246,706 matches
-
Nádas Péter, nu e o carte generoasă pentru cronicari (sau dimpotrivă, e prea generoasă), în primul rînd pentru că oferă mai curînd virtualități decît certitudini într-un adevărat labirint cu multe piste false, prin acaparanta strategie a narării cu vocea unui copil. E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
etapă, e dorința lor de a face imagini. Este cel mai mare pericol. * Să învățăm să găsim motivațiile care explică un comportament. Să le dezvăluim printr-o apropiere subterană de miezul actului. De exemplu, să încercăm să înțelegem motivele abandonării copilului din Cercul de cretă caucazian. Sau, în Tartuffe, să analizăm actele lui Tartuffe, strategiile Doamnei Pernelle... să găsim mereu ceea ce determină un act. Cum se elaborează și cum se construiește; versurile și dicția vin mai târziu... * Pornesc de la exerciții, dar
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
instaureze un fel de ordine opresivă. Dar adevărații scriitori au luat totdeauna o anumită distanță față de această opresiune. R.B.: Să revenim la succesul ultimului dumneavoastră roman chiar în rîndul cititorilor tineri. Cum vi-l explicați?? A.R.-G.: Ei sunt copiii noștri.
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
copilăria pare să fie o temă mai sigură chiar decît dragostea. Ne interesează, pentru că toți am pierdut-o și ne interesează ca cititori de astăzi cu atît mai mult cu cît această copilărie e una particulară. Nu e vorba despre copilul universal, ci despre o fetiță anume și despre felul în care tînăra fată își amintește de ea. Amintirile apar pe lume la întîmplare, din fulgurații aleatorii, deși o idee de cronologie există, volumul începînd cu venirea pe lume. Dar nu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
păstrăvii/ în apele din reziduuri aurifere/ vopsite la minele din Rodna// era o fată naivă/ o fată mai mereu singură sub pielea umflînd/ rochiile ei de material ieftin/ din doi în doi ani umflîndu-se foarte tare/ mult după al patrulea copil/ care am fost eu// mama era acolo mereu/ puțin, puțin mai mare/ cu înflorita-i tristețe scotocind după mărunțiș/ aducîndu-mi doctorii și bomboane/ cheltuindu-se picătură cu picătură/ în intersecțiile lipicioase ale orașului/ unde părinții ei o măritaseră/ pe la 16
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
etc.) apartenența la o națiune și trebuie să fie prețuită ca atare. în particular, cu toții trebuie să fim preocupați de utilizarea corectă a regulilor de orice fel ale limbii române. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele principale pentru care copiii merg la școală! Firește, la eforturile dascălilor trebuie să se adauge cele ale familiei, ale instituțiilor de cultură, ale presei, ale întregii societăți. însă existența unei legi care să pedepsească un dezacord gramatical sau așezarea greșită a unui accent ar
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
de judecătorii-ucigași, de politicienii-ucigași. De regulă, incidentele sângeroase avându-i eroi pe purtătorii de uniforme sau pe aleșii nației sunt tratate cu toată discreția. Ba chiar cu un soi de deferență față de metoda crimei: orișicâtuși, una e să sfârteci un copil cu colții, alta e să faci pilaf cinci, instalat confortabil la volanului bolidului ultimul răcnet! Dacă s-a înțeles din cuvintele de mai sus c-aș fi împotriva legii care interzice importul de câini ucigași, precum și reglementarea comportamentului altor animale
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
Aterizarea forțată, cât pe ce accident, a unui avion cu care călătorea spre Mexic, într-o aridă pustietate, îi revelează prietenia, îi provoacă amintiri de tinerețe. Fusese îndrăgostit cu adevărat și că își părăsise iubita pe când urma să aibă un copil. Ea se măritase cu un prieten comun și rămăsese în Europa. După accidentul de avion hotărăște să plece în Franța cu vaporul - unde cunoaște o tânără fată, Sabeth, de care se îndrăgostește. Ea seamănă cu iubirea din tinerețe, se dovedește
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Culmi încețoșate" - se observă o urmă a acestei ceremonii). Bătea clopotul mare, a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau prietenele, se alăturau bocetelor mamei, alcătuind un cor de bocitoare. Moartea își făcea simțită prezența în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
