2,395 matches
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MIȚĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O claie de păr de culoarea castanelor coapte, o pereche de ochi verzi, iscoditori, o gură acoperind o jumătate de față într-un rânjet mai mult diabolic decât îngeresc, îl definesc pe vecinul meu de la parter, Mihăiță, un puști de patru ani, căpetenia mogâldețelor care mișună pe scările
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
rouă, pe ceață, Lereru leru! Pe rouă, pe ceață, tot pe negureață, Lereru leru! Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini, Lereru leru! Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară. Lereru leru! Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte, Lereru leru! Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru! Și când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru! Crăcani așezară, copoi urma-i luară Lereru leru! Cerbul că ieșiră dalba-i curmătură, Lereru leru! (Nume vânător)-l săgetară
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
vadă cât negru este-n cerul gurii cu buzele vopsite-n alb... Aceeași gură drăgălașă cunoscută prin vorbe de iubire, ce sunt rostite-n șoaptă, ca-n curgerea domoală a unui râu de șes mâlos, cu albia de boli prea coaptă... Iar conturile negre din ilicite treburi, se scriu pe alb, pe albul din hârtie ori pe-al sticlei, când vrem să-l știm de-acasă, în aste neguroase vremuri, fără ca nimeni să-nțeleagă că de la vameș vine ori din petrol
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a iarnă și a scorțișoară Din vinul fiert pe soba cu tăciuni. Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară: Ești supărat sau vrei să te răzbuni? Simt iz de cozonac și fructe coapte, În blânda atmosferă de Crăciun. La geam coboară pașnic Sfânta noapte, Fuiorul de-amintiri încerc s-adun... Copiii cântă vesele colinde, Eu nu le-aud, pierdută-n gândul meu. Pe cerul gri văd luna cum se-aprinde. Un bulgăre de
CRĂCIUN FĂRĂ TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367894_a_369223]
-
joacă și al degetelor sale pline de înțepături de ac, îi adormi simțul veghii, se abandonă în mâna vicleanului croitor, care îi desfăcu nasturii bluzei și își strecură degetele sale perverse și scotocitoare pe sub sutien ajungând la cele două rodii coapte și tari ale căror turnulețe începeau să se întărească. Ana se cabră de plăcere, moment care a fost suficient ca istețul croitor sa desfacă capsele sutienului dintr-o mișcare. Se vedea că nu o făcea pentru prima dată, dacă a
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
până sus. Începu să le mângâie, din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei, oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile, care i se ofereau în această poiană pustie, intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște vârfulețe micuțe, acum ridicate obraznic spre înaltul cerului. Curgeau apele de pe cele două trupuri încătușate în plăcerea dragostei. Nimeni nu știa cât de sinceră sau reală este, însă acum era liberă și
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
joacă și al degetelor sale pline de înțepături de ac, îi adormi simțul veghii, se abandonă în mâna vicleanului croitor, care îi desfăcu nasturii bluzei și își strecură degetele sale perverse și scotocitoare pe sub sutien ajungând la cele două rodii coapte și tari ale căror turnulețe începeau să se întărească. Ana se cabră de plăcere moment care a fost suficient ca istețul croitor sa desfacă capsele sutienului dintr-o mișcare. Se vedea că nu o făcea pentru prima dată dacă a
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște vârfulețe micuțe, acum ridicate obraznic spre înaltul cerului. Curgeau apele de pe cele două trupuri încătușate în plăcerea dragostei. Nimeni nu știa cât de sinceră sau reală este, însă acum era liberă și
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
