1,710 matches
-
sufletești ale personajului dau o ciudată impresie de mișcare a ființelor de pe pereții peșterii. În nebunia sa, Sânger aruncă săgeți spre ele, în timp ce, însuflețite parcă de flăcări, reprezentările se materializează și îl sfâșie cu ghearele și colții, iar altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peșterii. Mai târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă și necruțătoare, din sângele său crește un arbore cu frunze roșiatice numit sânger. Acest arbore intră și el în legende
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
a îngrămădit din toate câte puțin și încă mai mult pe deasupra, să ne ajungă cu prisosință, dar, noi, în ignoranța și în delăsarea noastră proverbială, am pierdut-o, lăsând-o pe alte mâini, la alte neamuri, născute din colb de copite, fără să ne gândim măcar o clipă, că mâine copii noștri ne vor întreba: - Mamă, tată, am citit într-o carte veche de istorie, ce am găsit-o în casa bunicilor, că România, ne-a aparținut nouă românilor, a fost
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
de primăvară, De consoarte, de femeie, De desăvârșirea ce-i e, În copii, în om, în țară, Dragostea... pleniplenară. Viață pentru viață Din umbra verdei legănări A frunzelor și ierbii Unde despică vântu-n nări Și-n coarne mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
menuet fulgii învață de poala norilor să se desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude cum plâng pe un arcuș de violină luceferii cu gene lungi și ude. Doar cateodată cântă la o harfă un imn celest parcă întors în timp și-mi pare că-i Orfeu
CÂNTECUL IERNII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368168_a_369497]
-
prind în dune În nisipuri triste, de lume purtate Prin gânduri incerte și nedemne De Dumnezeu prescurtate. Am aruncat pe poteci cu Urim La prag de clipă strivita L-am azvârlit cu nesaț pe Tumim Într-un vârf sec de copita. Și m-am ales dintre toate Cu moartea și durerile Râul cu tăcerile Relele cu bolile și, poate Inima cu greșelile. Dar azi totul s-a sfârșit Iubirea a biruit Sunt mai presus: Îl iubesc pe Isus. Referință Bibliografica: Cu
CU URIM SI TUMIM PE DRUMUL LEVANTULUI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352913_a_354242]
-
se găsi șmecherul ăsta din Galați, fiul unui hoț și bețiv...mort, să mă scotocească. Apoi, hienele astea de subalterni...au început să rânjească în jurul meu. Ho, javrelor, că n-am ajuns hoit! Ba...da! Hoit politic, dacă dau cu copita în cel care mă călărește și-mi pune la bot traista cu tain. Tainul meu politic. Dacă dă un telefon la județ, gata, mi-a luat traista!.. Nu, coane Mișule, n-am nicio vină! Șacalul de vice m-a lucrat
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Karl. Pășeau încet pe străzi, cufundați în universul propriilor idei și sentimente, pentru care lumea de afară nu era decât un decor plăcut și luminos. Dar iată, în timpul unor astfel de plimbări, se auzi zgomotul unor roți și ropot de copite de cai de la o trăsură care se apropia și care chiar opri la câțiva pași de ei. Ușa trăsurii se deschise, din ea coborî deșiratul de Albert, cu urechile și vârful nasului roșii ca para, de bună seamă, de mânie
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
internatului a și intrat o căruță ciudată. Văzuse ea una la fel, într-un film la caravană, era unul cu Primul Război Mondial. Într-adevăr, căruța aceea aducea mai mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50 de ani
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
miezul nopții de ursitoare venite cu rădăcini de munte să descânte începutul unui drum cu tălpile goale prin iarba necosită ne vindem oricum oricui din nevoia de lumină fără să știm că astfel golim vistieria dată la naștere în urma noastră copite de cal neîmblânzit mușcă zborul olog al porumbelului tăcută ca o catedrală rămâne inima în care se izbesc rugăciuni înălțate de un pescăruș cu marea între coaste Referință Bibliografică: mai spre cer înhămate aripi așteaptă / Mihaela Aionesei : Confluențe Literare, ISSN
MAI SPRE CER ÎNHĂMATE ARIPI AȘTEAPTĂ de MIHAELA AIONESEI în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352580_a_353909]
-
o țigară. Ea știe că își dorește, de fapt, să îi simtă aroma buzelor ei. I-o aprinde și el o savurează satisfăcut. În apropiere de Arcul de Triumf, ploaia care abia începuse, se transforma în gheață, ce tropăia, cu copite nărăvașe pe plafonul mașinii. Nu se mai vedea drumul, iar autoturismele se opreau, cu avariile pornite, pe marginea șoselei. Pentru o clipă, Mira realiză cât de impredictibil poate fi următorul moment. Oprise și el. Oprise și muzica, și o privea
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
dau jos căpestrele, să nu-i mai țesăl! să-i las să-și aleagă pajiștea, și nici măcar să nu-i supraveghez când pasc. Doar să-i privesc și să mă-mbăt de libertatea coamelor fluturate în vânt și de ropotul copitelor înspre sălbăticie. 2 celos Mă frânge dureros extatic dialogul. Abia perceptibil, profund și grav, ...mai grav Mă frâng și mă-mpart corect și echitabil la doi, pe coarde de violoncel. Referință Bibliografică: poeme / Lucia Bibart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
