720 matches
-
fulgerător în anul 1900. Planul celor doi de a se căsători, din păcate, a eșuat. Moartea, în 1903, a tatălui lui Octavian, cînd tînărul se afla pentru studii la Budapesta, l-a constrîns pe poet să încheie o căsătorie de conveniență, cu fiica directorului unei bănci din Sibiu. Aurelia Rusu, rănită sufletește iremediabil, nu s-a măritat niciodată. Goga a încercat în cîteva rînduri s-o revadă, dar ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
zeflemeau lui Caragiale"), ori decepția lui Mircea Eliade potrivit căruia caragialismul ar fi inhibat ,geniul etnic românesc". Aci nu e în chestiune cinismul antic, cu aspectul său pozitiv pe care l-a constituit cultul sobru al virtuții, ci disprețul față de conveniențe împins pînă la amoralism. Oricît l-am admira ca scriitor - și-l admirăm nespus, ca pe o paradigmă sui generis -, nu-i putem atribui lui Caragiale efigia unui mare caracter (moștenirea Momuloaiei, comportarea față de Mateiu ș.a.). Și oare este complet
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
mulți ani în urmă, la Galeria Simeza. Deși în mod curent este lipsit de semnificație, oscilînd între cochetărie și provocare, titlul are, de data aceasta, o funcție clară și o importanță bine stabilită. El nu este doar un act de conveniență narativă, un element de semnalizare și un factor de stimulare a memoriei, ci un indicator de lectură și, pînă la un anumit punct, o cale de acces către substanța unui proiect și către unul dintre nivelurile de interpretare a lucrărilor
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
singurătate. Nimic nu prevestește nimic. "Moratoriu", "Amoralitate" și "Etica hazardului" sînt episoadele interferente ale filmului Sfîrșitul unui veac de sudcoreanul Song Naung-han ce ironizează zbuciumul mai multor indivizi - un scenarist, o prostituată, un profesor etc. - de a se încadra în conveniențele sociale în ciuda faptului - enunțat de locvacele raisonneur - că oamenii se nasc unii în paradis, alții în iad. "E greu de acceptat că Răul domină!" este ideea centrală în jurul căreia filosofează din off protagonistul absent al eseului pe care Jean-Daniel Pollet
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins, ci doar redus prin exacerbarea unor forme desubstanțiate, ale unor protocoluri și cutume proprii unei societăți, care, chiar dacă
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
care nu erau ale strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist, atent la detalii și împrăștiind, cu finețe, multă nefericire, Cathérine-Paris rezumă fără cusur o epocă. A balurilor și conveniențelor, a strălucirii fără trăire, ca frumusețea fără trup a unei impecabile pagini de latină. Prin viața unei prințese care, neaparținând profund nici unei istorii ajunge să le aparțină, superficial și diplomatic, tuturor, trec nenumărate file de poveste, comploturi, trădări, războaie, mari
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
O.S.-uri, aruncată în plin ocean al nedumeririlor și neputințelor noastre. O sticlă pe care o prinde cine poate. Dar și cine o prinde are, suntem convinși, privilegiul de a urma o cură de dezintoxicare. De eliminare a indiferenței, convenienței, inerției. Și, de ce nu, a unor confuzii, parti-pris-uri ori gratuități. Mai ales că autorul nădăjduiește, prin aceste sprintene cuvinte despre sunete, să-și acrediteze opera componistică: "De ce scriu compozitorii texte? (...) pentru că vor să le fie ascultată muzica!"(pag. 5). De ce
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Gheorghe Grigurcu Degajată, mai-mult-decît-degajată, scriitura lui Liviu Georgescu se învecinează, pe una din laturile sale, cu avangarda. Se află într-însa o năzuință a eliberării de conveniențe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
curs fortuit de avangardistă ținută. Figurile abstracte nu reprezintă decît stavile relative împotriva unei erupții de imagini care constituie fenomenul originar al producției în cauză și în raport cu care ele n-ar putea avea o altă calificare decît cea a unor conveniențe. Oricît de nobile, asemenea figuri bat în retragere. Răzvrătirea în contra convențiilor semnifică o căutare a sufletului, a lui anima, care nu acceptă tutela, cenzura, suveranitatea spiritului, a lui animus. Drept care predomină un imaginar baroc, construcție spontană a vitalului debordant, în ciuda
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Hajo Wienroth, din Germania, ăn compania clavecinistei Fernanda Romila au rememorat pagini camerale din repertoriul baroc, inclusiv creații ale compozitorilor din familia Bach. Pitorescul timbral al flautului traversier confecționat din lemn conferă intimitate și nedesmintit farmec acestei muzici ce depășește conveniențele scriiturii grație pasiunii neobosite a acestor muzicieni atât de dăruiți. Suplețea susținerii clavecinistice, da viață interioară și stabilitate unui repertoriu pe care alții al adaptează cu multă ușurință, cu conveniente, cu limitată pertinenta stilistica. an sfârșit, tot an zona domeniului
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se dovedește a fi scena pe care eliberat de conveniențe, actorul obscur din fiecare își face apariția preț de o singură, anonimă și magnifică reprezentație.
