772 matches
-
Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Un vers profund dintr-un poem sublim Metaforă sau rimă alb-ar spune unii Sau o poveste de amor ... un anonim. S-au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe ... dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
emoții de ce? Nu te poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute. Ne-am Învățat cu ele - de când to-ot. Nu mi-au rămas În ochi avioanele lor, dar am văzut În multe rânduri parașutele coborând trandafirìi În lumina roșcată a amurgului, spre rugina pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toți bojocii „Doamne miluieșteeeee!”, să acopere valurile de rock care se rostogoleau din casetofon. Iarăși uitasem tipicul. Nici nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată în spatele bisericii și cu Toyota Corola în spatele casei parohiale. După desăvârșita spălare cu isop și târnosire a casei, părintele s-a așezat în maieu pe scăunelul de lângă ușa de la intrare, acolo unde obișnuia să stea găleata cu apă, și, fără să mă privească, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima oară. într-un ghiveci cu pământ noroios înota o roua-cerului de-o frumusețe nepămîntească: avea corola de ace fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iarăși pe geam. Doar în acest scurt interval, aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unul dintre lucrurile înfăptuite tainic de natură, așa cum se petrece îmbrățișarea părinților pentru ochii copilului căruia, într-o zi, trăgându-se draperiile dantelate ale coșulețului, i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini deveneau deci tot mai lente, tot mai înfoiate în mișcarea lor, dar, cu cât trăsura, hurducându-se pe străzi lăturalnice și pline de praf, îl apropia mai mult de casa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care o emană cel care în clipa aceea va cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
calea poetului / ori prea bătrână), universul apropiat și cel îndepărtat fiind erotomorf, semnele acestui statu-quo aflându-se răspândite peste tot: Cu mosc dintre coapsele mării tulbură animalele / și trimite fecioara coaptă / în munți păstorului sau: albina trezită din hibernare / fecundează corola și cerul puberei... Cele trei părți ale volumului, Inițierea, Experiența și Jurnalul seducătorului, revelează treptele inițiatice ale existenței întru iubire și întru artă. Construită alegoric, prima parte a cărții urmărește odiseea dragostei atotcuprinzătoare, de-a lungul căreia orice e pământesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care schimbarea frecventă a codului ascunde nenumărate parafraze livrești. Inserțiile dese ale colocvialului completează imaginea alegorică prin care se exprimă acest theatrum mundi complex, pe care mulți se străduiesc să-l descifreze, nefăcând, de fapt, altceva decât să-i accentueze corola de minuni, pentru ca, apoi, să se resemneze, revenind, mai devreme sau mai târziu, la nemuritorul motiv al lui Calderón de la Barca, la vida es sueño. Barocul este, prin urmare, o altă dimensiune a acestui univers, căruia cartea îi sporește, între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă, are afinități reale. Pătrunzându-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea acțiunii eului blagian asupra corolei de minuni a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic - o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) -, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și simplu (Se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te-arată numai mie, mi se-arată numai mie./.../ Eu cu mâna să te caut ca pe cel mai tainic chin/ și să simt cum nordul moare și în dropii e senin.../”. Și printre sute de idei ce-și scot corola printre versuri, în sonetul 23 întâlnim, spre delectarea noastră spirituală, o mioriță, un fragment de mioriță sau de dorință eminesciană: „Peste părul tău de iarbă vântul legene petale/ Și parfumuri revărsate să ne strângă-n trupul lor/ nunta noastră cea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
pentru aven tura pură, cum ai spune heroină pură. Într-adevăr, cartea asta nu am citit-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți vorbea era musulman ori creștin. Tulpina îi crescuse în torsade chinuite de vijeliile din deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lăcomie în jurul lui, ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei misive pentru ca aceasta să devină produs literar. Viața de familie, preocupările gospodărești și cele pentru înfrumusețarea ambientului în care trăiește sunt frecvent prezentate în paginile jurnalului fragmentar-cum îl numește însuși autorul. „în spatele casei, un adevărat covor verde crud al corolelor lăcrămioarelor mele din care scot capul spre lumină nenumărate flori albe cu un parfum aparte, răspândit mai departe de adierea leneșă a vântului... va trebui curând să-mi fac timp să le culeg pentru a face o bucurie deosebită cunoștințelor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici măcar nu m-am sinchisit să mă uit înapoi, știam că nu putuse să-l noteze pentru că dinadins îmbrăcasem paltonul fără numărul matricol de pe mânecă, ci am alergat spre casă, cu florile în brațe, având grijă să nu se rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o mînă și Încremeni, cuprinsă de spaimă. O pată de sînge se lățea pe suprafața vălului. Uitînd de orice urmă de stăpînire de sine, dădu drumul vălului cu stropi purpurii de sînge, care se deschise În cădere cu grația unei corole de floare. În mijloc zăcea cadavrul Însîngerat al unui pescăruș. Urletul atroce se repercută În toată clădirea. 2 Era un pic trecut de miezul nopții cînd izbucni incidentul Între Gildas și Ryan. Anne fusese cea care, fără să pară interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o chestiune de început. Faceți proba. Duminica asta, ieșiți în oraș, mergeți pe câmp, întindeți-vă sub un copac, respirați adânc și începeți să priviți de jur-împrejur... Nu să vedeți. Să priviți! Observați iarba, insectele care zboară, ciudata lume a corolei și a pistilelor unei euforbii... Rezemați-vă apoi de copac și ascultați. Vântul, frunzele care foșnesc, păsările care se cheamă unele pe altele, lătratul îndepărtat al unui câine... E ca o orchestră. Și există ceva magic în starea bună care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până la urmă totul va fi bine. Bucuria nestăvilită a copilului e o eternă și imperturbabilă vară, anotimpul fluturilor co lorați ce-mpânzesc văzduhul, al albinelor harnice și trudnice cutreierând din floare-n floare pentru a aduna pulberea de aur a corolelor multicolore, când pe cer se zărește mingea aurie ce în călzește totul și dă farmec de vis naturii, căldura stăpânește fiecare ungher ascuns scoțând la ivea lă cele mai ascunse comori ale naturii. Vara e ca o bucurie imensă pe
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
S-ar fi părut că bijuteria nu era pe măsura proprietarului și era pusă acolo numai spre păstrare. Era un inel simplu, însă un foarte frumos safir încadrat într-un număr de mici perle, ca un miez de floare între corole, și apoi elegant strâns în câteva foi de aur. Pascalopol îl scoase cu o grabă extraordinară și-l întinse Otiliei, rugînd-o cu toată afecțiunea teatrală pe care un om matur e în stare s-o pună în glas: - Te rog
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai dureros viața ca pulsația ei supremă în iubire. Și vrând a ne lega de ea prin femeie, nu facem decât s-o întrecem. Iubirea nu încape în viață. Și de aceea, parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir. În ce înflorește sinuciderea mai mult ca-n zîmbet? Adâncimea iubirii se măsoară după potențialul de singurătate și care-și află expresia într-o nuanță de fatal, prezentă în gesturi, vorbe și suspine. Înclinația inimii înspre a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]