mireasmă de copilărie! Salcâmi și cireși mă înconjoară, parcă timpul în mine re-nvie. Flori de păpădie răsfir în vânt, văzând-o pe mama iar la poartă, câtă dragoste-n priviri și-n cuvânt, în sufletul ei și-n pâinea coaptă... Alerg pe cărarea spre grădină, prin romaniță, flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână, dorm în colibe din tufe de soc. În frunzele verzi și eu mai trăiesc, cu același zâmbet nevinovat, în amurg de vară mă
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
duduiei Otilia, improvizând pe loc: „Hodoroaga asta, parcă e nebună!/ I-auzi cum mai bate, i-auzi cum mai sună:/ Am s-o-arunc odată în Eternitate,/ I-auzi cum mai sună, i-auzi cum mai bate!”... Scriitorii tineri sau ceva mai copți, conturau și ei imaginea literelor de-atunci, din Iași. Mă gândesc și la Corneliu Sturzu, Florin Mihai Petrescu, M.R. Iacoban, alături de Manole Auneanu, Sorin Stoian, Adrian Voica, Cristian Simionescu... Ei, dar câtă dreptate are marele Poet! „Dintre sute de catarge
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
se teme De Domnul în porunci și în jurământ Semenția puternică pe pământ Neamul celor drepți cunosc alte teme Lumina celor drepți vine din noapte Bogăția în casa lor rămâne Peste toate stau suflete stăpâne Să strângă din spirit roadele coapte Bun este bărbatul care se-ndură Își leagă vorbele cu judecată Pomenirea veșnică dă căldură În inima lui însetată de mit Ce-n puterea sfântă e aplecată Până când trupul său va fi adormit PSALMUL 112 Tineri numele Domnului lăudați Binecuvântat
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
divorț întrucât ea considera că nici o fericire durabilă nu se poate clădi pe durerea altora. Se luau în brațe și stăteau tăcuți lăsând să vorbească doar inimile între ele. * Georgia era vegetariană și asta îi dădea o dulceață de fructă coaptă, dar și mireasma florilor de primăvară. Colegele o invidiau pentru tenul ei alb și strălucitor, mereu proaspăt și se compătimeau că ele n-au avut bucuria de a se fi născut într-o zonă cu aer curat și ozonat de
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
-l scriu mereu... În Apusenii mei, pe-un Crâng anume, Cel mai frumos din câte-s pe pământ, Acolo mi-a fost dat să port un nume, Acolo mi-a fost dat să fiu cuvânt... Și amiroase- acum a mere coapte Copilăria mea dinspre lumină, Cât era ziuă, până către noapte Pașii Mamei nu aveau hodină, Cât era noapte, până către zori Mă-nvăluia cu Duhul ei fierbinte, I-au mai rămas aducerile-aminte- Și ele amăgind-o uneori... Când mă citește
EŞTI OSTENITĂ, MAMĂ? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367083_a_368412]
-
personal, „andrișaniesco-plebean”, cu autoironie și efort asumat. Îmi întorc privirile spre un grup de tablori de o eleganță coloristică deosebită, un transfer de suflet spre „acasă”, un dor așezat printre dealurile ce au căpătat gust de pamânt reavăn, de grâu copt și fân cosit, de case părintești în care copilăria se ascunde pe după colțuri încercând să păcălească timpul. Totul pare gata pregătit pentru ca viața să înceapă din acest moment unic, conștient că relația noastră cu natura, este darul vieții venit din
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
tragicului, imaginea dorului de copilarie, pe care o percepe ca pe o vreme idilică: „Nu știu de ce, dar/ fascinantă, zăpada/ îmi pătrunde întotdeauna/ în ungherele pustii/ și-mi aduce ceva din odinioară./ ...Fulgii înfloresc la fereastra/ speranței/ și mirosul merelor coapte/ îmi inundă creierul./ Ca un laser, amintirile/ îmi sfredelesc tăcerea/ coborâtă în mine./ Moș Crăciun gârbovit de secole/ apare ca din neant/ și colindele stramoșești/ mă răpesc, purtându-mă/ în sunet de clopoței/ pe ulițele astupate de troiene/ din mine
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Și natura generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou pictat. Roșii maci, cicoare albastră, rapiță și sunătoare, neghină, condurii doamnei, prinos de culoare
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL Tradiție creștinească traversând prin timp istoric, vine-n vatră strămoșească, cu-al Apostolilor praznic. Merișoare și cireșe de-s coapte sau pârguite, la săraci se-mpart în vase; pentru morții din morminte. Obiceiul amintește călătorilor prin viață, că soarta le pregătește un sfârșit pierdut în ceață. Iar sufletul va străbate vremuri prin lumea celaltă, cu Sfânta Divinitate în credință venerată
TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368686_a_370015]
-
că pierd și anii grei, Îți dau și visul și etatea Mă dau cu totul, iei ce vrei! Singurătatea, cuib de cucuvele, O părăsesc abil și prompt, Am pus la coș și tolba cu nuiele Să savurez din fructul bine copt. Mă pierd în tine și-n noi doi, Iti simt vibrația în amor, Mirosul florilor de soi ne farmecă, fermecător. Iubesc finalul tău suprem, Discret admir trăirile intense, Pe care amândoi le vrem fără sfârșit sau cât mai dese. Ești
EȘTI PARTE DIN MINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368750_a_370079]
-
oftarea! Te îmbrăcasem în mine prin descântece-abstracte, mâna ta rătăcea desfăcând buzunare, gânduri roase de ceață scrijeleau pe sub noi artefacte, un ghimpe își croia rădăcini împungând sub picioare! Ningea ușor a înserare cu fluturi, pe sub piele-mi miroseai a primăvară coaptă, goliciunea ta mă dezvelea sub gânduri, m-am închis cu tine și-am gemut în șoaptă! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: NINGEA UȘOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1854, Anul VI, 28 ianuarie
NINGEA UŞOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363610_a_364939]
-
oportunitatea și i-a spus: „Stimabilă doamnă, sunteți pentru mine ceea ce este Elena Udrea pentru ticălosul de Băsescu!“. Ioan Lădaru, șeful local al partidului, de voie, de nevoie, s-a dat puțin la o parte, ca să-i facă loc femeii coapte, dar încă prezentabile, în preajma șefului cel mare. Încă nu bănuia Lădaru cu cine are de-a face!... Când i-a șoptit Vameșu tainic și malițios „Asta-i judecătoarea cu scandalurile și cu CEDO ... “, a înțeles că femeia reprezintă un câștig
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
Secundele când numeri... Să râzi la cerul plin cu stele E libertatea vie, La fel cum lacrimi să îți spele Anii ce or să fie... Să nu ceri ziuă fără noapte Și nici ani fără clipe, Însumă-te din vise coapte, Nu din frânturi de-aripe. Cum nu e mâine fără ieri În viața ta infimă, Nu treacă zi când să nu speri O soartă mai senină. Referință Bibliografică: Gânduri / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1302, Anul IV, 25
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349499_a_350828]
-
au TV și haine de firmă. Cei mai mulți au fost plecați și prin stăinătate. Îl aud și acum strigând din spatele porții verzi, cu gard alb. Era înalt, cu ochi albaștri, culorea cerului desupra unei pajiști Primăvara, cu părul de culoarea castanei coapte, cu buze roz și cărnoase, cu fața de un alb mat, ca a bunicului; carnea bine împărțită pe trup și oasele poziționate strategic. Spre final, mai aproape de pământ, devenise puțintel la trup, mai trist. De parcă viața l-ar fi obosit
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
acțiunile de prevenție, ci se lăsa cu plăcere în vraja dulcelui joc al dragostei. Cristian începu să-i sărute gâtul centimetru cu centimetru, apoi își îndreptă atenția asupra lobului urechii. În același timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicatețe merișoarele coapte ale fetei. Melcișorii și-au ridicat imediat cornițele. Andrada gemea de plăcere și se lăsă furată de starea momentului în brațele tânărului. Savura jocul dragostei și abia acum îi simțea fiorii. Când deschise ochii și văzu pieptul puternic al pursângelui
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
azi, iar mâine-"Răstignește-L!" Azi flori înlăcrimate de finic, Mâine, cunună roșie de spini- Acesta-i Omul marelui Nimic! Vin Floriile... Iarăși m-a trezit un Vers azi-noapte, Mă ruga fierbinte să îl scriu, Mirosea în el a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... „Vin acum Floriile, nu simți?!” Jur-împrejur erau dureri de floare, Cele de muguri au trecut cuminți Și numai rodul amânat mă doare... Vin Floriile!Duminică-i aproape, Îmi vărui pomii Gândului și plâng, Ce
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]