intensă. Plăcerile, mereu jinduite, se savurau mai mult când reușeai să ți le satisfaci. Obstacolele amplificau bucuria. În pofida credinței noastre sincere, nimic nu putea domoli neliniștita curiozitate sexuală și o dorință permanentă, obsedantă. La doisprezece ani încă mai credeam că copiii veneau de la Paris (dar nu cu barza; ei veneau pur și simplu cu trenul sau cu mașina) până ce un coleg cu doi ani mai mare ca mine - care avea să fie împușcat de republicani - mi-a dezvăluit marele mister. Și
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
două editorialiste n-or fi văzut cum arată România la acest post de televiziune la ore și cu imagini diferite. În ceea ce îl privește Cronicarul e de părere că au făcut o emisiune în care România își poate recunoaște și copiii străzii, dar și imaginile care o pot ajuta să pară țară normală. * Un editorial peste care nu putem trece e cel apărut în JURNALUL NAȚIONAL și intitulat Vadim, trădător de neam și de țară semnat de Florin Diaconu. Cităm finalul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
anul 2000, cei doi au peste 80 de ani. Japonia trece printr-o profundă criză economică. Fiul fostului colonel Kamata Hiroshi și nepotul sunt șomeri, companiile la care lucrau dând faliment. Nepoata este gravidă și nu e hotărâtă să țină copilul. În timp ce familia intră în haos, Tani Masami îl readuce înapoi în timp pe Kamata, pentru a-l confrunta cu ororile războiului, iar confuzia creată în familia lui Kamata la aflarea adevărului, stârnește furtuna. Acest adevăr cumplit, ascuns atâta vreme, iscă
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
la sfârșitul reprezentației, un interviu dramaturgului Den Fujita și am avut surpriza să descopăr o altă față a Japoniei. Luminița Voina-Răuț: De unde a apărut ideea de a scrie o piesă inspirată de cartea lui Shozo Toi? Den Fujita: Când eram copil am trăit experiența războiului pe propria-mi piele; eu sunt născut în Manciuria și am copilărit în zgomotul cizmelor și al gloanțelor. Aceste amintiri sunt încă foarte vii. Războiul nu s-a terminat cu acel război, societatea actuală trăiește acum
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
un fel detașat de problemele de zi cu zi, familie, serviciu. În Japonia există un fel de ceremonie religioasă, zanghie, te duci la templul budist și meditezi îndelung asupra problemelor pe care le ai în viață. Nepoata decide să păstreze copilul, care devine astfel simbolul nașterii unei noi generații în Japonia. Nu se știe ce fel de viitor va avea acest copil, unul frumos sau unul cumplit, fiindcă ororile trecutului se pot oricând repeta. Am vrut să-l fac pe spectator
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
duci la templul budist și meditezi îndelung asupra problemelor pe care le ai în viață. Nepoata decide să păstreze copilul, care devine astfel simbolul nașterii unei noi generații în Japonia. Nu se știe ce fel de viitor va avea acest copil, unul frumos sau unul cumplit, fiindcă ororile trecutului se pot oricând repeta. Am vrut să-l fac pe spectator să reflecteze la această posibilitate, copilul va putea alege orice cale, nu neapărat cea mai fericită... L.V.R.: Am citit de curând
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
unei noi generații în Japonia. Nu se știe ce fel de viitor va avea acest copil, unul frumos sau unul cumplit, fiindcă ororile trecutului se pot oricând repeta. Am vrut să-l fac pe spectator să reflecteze la această posibilitate, copilul va putea alege orice cale, nu neapărat cea mai fericită... L.V.R.: Am citit de curând cartea prozatorului german Bernhard Schlink, Cititorul. Se vorbea acolo despre o problemă mereu actuală, vina părinților, a bunicilor care au pactizat sau au acceptat pasivi
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
multă vervă. Criticile Gloriei Steinem se îndreaptă, în acest context, împotriva unor aspecte esențiale ale civilizației occidentale, cum ar fi metodele tradiționale de creștere a copiilor (avînd ca premisă că aceștia sînt proprietatea părinților), testarea educațională constrîngătoare (care decide soarta copilului pe baza unor întrebări ce vin uneori în contradicție cu convingerile sau interesele acestuia - e.g. alegerea, pentru verificarea capacității de a înțelege un text, a unui fragment care descrie problemele naționale cauzate de decizia tot mai multor femei de a
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
