553 matches
-
Sturdza Vițel. Fire de felul meu atentă și curioasă după Întâmplări și lume de tot felul, am fost, fără să vreau, supus credincios sub patru sau cinci regi (versatilitate a istoriei, nu a memo rialis tului), păstrând și astăzi amintirea copilăroasă a lui „Zece Mai“, când mă țineam de ușa trăsurii regale Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre noi și-a marcat teritoriul, discuția a Început să șovăie și eram gata să ne vedem, fiecare, de drumul său, cînd individul a izbucnit Într-un rîs bizar, copilăros, punîndu-și În relief asimetria celor patru incisivi: „Viitorul le aparține oamenilor și, fie treptat, fie dintr-o singură lovitură, aceștia vor prelua puterea, aici și În orice altă țară. Greutatea constă În aceea că oamenii trebuie educați, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
familie am avut această problemă), nu a reușit să-i corecteze acest mic defect dacă putem să-l numim așa. La învățătură era printre primii din clasă, sârguincios, ceva mai retras, dar sociabil; era sensibil și tare milos și chiar copilăros. Când mergeam în câmp cu căruța și el mâna caii, nu l-am văzut niciodata să-i lovească cu biciul, din contra încerca să vorbească cu ei, în limba lor: „mi cai mi, ce mi, știți ce mi? am aici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și multe dintre lucrurile pe care le spune le știam deja din cărți. “i-apoi, cum să nu iubești un om care a scris că visează o lume formată numai din leneși și din esteți ? țuțea punea această întrebare (cam copilăroasă) : Ce se opune axiologic Premiului Nobel ?. Și tot el, firește, dădea și răspunsul : Parafrazându-l, m-aș întreba și eu în continuare : și, mă rog, ce stă, axiologic, deasupra Sfințeniei ? Răspunsul meu : refuzul Premiului Nobel (vezi Beckett, alt mare prieten
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu le împărtășește alura austeră, credința impresionantă și iluminatoare dar intimidantă și chiar de neînțeles pentru spectatorul hollywoodizat că principala menire a cinemaului este să reconstituie și să investigheze realitatea, nu să facă spectacol din ea. E mai aproape de inima copilăroasă a marelui public, care vrea cadouri peste cadouri, cît mai recognoscibile drept cadouri, scoase cu gesturi cît mai spectaculoase din cutii cît mai mari și mai colorate, printre explozii de artificii și rafale de muzică și asigurări că urmează și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care în jurnalul intim încerca să-l minimalizeze ca o simplă fixație, curabilă printr-o terapeutică dietetică. Lena, înfățișată cu ironică duioșie, ca o făptură fermecătoare și fără prea multă minte, e o bună cântăreață : privirea ochilor ei albaștri e copilăroasă și emoționantă. Lena (Elena) Ceptureanu, de la Ceptura, județul Prahova, aproape de Băicoi ; Liza, sau Lischen, cum i se zicea, (Eliza) Băicoianu ; suprapunerea se oferă de la sine. Analogiile onomastice nu sunt însă decisive pentru identitatea modelelor. Dar eu am văzut ochii Elizei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
greu”, anul a fost bun. De Crăciun, printre invitați, Boni (Herlin), căruia i-am dăruit un nai indian; l-a încercat ducându-l la buze, apoi mi l-a dat înapoi, să-l încerc și eu. Era un joc pervers, copilăros, să ne sărutăm pe gură prin naiul indian. S-a înroșit și a povestit despre prima compoziție făcută în școala primară. Era povestea unui cal (fratele său care acum a înnebunit) nărăvaș pe care nu-l putea stăpâni și domina
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Puiu-Mihai. Lizica era studentă la Iași, la Facultatea de Industrie Alimentară, iar Puiu era cu doi ani mai mare ca mine. Amândoi eram ași la învățătură. Puiu era un adevărat fenomen. Frumos, mic de statură, foarte sociabil și foarte copilăros. Puiu era cel mai bun elev din liceu; a terminat liceul cu diplomă de merit (media 5) și a intrat la Facultatea de Medicină din Iași fără admitere. Avea o inteligență sclipitoare și era foarte manierat. Am învățat multe de la
