4,390 matches
-
comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai ofițer, marinar, profesor, te visai pe un catarg de corabie, în livada împăratului păzind merele coapte, deasupra unui soclu în mijlocul celui mai impunător mausoleu. Pentru visele acestea ar trebui să te trezești, Petre, ești tânăr, în inimă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimă ți-a crescut o redută, ce mai aștepți?! Vise, doctore, vise... Bine, fie cum spui. Să trecem, imaginarul este o iapă stearpă și apoi se vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi mai aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
devin tot mai puțin. Iată-mă, după 20 de ani, reîntregind necunoscutul. Să înțeleg că la fiecare 20 de ani îți vei întoarce spatele? Pe cine minți? Tu nu te mai recunoști odată cu fiecare răsărit de soare. Fugi de tine, copile, asta faci, fugi, dar, în același timp, îți este frică să te ascunzi în trecut, să te cauți în prezent, să te identifici în viitor. Aș vrea să știu, de fapt, pentru cine nu ești, ce te îndepărtează de secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai târziu dincolo. Cât dracu să fie din mine acolo, atâta timp cât nu mă găsesc pe de-a întregul aici? Existăm fiecare într-o singură jumătate, două fântâni și o singură sete, două fântâni și o singură apă, două fântâni și... Copile, bați câmpii. Îți aparții cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg? O fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul te scuipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vei deveni și tu umbră, vei intra în turmă și vei avea un scop, dar scopul nu va fi scopul tău, ci scopul lor, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile. Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? vorbele terapeutului își împrăștiau ecoul prin toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să fiu al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om nebun. Bucuria ta este să sari șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează neputințele în fereastră, lumina, ca o cangrenă violacee, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-l aștept. Decât să mă arunce din tren, mai bine mă întind de bună voie pe calea ferată, aici nici măcar moartea nu am voie să mi-o aleg. Să plecăm, sărim gardul și apoi, cum ne-o lumina Dumnezeu! Copile, tu te temi că o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești în stare să ucizi o găină! Auzi la el, patru morți, dar cine te crezi? Spune-mi mai bine de ce vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să-ți îngădui rătăcirile? De vrei să exiști în afara lumii, leapăd-o din suflet! Ia un foarfece și decupează sângele arhivă de chipuri cioplite, inima cinematecă în oglinda retrovizoare. Petre, filmul despre un tramvai rupt de pe șine nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acestuia. Gheorghe nu cred să fi putut aștepta pînă la celălalt an pentru Îmbarcarea spre America. Îi sufla rece și tare sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă fără casă, fără cîștig, cu nevasta, o copilă Încă, În casa unei mătuși. Bănuiesc că prin toamna aceluiași an a luat calea Dalmației și a vaporului. Incertitudinea se ivește de acum Încolo... Să fi trimis el acasă, În șase-șapte luni, atîția bani Încît nevastă-sa să fi putut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fluture floarea. Se impu neau doar cîteva modele, nu mai multe de două sau trei. Dacă eu conversam cu o domni șoară și mi-o reprezentam ca fiind blondă, În capul meu ima ginea ei coincidea cu cea a unei copile din pepiniera șvabă a anilor mei de joacă. Era un chip În liniile generale ale fizio nomiei feminine, fără detalii, dar cu o puternică luminozitate. Și toate, fără excepție, toate femeile atrăgătoare de pînă atunci, de atunci și de acum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”. Aducerea Mariei la Templu Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: „Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ținem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul și să rămână darul neprimit”. Dar Ana răspunse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Astfel, pentru Stăniloae, traducerea Filocaliei nu era numai un act de simplă cultură teologică, ci, deopotrivă, împlinirea unei datorii sufletești. În dedicația la volumul I, el scrie: „Doamne, primește munca acestei traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul scumpei mele copile, Mioara”. Maciej Bielawski a consacrat un lung studiu Filocaliei lui Stăniloae și nu am intenția să refac aici analiza lui187. Mă voi mulțumi să subliniez câteva aspecte care nu au fost luate în seamă de cercetătorul polonez. În prefața din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atenți: să pricepem Frumosul din lăuntrul fiecăruia și să vedem Frumusețea numai privind spre soare. Așa cum te uiți, înspre soare și numai dinăuntrul bisericii, la vitraliu. Și mai e ceva. Când vitraliul cel nou a fost așezat acolo, sus, o copilă a apărut în fața lui și a cântat toată ziua, fără să mănânce, fără să bea, fără să se așeze jos, fără să se odihnească, fără să vorbească, fără să răspundă la întrebări. Ea cânta. Nimeni n-o cunoștea, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Eu cred că era picătura aceea de lumină sângerie care trecea prin inima Fiului, în cea mai lungă zi a anului și făcea ca Sfânta ostie să aibă gust de carne și vinul, de sânge. În vitraliul cel vechi. Iar copila vine mereu, în cea mai lungă zi a anului, cântă întreaga zi, lacrimi mari se preling în asfințit pe obrajii transparenți, apoi dispare. Și an de an, de-a pururi neschimbată, cântă întreaga zi și pleacă odată cu soarele dar vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajuns în pragul casei. Era acolo. Cu pasul ușor, neauzit, părea că lunecă pe pietrele colțuroase. Ajunsese înaintea mea. Se uita de-a lungul drumului: "Nu-i așa că vine ?" m-a întrebat când am ajuns lângă ea. Cine să vină, copilă dragă ? Pe cine cauți ?" am întrebat-o. A tăcut. "Cum te cheamă ?" "Fetița". "Hm ! Ăsta nu-i un nume. Cum te cheamă, fetiță dragă?" "Nu știu, mi-a răspuns. Toată lumea-mi spune doar așa : " Fetița"". S-a uitat încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cheamă, fetiță dragă?" "Nu știu, mi-a răspuns. Toată lumea-mi spune doar așa : " Fetița"". S-a uitat încă o dată de-a lungul drumului. "Bine că nu mai plânge", mi-am spus. Nu-i așa că vine?" a întrebat iarăși fetița. "Cine, copilă dragă, cine să vină ?" S-a uitat lung la mine . Cu uimire. Și reproș. Nu se mai uitase cineva așa la mine. Oare ce-o fi vrut să spună ? Stăteam unul lângă celălalt. Așteptam să spună ceva nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tăcut amândoi. Am sărit din barcă, l-am ajutat să tragă mreaja plină cu pești, să tragă și barca la mal. Pe urmă, l-am strâns în brațe. Cât de tare am putut. Tot el a vorbit mai întâi : Sigur, copile, că-l iubesc pe tatăl tău, așa cum te iubesc și pe tine. Tatăl tău era frumos și bun, și deștept, ca tine. Mă uit la tine și-l văd pe tatăl tău. În seara aceea, ne-am uitat amândoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre. Sigur că acum revăd scena”. „Ei! Ce vremuri, domnule doctor asistent, viitor lector! Ce vremuri!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Vezi cum ești? Eu Îți Întind un deget și tu Îmi apuci mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]