6,862 matches
-
aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
monarh care ar stăpîni întinsele deșerturi din Libia și Barca n-ar fi prea redutabil, iar un milion de lei și de crocodili nu fac cît un milion de supuși din orașe bogate, nu fac cît porturile navigabile pline de corăbii, cît meșteșugarii, trupele și tot ceea ce produce o țară populată. Toată lumea este de acord că forța unui stat nu stă în întinderea lui, ci în numărul locuitorilor. Comparați Olanda cu Rusia. Prima, formată doar din insule mlăștinoase și aride, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Să știe și el că, dacă pe un om onest clemența îl duce la bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un pic de ani. Simțeam că mă Încălzește tot Richi a mea, cea de la joacă, la fel de pură ca lumina unei veri de altădată. Mă impregnasem de tran sparența acelor zile pentru totdeauna. În patul ei larg cît o punte de corabie, i-am intuit pînă la urmă și Înălțimea. Nu crescuse mai Înaltă decît mine, așa cum Îmi păruse În cizmele cu tocuri pe drumul spre casă, nici măruntă nu mai era ca În copilărie, după cum mi-o Înfățișa retina mea interioară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
miracolul din iulie. Era În 1991. CÎștigasem un loc Într-o tabără internațională de vacanță undeva, Între Barcelona și Tarragona. Două săptămîni pe Costa Dorada, altminteri spus, atîta cît să mă poată cutreiera, de la Începu turile vîntului În pînze, toate corăbiile Mediteranei. Lăsasem apartamentul din București În grija mamei care, profitînd de absența mea, s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia peretele cu nu știu ce fel de sculă și-mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Tiberiada și era vestit în Antichitate pentru comerțul cu pește proaspăt și conservat. De pe urma acestui tip de comerț magdaleenii deveniseră prosperi, chiar bogați. Ce se mai știe despre Magdala? Că împăratul Titus, cucerind-o, a masacrat toți locuitorii refugiați pe corăbii (Flavius Josephus, Războiul evreilor 3,10). După un Midraș la Ecleziast 10,8, rabinii au interpretat masacrul ca pe o pedeapsă divină datorată depravării locuitorilor: așadar o reeditarea a episodului „Sodoma și Gomora”. Interpretarea rimează cu figura sulfuroasă a Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestuia nu putea zămisli copii. În urma rugăciunii Magdalenei, ea rămâne însărcinată. Drept mulțumire, principele decide să facă un pelerinaj la Roma, pentru a-l întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu pruncul în pântece, dorește să-l însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită, în timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul în valuri, dar principele îi roagă să se îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
continuă să curgă lapte cald, proaspăt. După aceasta, principele ajunge la Petru, care-l ghidează în pelerinaj prin locurile sfinte din Palestina, arătându-i pe rând locurile nașterii, misiunii, răstignirii și învierii lui Isus. Pelerinajul durează doi ani. La întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele își abandonase familia. Coborând, îl întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fel încât a pătruns și în Paradis (neînchis etanș, după cum se vede!), unde a răvășit toate florile. A smuls din rădăcini vița-de-vie (pricina răului) și-a aruncat-o pe pământ. După încetarea ploilor și uscarea pământului, Noe a ieșit din corabie și a început să răsădească plantele salvate. Printre ele și vița-de-vie. Un înger (același Phamael) îi spune povestea și-l pune pe gânduri: „Adam a pierit din cauza ei; eu, unul, nu vreau să stârnesc mânia lui Dumnezeu răsădind-o!” și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arcă”, și nu pentru „chivot” fiindcă așa mi-a dictat spiritul însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chivot” fiindcă așa mi-a dictat spiritul însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru cufărul din lemn în care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei se afla acea bucată de catarg în formă de cruce, pe care luminau aprinse nu una, ci șapte lumânări câte haruri dăruiește omului Duhul Sfânt. Era zi, ajunseseră la țărm, trăiau. Era Ziua Nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de Moise și profeți și ce spun scripturile despre Mesia și că așa trebuia să se întâmple, exact așa, totul. Glasul Lui era când puternic, când duios și blând ca adierea primăverii, când plin de mânie ca vântul care sfărâma corăbiile din Tarsis, când... nu știu să vă spun, parcă toate glasurile și toate sunetele și zvonurile pământului și cerului erau în el... Îl ascultam toți fermecați... Sigur că mă văzuseră cei doi ai mei... dar cum să frângi glasul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
respirai! iar poveștile lor erau mai adevărate decât tot ce știam că-i adevărat. Unul chiar spunea că ajunsese până la marginile lumii, altul auzise cântând de-adevărat o sirenă, văru-mio văzuse munții care se bat în capete și trecuse cu corabie cu tot printre ei după ce dăduse drumul unui porumbel să zboare și trecuse nevătămat printre stânci, iar acelea se opriseră o clipă de parcă nu le venise să creadă... Dar acum plecaseră fiecare pe la casele lor. Eu mai rămăsesem. De când taică-mio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cuprindea și alte informații despre viața din stațiune, foarte precise și foarte detaliate, dar total neinteresante din punctul de vedere al lui Virgil. E-he, ia uitați-vă la șefu, ce mutră a făcut! Parcă i s-ar fi înecat corăbiile! exclamă vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase o vreme în tăcere, dăduse memorabilul răspuns: Păi cum sa fiu vesel, mă? Că m-am apucat să calculez câți ani ne trebuie nouă ca să ajungem la nivelul de unde-am plecat pe vremea lui Cuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât de concentrată. Răsfoiește, răsfoiește și iar răsfoiește cărțoiul, după care, oftând de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile singurei flote de război pe care o mai avea, se ridică, se așază iar, mă privește ca pe un proscris, oftează iar și... Dă să deschidă gura. Mă pregătesc să ascult un monolog lung. Mă rog bunului Dumnezeu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndrăgostit de ea, fulgerător am pierdut-o, însă sper s-o revăd. Schimbarea comportamentului lui Matei îl observară și cei din familie. de multe ori când îl vedea îngândurat, Tiberiu, fratele lui, îl întreba: —Matei, iar ți s-au înecat corăbiile? — Ce știi tu? — M-a întrebat Georgeta ce faci. Să nu-i mai dai relații despre mine. Am ieșit de câteva ori cu ea și cu ceilalți și nu mă mai slăbește. — Păi, dacă îi place de tine. — Dar nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]