3,642 matches
-
și soliști vocali și instrumentiști din Bucovina cât și din alte zone. Deschiderea a fost făcută de către un grup de gospodari din localitatea Botoș, îmbrăcați în costume populare, coordonați de preotul satului, care s-au deplasat la Ciocănești într-un convoi de șase căruțe și au cântat muzică populară pe scena în aer liber. Ansamblul „Brădulețul” de la Ciocănești are aproximativ 7 ani vechime și este alcătuit din persoane de vârste diferite, femei și bărbați, soliști vocali și dansatori. Interpretează cântece și
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
Nichifor Crainic, Psalm, etc) - Iisus - deținut, (Radu Gyr, Az’noapte Iisus, Constantin Aurel Dragodan, Balada anilor de închisoare) - rugăciunea, (Nichifor Crainic, Rugăciune, Cântecul potirului, Andrei Ciurunga, Rugăciune pentru osândiții căzuți) - prezența Maicii Domnului, sau a altor mesageri cerești, (Radu Gyr, Convoi, Eugenia Indreica Demian, Rugă din celula neagră a Ciucului) - colindul (Radu Gyr, A venit și-aici Crăciunul, Traian Dorz, Minunată-i Noaptea Sfântă). O revelație a creației poetice carcerale o constituie versurile lui Costache Oprișan (Cărțile spiritului). Limbajul și planul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
tine-atât de-ngândurată Nici nu mai văd în jur cum se desfac Abisuri albe-n file de zăpadă Ce-nghit hulpav doar pașii dintre noi, Fulgi de neliniști mari ce-ncep să cadă Și cum se-adună umbrele-n convoi. Înaintez cu greu și-mi duc târziul Povară ninsă-n pleoape de îngheț Dar nu renunț să-mprăștii argintiul Acestei ierni și să îmi fac podeț Din vise neatinse de paloare Spre malul tău, la fel de-nsingurat. Nu te-am
PE NUME DE ALINT... de AURA POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347540_a_348869]
-
îi spuse Serah trăgând draperiile baldachinului. -Să știi Serah, spuse arhiereul, nu ești în apele tale... -Așa este prealuminate. -Tulburat sunt și eu, să știi asta! Însă o scoatem noi la capăt. Spunând acestea arhiereul făcu un semn și micul convoi plecă în frunte cu Serah, care lumina calea palanchinului ținând în mână un felinar anunțând trecerea arhiereului. - Faceți loc pentru arhiereul Caiafa! Eliberați calea pentru arhiereul Caiafa! spunea Serah, aceasta fiind datoria lui în momentul când se deplasau în acest
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
spuneri și să te arăți Cu creștetul descoperit prin brume De înțeles. Un paria, pentru toți Acei ce văd doar zarul înainte Și nu zăresc și truda dinapoi. Pare ușor dar nu e când prin minte Îți defilează zilnic un convoi Alb-negru de metafore sterile Și doar un apostrof strălucitor Pe care în construcții (poate-abile) L-așezi timid când ți se face dor Să-ncercuiești o altfel de pornire Pe drumul înțesat cu limitări. Ca să-ți dezlegi o noapte din privire
SĂ SCRII ... de AURA POPA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361985_a_363314]
-
bun, dăruit ! Pe lângă Programa standard, el făcea multe "Programe": Desene, poezii, povești, plăcute, de pus în rame ! " Din cheia suferinței" sale, "Cântecul clepsidrelor" "Război și pace" ne propune, prin "Lanțul" poeziilor. "Hoinar fără hotar și fără timp",Poet pentru "Trudnic convoi" "Coborât din (moși) strămoși" " Pentru clipa ce -o să vie", peste noi... " Nemuritori", "Vieți păcătoase" sub "Un grăunte de Soare "La priveghi de lună nouă""Descătușare-n închisoare" " Ca un cireș sălbatic","Toamna""Spre stână" ca niște "Nomazi" O "Despărțire
(EU NU !) M-AM SINUCIS ÎN GÂNDURI NE SPUNE SCR.ÎNV.CONSTANTIN STANCIU. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365326_a_366655]
-
ÎN AMINTIRE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
cea care mi-a fost alături peste 46 ani pentru ultima dată. Era nemișcată în sicriul îmbrăcat în acel material alb, semn al inocenței. Lume multă, coroane multe pe care ea Ana LEONTE nu le mai putea vedea. Am urmat convoiul funerar în autoturismul fiului nostru, fiindcă nu puteam merge pe jos cu bastoanele. La biserica cartierului nostru care este chiar în incinta cimitirului am asistat la slujba de înmormântare. Izbucneam fără să vreau în plâns și îmi înfundam plânsul în
