5,191 matches
-
să descopere o formă de viață, fapt care se și întîmplă, iar imprudentul Wall-E este purtat de dragostea sa pînă pe nava care adăpostește în spațiu umanitatea refugiată cu ani în urmă. Contactul cu oamenii relevă o societate utopică, hedonistă, copleșită de fericire și obezitate, unde roboții au devenit acel factotum în care omul (post)modern și-a pus speranța. Oamenii sunt purtați pe un fel de canapele mobile precum patricienii romani în lectice, sedentarismul lor face ca și cel mai
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
prilej pentru eterne interogații neliniștite, pentru tatonarea încifratei ecuații a sorții: Unde sunt zilele bucuriei,/ Iubito?/ Părul tău a crescut ca un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați/ Și uimiți/ La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
Garay. Muzicienilor de culoare le-a fost rezervat un spațiu consistent în festival. Archie Shepp - corifeu al free-jazzului din anii 1960 - a prins o seară foarte bună la Sibiu 2007. Pe alte scene unde-l văzusem în ultimii ani părea copleșit de oboseală. De data asta însă artistul și-a alcătuit o formație pe măsura complexității propriilor capacități expresive, ca saxofonist, cântăreț, recitator: un nonet capabil să concilieze ecouri din Sun Ra sau Art Ensemble of Chicago cu frazările a doi
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
introdus de autor, începe să avanseze spre prim-plan câștigând, centimetru cu centimetru, atenția cititorului. În proza modernă a lui D.R. Popescu, naratorii au o pondere semnificativă, ei fiind deopotrivă actanți, agenți și interpreți ai evenimentelor petrecute. Relatările parazitează și copleșesc întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua, la a treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
aceștia se află pe valul unui anumit moment socio-cultural, deținând o poziție importantă, o funcție, acel nimb al puterii derivate în reprezentativitate, admiratorii se strâng în progresie geometrică. Recenziile și interviurile, cronicile și studiile ample, monografiile și premiile prestigioase curg, copleșindu-l pe fericitul autor. După care sunt suficiente un declic biografic sau o întorsătură istorică pentru ca atât de importantul scriitor să se vadă, deodată, lipsit de orice merit, calitate artistică și morală, audiență critică și publică. Astfel, receptarea lui Petru
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de uimire, cu palmele lipite sub bărbie. Vodă mă privea vesel. Era - băgasem de seamă mai demult - un ins deștept și cumsecade. Eram așa copleșit de ce vedeam... Era limpede că prepelița nu făcea față, încercând să-și apere odraslele. N-am cosit nimic, niciodată. Adică am încercat eu să-l imit pe Vodă. Dar mereu vedeam scena aceasta care mi se întipărise pentru totdeauna. * în
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
Am crezut și am căzut ca un fraier, am pierdut atât de mult! De ce nu am Întrebat pe Ionel, pe tăticu?! Asta a fost, Își spuse Rică și pe figura sa se așternu o expresie de adâncă frustrare și Îl copleși o serie de gânduri nu tocmai roze: Chiar nu am nevoie de o zi senină și Însorită, așa cum se anunță și cel mai mult mă enervează oglinda liniștită a lacului, nu tu valuri cât de mici, cu siguranță că astăzi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un suflet acasă. Găsi un băț În ușa de la intrare, semn că stăpânii nu sunt acasă, Îl dădu la o parte și intră copleșită de gânduri. La scurt timp sosi și Victor care Își tratase emoțiile cu ceva tare de la magazinul din apropiere și unde avusese grijă să spună că Maria lui s-a dus În oraș după jămalț. Se priviră, intrară În cameră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
devenim ridicoli! Băiatul Înalt, proaspăt abosolvent al anului I de la un grup profesional, voleibalist și trimis În tabăra de tineret pentru că era ocupantul locului I la Învățătură se ridică și luă o figură de cățeluș pedepsit, o sfială majoră Îl copleșise și-i adusese roșu În obraz și pe vârful urechilor. O privi cu interes și rămase interzis, incapabil de a scoate o vorbă, fata era de o frumusețe răpitoare iar lui i se păru că sosise din altă lume, poate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a reușit s-o dezbrace virtual, a comparat-o cu cele două profesoare și a rămas foarte mulțumit de rezultat. Totul arăta perfecțiune și chemare! Băiatul a considerat că este unul din darurile cu care același cineva de sus Îl copleșește, o bucurie de moment, cu siguranță că fata s-a convins de slăbiciunile lui, că odată cu tangoul s-a terminat totul și Încheie cu: A fost frumos dar asta-i tot! Nici În cele mai Îndrăznețe vise ale sale nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
umbrele nopții Îi acoperi roșul din obraji dar nu și durerea din sufletul său. Victor Olaru, tăticuțul său drag se lupta cu o boală grea, era În unul din marile spitale de boli nervoase din Iași, toate greutățile vieții Îl copleșiseră și nervii săi de jandarm Încercat cedaseră! Tatăl meu este realmente un om excepțional, chiar dacă acum trece printr-o perioadă critică și este În spital! Să știi că a dorit să mă numească Varlaam, dar În acte a trecut Valraam
