai puțin dezbătut în literatura de specialitate, face referire la legătura familiei adoptive cu asistentul maternal. Majoritatea adoptatorilor se întreabă dacă trebuie să păstreze această legătură, pe
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
într-un spița;. Doctorii ezitau între o tifoidă și o recurentă. Evacuarea avusese loc când intra abia. pe cale;; vindecării, dar fără de el. N-ar fi putut spune cum se făcuse că n-a plecat cu trenurile sanitare. își terminase deci convalescența subt nemți și ieșise din spital cu o mulțime de hârtiuțe doveditoare, pe care le păstrase cu grije. Urâte timpuri! Era la dispoziția inamicului și, lucru curios, inamicul îl întrebuința tot pe lângă serviciul de aprovizionare. Lică nu putea suferi capitala
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încălzesc", zicea, și uneori cobora fără voie din pat, așa, în cămașă, aproape gol, oribil, uitîndu-se în oglindă, plăcîndu-i vedenia trupului nemernic. își iubea mizeria, așa cum alții își iubesc vițiul, cu voluptate și cu rușine. Epoca de criză trecuse. Urma convalescența foarte lungă și serioasă din cauza accidentelor mereu posibile. Maxențiu nu mai avea acum micile voluptăți vulgare ale boalei și căuta alte distracții, tot exterioare. Părăsise de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căuta cu discreție și răbdare s-o împace. Dar răbdarea lui ca si lipsa iui Lică, ci și ursuzlucul fetei erau cam de mult. Cum Sia lipsea acum des de la postul ei, Rim se văzuse nevoit să renunțe la bucuriile convalescenței, să se ție singur pe picioare și să se gândească cu înduioșare la cursul lui de anatomie, făcând în secretul cugetării aprecieri asupra "fecioarelor înăsprite" și cerând cu ifos și enervare bunei Lina, "liniște", pentru a putea relua studiul vioarei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îndelungată. Ce își mai putea dori? Era o fată fericită! * Duminică de aprilie. Soarele e atât de palid încât, după o iarnă cu geruri și zăpezi înalte, îți vine să-i mângâi fața ca unei ființe dragi aflate încă în convalescență. În sufrageria mare a locuinței inginerului Alexandru Georgescu, Ina și cu o vecină nu mai prididesc aranjarea fastuoasă a unei mese sărbătorești. E ziua când Mihăiță și Vișinel trec peste pragul copilăriei și fac primul pas spre maturitate. În curând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]