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
ningi; Jumătate de zbor retezat de-aș avea, Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea. Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret cu miresme de veri. Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi, Iei pe degete timp și mi-l cerni în șuvoi. Și atunci, cum să sting jarul meu sângerând, Când lumina-n neant stă în chipul tău blând? Mama - floarea-de-colț și cadoul divin, Este îngerul meu, pe-al ei nor mă
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
beciul pușcăriei „Ion Ion”. Cina amară a deținuților din „Cina”, înregistrarea la morgă a decedaților din „Dimineața”, chinul recluziunii din „Streche”, judecățile asupra condiției umane din „Serenadă”, „Morții”, Generații”, „Ceasul de apoi”, acesta este universul tragic al „Florilor de mucegai”. Convoiul hoților din „Cina”, predestinați morții, ne oferă o imagine terifiantă: În frig și noroi Trec hoții-n convoi câte doi Cu lanțuri târâș la picioare, Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare. „ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele/ Prin
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
recluziunii din „Streche”, judecățile asupra condiției umane din „Serenadă”, „Morții”, Generații”, „Ceasul de apoi”, acesta este universul tragic al „Florilor de mucegai”. Convoiul hoților din „Cina”, predestinați morții, ne oferă o imagine terifiantă: În frig și noroi Trec hoții-n convoi câte doi Cu lanțuri târâș la picioare, Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare. „ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele/ Prin oțățitul întuneric tare/ O răstignire fără cruci și fără schele/ O golgotă ștearsă, fără altare.”- iată imaginea lor
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
și ei, țiganii, sunt reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului: El a venit cu șirul lui de care Și armăsari din zarea cea mare. Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei. Convoaiele lor străbat timpul și spațiul ca în apocalipsă: Cârduri, gloate, popoare De piscuri s-au mișcat din spinări Și-n picioare, Ca niște uriași de piatră Au ascultat câinii cum latră. Lache, țiganul, se pricepe să facă dintr-un ban
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
care-mi fusese potrivnică. Destinul însă n-a vrut să se întâmple așa, a dorit să trăiesc în continuare și să mă chinui. Unitatea rusească a plecat din sat într-o dimineață de mult pe o năpraznică ceață cu un convoi întreg de căruțe, era toamnă de-abinelea, miriștiile rămăseseră negre în urma noastră, porumbul dăduse și el în galben, undeva pe lângă noi se-auzeau învolburate apele Mureșului, șoșotul valurilor mă ținea într-o amorțeală dulce. În urma lor, nemții minaseră terenul, echipe germane
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
dăduse și el în galben, undeva pe lângă noi se-auzeau învolburate apele Mureșului, șoșotul valurilor mă ținea într-o amorțeală dulce. În urma lor, nemții minaseră terenul, echipe germane și hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se săpau observatoare și convoaie de mașini urcau și coborau șoseaua ca niște șerpi uriași, le vedeam de departe cum își plimbau farurile ca licuricii pe câmpia pustie. Cu mine rușii mai luaseră încă doi unguri din sat, toți trei eram cu căruțele în șir
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
zbate Vrem liniște-n suflet, visăm la o viață mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri. Mi-e-o silă imensă
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
durerea mea! mai bine vin eu, se poate să te deranjezi, matale?! - bine, bine, măi Sarsailă și așa am un junghi în spate, o să-mi fac un masaj. te aștept mâine. dar ia zi: ce noutăți mai ai? - aștept un convoi de Crăciun... - de Crăciun? nu se poate, nu aveți vacanță? - o amânăm, că e un transport gras, vine ăla... cum îl cheamă, ăla de e șef de trib, cu toți dregătorii lui... - aaaaa! știu, ăla, care și-o suspenda din