căci dacă nu vei ști cu ce frecvență funcționează sufletul în “mașinuța biologică”, nu vei cunoaște nici cum funcționează Carul ceresc”, zice Daimonul, care mergea înaintea mea călare pe un Cal uriaș, roșu- argintiu, cu stea în frunte și cu copite de aur, străjuit de doi Străjeri ai Sfântului Graal. Daimonul și călărețul făcea corp comun cu Calul, de parcă ai fi zis că-i un Centaur. Până într-o Zi când Daimonul descălecă de pe Cal și, după ce priponi Calul de un
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
timpane cu glasul spart, și-mi spune mereu:“ Fugi și ascunde-te în munți...în Groapa Hiperboreanului...ori sari peste gard!” În seara aceea, calul uriaș priponit de gard se smulse din pripoană, se dădu puțin înapoi, scormoni pământul cu copita de aur, apoi se înălță pe două picioare, făcu un salt peste gardul de țepușe și se prăpuși la pământ zdrobindu-și toate oasele în foc și fum de pucioasă. Imaginea accea dureroasă a craniului de cal uriaș, de cristal
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
pușcoci, un fel de pistol, și, ca să consfințească cele spuse înainte, slobozi un cartuș din pușcoci: BAAFFFF!!!!! De la zgomotul acelei detunături năprasnice, neașteptate, iapa se înspăimântă grozav, se cabră, se ridică cu picioarele de dinainte, apoi începu să bată din copite. Moșul căzu de pe șa, un picior îi rămăsese atârnat în scară. După ce-l târâi astfel câțiva pași, piciorul moșului se eliberă din strânsoare. Iapa nu înceta să bată cu copitele din spate în desaga care-i atârna pe crupe. În
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
ridică cu picioarele de dinainte, apoi începu să bată din copite. Moșul căzu de pe șa, un picior îi rămăsese atârnat în scară. După ce-l târâi astfel câțiva pași, piciorul moșului se eliberă din strânsoare. Iapa nu înceta să bată cu copitele din spate în desaga care-i atârna pe crupe. În cele din urmă, desaga căzu prin livadă. Iapa fugi la deal, tocmai sub gardul de la toloacă, și se uita speriată de acolo la vale, să vadă unde-i necuratul. Baba
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
sub vămile de fum ale tăcerii, uitat de flori cu trupul obidit și frânt, mai las un ceas pe marginea-nserării. Cetatea mea de mult e cotropită și-n turnu-i orologiu grav tot bate, pe când un murg cu stele sub copită nechează îndelung cu gluga nopții 'n spate. Și-n golul orb, prin turlele visării, pe-o pagină de suflet tot mai scriu un cânt de plumb pe colțurile zării când bate iarna codrul a târziu. Sunt sentinela ultimului cânt, Cetatea
ULTIMA SANTINELĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357044_a_358373]
-
în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N-am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N-am nimic! Chiar nu mă doare nimic
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BATE MURGUL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate murgul Bate murgul din copită Ora miezului de noapte, Bolta cerului - stropită Cu mistere și cu șoapte. A mâncat din nou jeratic, Să-și ia zborul gata este, Într-un iureș nebunatic, Precum roibul din poveste, Peste marginile zării, Peste munți și peste lacuri, Țărmul
BATE MURGUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357179_a_358508]
-
cu șoapte. A mâncat din nou jeratic, Să-și ia zborul gata este, Într-un iureș nebunatic, Precum roibul din poveste, Peste marginile zării, Peste munți și peste lacuri, Țărmul dorit al uitării; Clipele să pară veacuri. Bate murgul din copită Să pornim în miez de noapte - Țara de visări, vrăjită De misterioase șoapte. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Bate murgul / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
BATE MURGUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357179_a_358508]
-
vor ca să rostească Neprețuite amintiri ce-n veci nu mor... Mi-e dor de tot ce-n urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Si de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment
MI-E DOR de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357229_a_358558]
-
filosofării” ca-n poezia „Căprioara nebună”: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori.// E atâta liniște și armonie!// Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiț / de atâta privit spre spațiul virtual//”. Versurile „Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți” sunt antologice, demne de Nichita
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiț / de atâta privit spre spațiul virtual//”. Versurile „Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți” sunt antologice, demne de Nichita Stănescu. Ni se dezvăluie în modul cel mai delicat și subtil, natura poetică a lui George Roca, imensa sa sensibilitate, ca o deschidere către o ars poetică inventată de el
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]