doi profesori au surpriza să vadă reeditată întâmplarea din satul de altădată, căci și alți colegi profesori dintre cei ce participaseră la ședința de seară veniseră, fără să știe de ce, în fața aceleiași librării. În povestirea Uriașul, într-o bună zi, copiii, babele și oamenii din sat, ba chiar primarul și popa văzuseră cum poposise pe ulițele satului un uriaș. O minune sau o părelnică înșelătoare zvoană face vâlvă într-un sat întreg. Dârdora ce se iscă la vestea ivirii uriașului, se
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
s-a adăugat, pe la vîrsta de 13 ani și epilepsia). Totul a culminat cu moartea acestuia, înainte de împlinirea vîrstei de 26 de ani, în ziua de 1 martie 2003, ca urmare a unei crize de epilepsie. Viața și moartea acestui copil nefericit, cu speranțele, temerile, angoasele, depresiile și, în final, durerea, celor care i-au stat tot timpul aproape (în primul rînd, părinții săi) i-a prilejuit profesorului Matei Călinescu scrierea unei cărți cu adevărat cutremurătoare: Portretul lui M. În general
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
teamă și speranță, groaza primelor crize de epilepsie și finalul dramatic din seara de 1 martie 2003. Realmente impresionantă devine în contextul întregii existențe a lui M consemnarea făcută de Matei Călinescu în jurnalul său, la trei zile de la nașterea copilului (27 august, 1977) și adnotarea care o însoțește făcută după momentul fatal al ultimei crize de epilepsie: „27 august 1977. «Uca și M părăsesc spitalul. Uca fericită. M e un copil dorit, iubit și-aproape divinizat de maică-sa încă
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
Călinescu în jurnalul său, la trei zile de la nașterea copilului (27 august, 1977) și adnotarea care o însoțește făcută după momentul fatal al ultimei crize de epilepsie: „27 august 1977. «Uca și M părăsesc spitalul. Uca fericită. M e un copil dorit, iubit și-aproape divinizat de maică-sa încă din prima clipă. Va fi fericit.» (Ce predicție absurdă și totuși, finalmente, într-un fel cu totul imprevizibil, și atît de dureros pentru noi, și cu siguranță și pentru el de-
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
p. 172). Firește, această filozofie este una implicită, dedusă din comportamentul cotidian al lui M și din replicile sale date cu diverse prilejuri. Poate chiar mai mult decît atît este proiecția pe care un tată iubitor o face asupra minții copilului său bolnav pentru a da existenței acestuia un sens suportabil (pentru copil, în primul rînd, dar și pentru părinte). Este limpede că mintea lui M nu era capabilă de raționamente atît de sofisticate, dar este la fel de adevărat că ea îi
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
al lui M și din replicile sale date cu diverse prilejuri. Poate chiar mai mult decît atît este proiecția pe care un tată iubitor o face asupra minții copilului său bolnav pentru a da existenței acestuia un sens suportabil (pentru copil, în primul rînd, dar și pentru părinte). Este limpede că mintea lui M nu era capabilă de raționamente atît de sofisticate, dar este la fel de adevărat că ea îi furnizase acestuia un sistem de protecție la nivelul societății, grație căruia existența
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
literare - cel puțin cele românești - sînt totuși puține. O literatură a copilăriei agreste, în aer liber și în mijlocul tovarășilor de joacă, propune obiecte generice, neindividualizate prin nume: zmeie, arșice (Alecsandri), titireze, scrînciob... La Creangă au nume nu ipotetice jucării (minimaliste: „copilul, încălecat pe bățul său...”), ci instrumentele de pedeapsă - Calul Balan, Sfîntul Nicolai. Apar din cînd în cînd surprize: jucăriile convertite în mesaje ironic-sentimentale - păpușile scrise pe frunte din La aniversară (Eminescu), ursul eroului masculin din Ochii Maicii Domnului (Arghezi). Păpușa
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
nu observe dramele, nenorocirile de toate felurile, suferințele și agresiunile pentru că, asta e, din pricina acestui hedonism patologic totul devine ceremonial, expresie pură, fără nici o substanță și în afara oricărei etici. A trebuit ca un asemenea caz de barbarie sclavagistă, în care copiii sînt smulși brutal din vîrsta, din universul și din visurile lor, să ajungă la urechile Consiliului Europei, mai exact la baroneasa Emma Nicholson, în urma unui exces de mediatizare, el însuși un semn de vagă barbarie, pentru a realiza și noi
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]