• DACĂ AZI AŞ FI DUMNEZEU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351288_a_352617]
-
cu copii pe care îi luaseră de pe la grădinițe, și dacă se întâmpla ca o fetiță să ceară afară pentru pipi, mama o ducea puțin mai departe în spatele manifestanților, oferindu-i protecția decenței iar dacă tocmai atunci se întâmpla să treacă convoiul oficial, își aducea și ea contribuția la bucuria de a-l saluta pe tovarășu' agitând stegulețul colorat de hârtie primit de la comitetul de partid și-și vedea mai departe de ale ei. Referință Bibliografică: Ăla micu , aprinde lumina! / Ion Untaru
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
ZĂPADĂ DE IMPORT Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel în stradă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă
ZĂPADĂ DE IMPORT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351557_a_352886]
-
Purtăm în palme jar de maci sălbatici Purtăm în palme jar de maci sălbatici Când curcubeiele-ațipesc în iazuri Și pescăruși mirați privesc apatici Cum mării-i cântă vântul prin talazuri. Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri Pe umeri trec poverile-n convoaie Clipele dor când tristele săruturi Se sting alene-n picuri grei de ploaie ... Purtăm tăcuți stindardul depărtării Înfipt în templul blestemat al sorții Când stăm smeriți la cozile-așteptării Cu piepturi dezgolite-n fața morții Fărâme de iubire-n inimi ninse
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
puse de autoare. Pe următoarea pagina, una din poazii se termină cu strofa: Unde ești, Doamne, am urlat la zabrele/ Din luna venea fum de cățui/ M-am pipăit și pe mâinile mele/ Am gasit urmele cuielor Lui. Din poezia Convoiul deținuților, prezentată la pagina 203, op. cît., am extras o strofa: Ține aproape, șirul lung se deșira fără vrere,/ Mușchii nu ne mai ajung, n-are sufletul putere,/ Boli cu rădăcini adânci se proptesc în baionete,/ Unii ne tărâm pe
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
continuu. Și mai este unul larg, larg de tot care coboară întruna și nu se oprește decât în fundul prăpastiei. Dacă s-ar întreba fiecare: eu pe care din aceste două căi mă aflu, poate s-ar mai schimba câte ceva. Un convoi nesfârșit de oameni coborând permanent și luându-i în râs pe cei care se încumetă numai să urce spre piscuri. Două lumi diferite, trecând una pe lângă cealaltă. Eu văd foarte limpede lucrurile astea și cred că nu sunt greu de
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
rămas-bun de la Bătrân. Apoi o iau la pas grăbit pe deal în jos, către capelă. Acolo este locul de întâlnire a grupului ce urmează să ia masa de pomană la un local de lângă cimitir. Mulțimea compactă ce a urcat în convoi la venire se împarte în bisericuțe. Cei mai mulți, cunoscând zgârcenia patologică a lui Dan, au declinat cu eleganță invitația la restaurant. Alții au acceptat tocmai din acest motiv să ia parte la praznic și sunt deciși să consume tot ce li
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
vede, astfel că în momentul în care brancardierii vor trânti targa, acesta se va „turti” comprimându-se. În urma lor Cucu și tânăra subofițer. Pașii brancardierilor acordați pe muzică, legănându-se. Escrocul - mină veselă. În mijlocul scenei el este acela care oprește convoiul cu autoritate. ESCROCUL: Bravo băieți! Mi-a plăcut. Încă o dată. Brancardierii o iau înapoi cu spatele. Mers sacadat, triumfalul descompus de la coadă spre cap. Ajung la ieșire și revin în mijlolcul scenei. ESCROCUL: Gata. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Gata. BRANCARDIERII: Gata. Brancardierii
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > AUD PĂSĂRILE CUM ÎȘI CHEAMĂ PUII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului păsările își strigă puii plecarea este inerentă convoiului de gesturi tomnatice ale vieții frigul omului le-a pătruns în oasele fragile pleacă pleacă departe toate între două guri de apă omul privește cum piatra se rotunjește visează visează cum și el poate fi rotunjit nu, nu scapă de
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]