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
în stagiunea trecută. În La Dallas doi boschetari se visează gangsteri sperînd să scoată un profit consistent de pe urma unui cadavru pe care încearcă să-l restituie familiei. Familia însă se dovedește prea puțin interesată de soarta fiului, preocupată de rigide conveniențe ce-i maschează viciile. În inocența lor, naivitate și agitație mentală, vagabonzii sînt infinit mai umani decît cei doi soți cu morgă aristocratică, înghețați într-o perversă urîțenie sufletească. Debutantul Viaceslav Vutcariov a propus o soluție scenografică în "trei dimensiuni
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a ucis conveniențele, anecdota epică și literatura tradițională, făcând legitimă ,numai poezia, în zona infinitei libertăți". Cu altă ocazie (p. 12-14), ca o consecință îndeobște cunoscută, vechiul roman (social, realist sau psihologic) este declarat dispărut și înlocuit de romanul-poem, ,în care tema trăiește
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
vină. Tot în minutul acela a încăput și plimbarea prin Tîrgu-Mureș avînd ghid un om foarte timid, foarte cald și atent, cu umor bine temperat și cu o ironie dirijata de priviri, un om care nu mai suportă oportunismul și conveniențele și care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin. Am mai fost de atunci în acel oraș și am refăcut, mereu, acelasi itinerar, auzindu-i pașii și
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
cu bărbați infideli și inutili este depășită. Eliberarea care e miza din Volver este, astfel, o funcție a imaginației, însă nu neapărat într-un sens tragic, pentru că nu avem deloc de a face cu o comedie amară. De la minciunile de conveniență pînă la scenariile complicate pe care le compun ca să iasă din situații imposibile, toate personajele fabulează tot timpul în peliculele lui Almodóvar, iar Volver nu este o excepție, însă cu adevărat fabulos este că uneori povestea ține, iar situația se
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
se închide treptat", identificîndu-l cu sine. Dar există o categorie de oameni distinctă, pentru care, indiferent de vîrstă, zilele poartă o semnificație aparte, pecetluită de cărțile citite și cîteodată scrise. E vorba de o "retragere din lume", din cea a conveniențelor sociale, numită odinioară le monde. Urmează o explicație aparent cochetă, însă care conține o confesiune ce indică nu doar profuziunea, ci și profunzimea experiențelor în cauză, nesațiu acaparant, purtînd neîndoios acolada unui destin: Cînd timpul ți se suprapune însă mai
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru a acoperi spațiul gol, căci "o dată netrecut zidul covorașului pentru șters picioarele, adevărul pleacă". Nu lipsește nici domeniul relațiilor publice dezvăluite ca raporturi de putere ("Vous vouliez lui parler!?"). O convorbire telefonică banală cu secretara unui personaj
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
l-au ocolit, e limpede că nu le-a avut în vedere. O asemenea poză a "banalității" asumate cerea, totuși, sacrificii. Neîndoios, ea corespundea uneia din laturile structurii morale a autorului, deși bloca o altă latură, cea dinamică, rebelă la conveniențe, răsturnătoare de clișee. Prin jurnalul său, Victor Felea își propune a o reabilita pe aceasta din urmă: "Va trebui să demonstrez într-o zi celor ce mă cataloghează mereu printre spiritele cuminți și pașnice, declara el peremptoriu, că nu sînt
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