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ale lui!), mâna sa Înainta ușor de la genunchiul sub care găsi un loc delicat și cald, către marginea fustiței deja urcată mai sus din cauza momentului aprins, apoi mâna oarecum experimentată a lui Va Își făcu loc pe sub fustița roșie, rămase copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o prinse În mâna sa și amândouă Înaintau invariabil către o direcție și un loc În care legile pământene și adesea cele cerești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În ...jurul ...fru... frun...ții! În momentul următor, Victor a ieșit din casă, a Încuiat și a pus bățul În ușă, a mers la Vizanti și În timp ce Îl ținea de bot și Îl mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Încredere În mine și va crede ce-i voi spune eu! Clar? Nu prea, dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
New-York, acolo unde făcuse specializarea din ’79, dar cel În care intrase i a Întrecut toate așteptările. Hotelul El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele imense, porțelanurile și cristalurile confereau o notă de noblețe și elitism, totul răspândea căldură și dorința ca oaspeții să fie perfect satisfăcuți. Nimic nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sărută pătimaș, Îi luă mâna În mâinile sale și-i șopti: Poate că este cea mai mare bucurie din viața mea! Ești cea mai frumoasă și mai pasională fată și femeie pe care am Întânit-o În toată viața aceasta, mă copleșește tot ce-mi spui, mă onorează și mă face să-mi pierd rațiunea! Este minunat ce-mi spui și Încă mă Îndoiesc de sinceritatea spuselor tale... Jur pe Alah! Mai dorești și alt jurământ? Eu nu mă joc cu vorbele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și cu un deget delicat, așa cum erau și celelalte, date cu ojă sidefată și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se face Înțeleasă cât mai bine. Rică Olaru nu putea recepționa mai nimic din cele arătate, era copleșit de mirosul de parfumuri și cosmetice de calitate, de fața și părul bibliotecarei și nici nu putea respira din cauza norocului care a dat peste el. Credea că visează. Încercă să cânte, nu reuși. Nu reuși nici să-și adune curajul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
țineau departe de reacțiile unui băiat normal. În una din zile, imediat ce Începu „operativa mare”, o ședință de două ore, Rică fu invitat de profesoara de pian În bibliotecă cu intenția de a i-o prezinta. Îi plăceau cărțile, era copleșit și impresionat de orice mică bibliotecă a unui prieten oarecare iar biblioteca Partizanul nu avea mai mult de cincișase mii de volume. Ada Îi prezenta cărți interesante din care el citise multe, atât de multe Încât s-o facă pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mâine seară propun să te instalezi aici și să spui că ești prietenul proprietarului. Vom petrece fiecare sfârșit de săptămână aici sau În alte locuri discrete iar În celelalte nopți voi veni mai târziu, când se Înnoptează. Ce zici? Sunt copleșit dar nu pot să accept, eu cu ce contribui, cum plătesc? Nu admit și nu mă prinde statutul de ... Întreținut! Mă așteptam să spui așa pentru că am Început să te cunosc foarte bine, ești modest material și bogat spiritual, ai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al cuvântului. De parcă acea parte calmă și ascunsă a ființei lui se detașase de el și acum îi asculta oferta absurdă, îi privea trupul contorsionat implorând în chip rușinos, copleșit de frică. Parcă Chavel cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca și cum și-ar fi adus mireasa în această casă veche. Fata îi dădu pâine cu brânză și un pahar de vin și se așeză de partea cealaltă a mesei din bucătărie. El rămase tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu mai trecuse pragul bucătăriei din vremea copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi croiți spre a recunoaște numai jumătate de adevăr. Se întrebă ce se petrecuse, ce vorbe se rostiseră între cei doi încât să aștearnă pe obrazul bărbatului un aer de nemulțumire și să o facă pe fată să se plece copleșită de foame și lacrimi. De ce nu mă lăsați în pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea motiv să rămâneți singură de acum înainte, niciodată. M-ați urât, dar acum ura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un scris aproape indescifrabil. El nu mai reuși să-și dea seama că din semnătură se putea citi doar: Jean-Lous Ch..., ceea ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fotoliu Empire, nu înainte de a-și șterge insistent turul pantalonilor. Notarul citește din agendă: — Lionel Frunza. Eroul nostru local. Nu știu dacă sunteți la curent, dar eu am autentificat statutul organizației Salvați-l pe Lionel. — Serios? Nu știam, spune Lionel, copleșit de interesul pe care-l trezește. — Se pare că printre fondatori o să fie nume mari. Am auzit ceva de Jack Lang, de Bernard Kouchner, mă rog, deocamdată totul e cu titlu de tatonări, dacă mă-nțelegeți... — Vă-nțeleg perfect. — Probabil
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]