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
care îi conferise puteri discreționare, ce ieșeau de sub controlul Marelui Vizir, îl neliniștea pe acesta din urmă în privința viitorului apropiat... Alături de guvernator se afla Muhirul (Mareșalul) care comanda un corp de armată fantomă: figură blîndă, a turcului bătrîn, cinstit și copilăros. Purtător al turbanului verde, avînd titlul de hagi pentru că mersese pînă la Mecca pe jos, construise pe banii săi o moschee în oraș și respecta cu strictețe regulile Coranului, a cărui lectură o asculta zilnic cu evlavie, depănîndu-și mătăniile de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tînăr în 1928. Încă nu avea acea figură crispată și atitudinile de condottiere de cinema, care, mai tîrziu, cînd apărea în public, i-au devenit un fel de a doua natură. Își permitea să zîmbească un zîmbet ce păstra ceva copilăros și neajutorat fiind încă în faza în care declara, fără ocolișuri, diplomaților pe care îi primea, că îi lipsea cultura solidă din primii ani de școală ce i-ar fi fost necesară, aflînd în fiecare zi lucruri despre care nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unor asemine neologiști". Nu-i vorbă, farsa aceasta e peste măsură de slabă. Chiar alegerea locului, Burdujănii, e o copilărie, căci la Burdujăni nu putea exista o asemenea "muză". Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil și procedeul lor era copilăros. Dacă-i vorba de ridiculizat, de caricaturizat, apoi ei vor pune pe Caliopi Busuioc la Burdujăni, pe Iorgu Damian la universitatea din... Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichescu, escrocul pe acela de Pungescu etc. Dar, cu toată lipsa de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
veche, a fost trimis la învățătură în străinătate, la Sadagura, nu la Paris, ori Berlin, pentru că Alecsandri, când se pune pe caricaturizare, nu se-ncurcă. Am spus, vorbind de Muza de la Burdujăni, că scriitorii vechi au umorul facil și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și voios”, nu are teorii, nu crede în estetică și nu crede nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e mirat că este luat în serios și e socotit critic literar. Se consideră doar un diletant. Se răsfață, desigur, nu trebuie crezut la acest capitol. Scriitorii lui favoriți sunt Thomas Mann, Proust, Dostoievski, Charles Péguy, Jules Verne
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Asta este rațiunea pentru care citim sau scriem cărți.” * Nu doar plăcerea muncii bine făcute marcase colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr, pe ambii, de fiecare dată, cu aceeași Încântare. New York, mai 2003 (Familia, nr. 6 și 7-8/2003) William
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lungul secolelor): românii sunt vinovați de tot felul de vicii, sunt plini de prejudecăți, incapabili de muncă serioasă, nepotriviți pentru timpurile moderne, inteligența lor este limitată, sunt primitivi, pasivi, leneși, înapoiați, patetici, lași, pe de o parte, buni la suflet, copilăroși, pitorești, suflete de poeți, romantici, pe de altă parte. Ambivalența acestor trăsături identitare (generalizate și esențializate) reflectă de fapt așa zisa ambiguitate a acestui spațiu european de frontieră, perceput ca loc de confruntare a celor mai bizare influențe și nu
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății, bestecăind la ghemul ei de lână neagră, Birică îndrăgostit și cântând dumnezeiește, Polina vorbind tăios și înalt, în timp ce ochii îi sticlesc a veselie, Bălosu cu ceafa lui albă, nearsă de soare și stăpân peste
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