devotată unui fiu pe cale de a se desprinde de ea, eroină a unei povești de dragoste ce se va ofili la un ceas, spre a primi apoi sigiliul eternității prin moartea iubitului, autoarea de jurnale, epistoliera, femeia de societate respectând conveniențele ce nu acceptă rupturi de cei ce te dezamăgesc prin ipocrizia lor, prin micime omenească, se salvează prin apetitul de cunoaștere, prin băile de artă, printr-o fire care are din ce să dăruiască. Decizia sa, de a-și trăi
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
cît întregi. Pe cît de întregi poate fi un soi de cuplu trăsnit cum este al nostru. Și nici nu e, încă, un cuplu. O întorc cu fața. Olga se zbate. n-am de unde să știu dacă de circumstanță. De conveniență. Că trebuie să facă, totuși, ceva, înainte de a mi se abandona mie. Și eu o am acolo, pe pămînt, pe brazde, pe frunzele putrezite de astă-toamnă. Printre știuleți verzi, halucinant de verzi. Printre pănuși. Cu privirea ațintită spre un porumb
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
își manifestă o anumită reticență. Supralicitarea originilor intră însă în orice program tradiționalist. S-ar părea că Ion Rotaru își începe istoria literaturii deghizat în Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în 1987, în postfața volumului din prima versiune: "protocronismul este, la urma urmei, o variantă - ce-i dreptul întoarsă, cumva ciudată - un efect al propensiunii sincroniste, un soi de bovarism ce ar putea fi înțeles, la
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
predecesorii săi, putuse fi un exemplu pentru ceva mai tinerii discipoli de la "Alge". Aceștia și, printre ei, Gherasim Luca, dăduseră deja, cum am notat, convingătoare dovezi de nesupunere față de ordinea lumii în care trăiau și de timpurie, juvenilă sfidare a conveniențelor sale. Versurile publicate de Gherasim Luca îndeosebi în seria a doua a revistei în care debutase vorbeau limpede despre o atare poziție, iar prezența semnăturii sale sub manifestul Poezia pe care vrem să o facem, publicat în decembrie 1933 în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
predecesorii săi, putuse fi un exemplu pentru ceva mai tinerii discipoli de la "Alge". Aceștia și, printre ei, Gherasim Luca, dăduseră deja, cum am notat, convingătoare dovezi de nesupunere față de ordinea lumii în care trăiau și de timpurie, juvenilă sfidare a conveniențelor sale. Versurile publicate de Gherasim Luca îndeosebi în seria a doua a revistei în care debutase vorbeau limpede despre o atare poziție, iar prezența semnăturii sale sub manifestul Poezia pe care vrem să o facem, publicat în decembrie 1933 în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Jean Rânzescu; ...a fost o montare exemplară - ne aducem aminte - dată fiind eleganța, claritatea, jovialitatea cu care era rezolvat comicul de situații. O montare, s-ar putea spune, tradițională. Dar cât de vie! Stilului galant al sfârșitului de secol XVIII, conveniențele specifice relațiilor dramatice, erau susținute cu un firesc cuceritor ce se pliază valorilor muzicii; iar aceasta, punând în lumină principala valoare a operei, anume farmecul melodic al belcanto-ului deceniilor de început ale secolului al XIX-lea. în plus, încărcătura
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
docil servitor al vocilor. în Europa lucrurile stau cu totul altfel. Creativitatea, imaginația regizorală devin uneori dominatoare. Am avut și noi parte, aici, la București, de asemenea - le-aș numi - atitudini regizorale abuzive. Nu le voi enumera aici pe toate. Conveniențele specifice genului de operă nu pot fi niciodată acceptate drept simple artificii; cu excepția situațiilor în care sunt, realmente, simple artificii. Regizorale sau actoricești. Ce decurg din comportamentul rutinier al cântărețului care nu știe să fie și actor, nu poate să
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]