de un academic neexperimentat și nedecis. Dacă ești ochi în ochi cu liderii lumii, trebuie să ai prestanță - cum trebuie să am și eu, dacă vreau să fiu egalul artiștilor de aici. Constantinescu nu avea prestanță, dar în schimb era copilăros de îngîmfat pe teme minore. De pildă, cînd m-am întîlnit cu el la Los Angeles (la inițiativa mea), a încercat să mă convingă, rizibil, că el înțelege America mai bine decît mine. Ce cred despre Iliescu azi? Nu mai
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
ascultam albul pereților În fața ferestrei am privit ca de atâtea ori până dincolo de balta cu trestii și stuf până dincolo de turla bisericii romano-catolice Acolo, undeva, mai departe - știam de la tine - începea o țară străină. Priviri Moartea mă privește atentă-distrată (amiază copilăroasă de iarnă) de la etajul zece din cer Privesc și eu gâzele roșii ce inundă primăvăratic trotuarul Alerg o vreme de-a lungul bordurii până când ceea ce-mi dilată ochii e disperarea neagră din luciul pantofilor * Presimțeam încă din vis trezirea
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
totuși așteptam. Mai târziu, aflasem înciudată puritatea nu rodește, iar fecioarel nu nasc copii deja știam: pietrele borțoase se-mperecheau sub ochii mei ca să nască dar amânam să nu-mplinesc savoarea ce de mult visasem îmi doream să fie o dimineață copilăroasă și moale să miroase-n odae a creioane ascuțite prelung și-a hârtie neîncepută din gânduri, dragoste somn trezindu-mă bucuroasă și buimacă la repezeală trăgând pe mine o haină să ies năucită în stradă cu picioarele goale-n pantofi
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
Primei. Aceasta din urmă, căreia Florina îi revela lucruri bune și mai puțin bune pentru cele 6 luni ce urmează, ezita între incredulitate și neliniște. Ochii albaștri, atât de expresivi, rămân la Prima, în ansamblul frumuseții sale, elementul cel mai copilăros. La 29 de ani în curând, ea pare a avea doar 22, iar sufletul ei se refugiază într-o vârstă încă și mai mică... În cărțile mele, Florina a găsit unele previziuni bune (dacă se împlinesc!), în domeniul intelectual și
Agende rupte (1998) by Ilie Constantin () [Corola-website/Imaginative/15200_a_16525]
-
fapt atât regele cât și regina nu s-au implicat în educația copiilor regali așa de mult pe cât ar fi fost necesar, astfel încât aceștia să conștientizeze și să înțeleagă pe deplin misiunea care le revenea în cadrul societății românești. Maria, fire copilăroasă și îndrăzneață, nu a reușit să-și supravegheze copiii cu strictețe, în vreme ce Ferdinand, datorită incapacității sale de a lua hotărâri și mai ales datorită timidității sale excesive, nu a reușit la rându-i să se impună în viața copiilor săi
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
se mută la Vevey, apoi la Milano și Florența, unde petrec iarna dintre anii 1868 și 1869. Romanul "Idiotul" este finalizat acolo, în ianuarie 1869, iar publicarea are loc în "Mesagerul rus" în februarie. Personajul principal al cărții, gentilul și copilărosul prinț Mîșkin, care se întoarce în Rusia după patru ani de tratament împotriva epilepsiei la o clinică din Elveția, este adesea comparat cu personaje precum Don Quijote al lui Cervantes, Samuel Pickwick al lui Dickens sau „Cavalerul sărman” din poezia lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
fiicei sale Ines, o corporatistă de succes, cu o carieră fulminanta, proaspăt mutată în București pentru un post important de consultant la o multinațională. Astfel se declanșează intrigă: într-un prim plan memorabil, Toni Erdmann alias Winfried Conradi privește uimit, copilăros, dar superior spre lumea fiicei sale la un banchet oferit de Ambasada Americană la un hotel de lux. Diplomați, corporatiști și soții de oameni bogați asista la limba de lemn a unui oficial. Falsă politețe, ținutele scrobite și discuțiile fade
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]