630 matches
-
Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea spor în a crește acel tip de animal. Bunica mi-a zis
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea spor în a crește acel tip de animal. Bunica mi-a zis
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-amintești? E clar, vrea puțin zgomot. Gălăgia te acreditează, exiști. Vrea să ajungă În Vest, probabil.” Sugera că rebelul vrea să plece cu o coroniță sau să dobândească acolo una care să Înmugurească, transplantată, și acasă. Era sarcastic fără răutate, mai curând de o plictisită Îngăduință cu asemenea firești strategii ale micilor tratate de glorie mică. Dintre toți membrii biroului, doar cu Sorin Titel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
amuza, din nou, cu farsa socialistă, În care norocul și nenorocul se aliază, se substituie și se neagă, Într-o neagră, mutuală și ludică mascaradă. Neprimirea scrisorii de la Berlin s-a dovedit, până la urmă, un noroc. Nici nenorocul deposedării de coronița Uniunii Scriitorilor din R.S. România nu mi-a adus doar necazuri. New York, mai 1999 * Stimate Norman Manea, Vă trimit o copie după referatul la cartea dvs., pe care l-am depus azi la Uniunea Scriitorilor. Cu cele mai bune urări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci asta, a spus ea, mai degrabă tulburată decât intrigată. Pentru că e la îndemână! am sugerat eu. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la mâna dreaptă Îi erau ridicate, binecuvântând un dud pitic, movuliu, care părea foarte Încrezut. După ce s-a uitat un timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una dintre șuvițe cu degetul arătător. Chiar În acel moment un papagal a țipat, iar fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin iarba plină de rouă. Lungită la umbra copacilor, își privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din frunze și flori de câmp, cu ele pe cap și pe gât dănțuind în jurul copacilor bătrâni și, cu brațele întinse se rotea până amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă râzând în hohote. Și cânta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fost vreodată. Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare din scoarță de molid, ne luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cădea la sorți. Aș fi vrut ca această floare să fi fost un trandafir roșu, și chiar m-am hotărât să propun trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi intram în țeastă prin orbita rotundă și ne lipeam, înfiorate, spinarea de osul neted și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-o oră, dar n-a apărut. Nimeni, nici Balena, nu știa ce e cu ea. Până la urmă am ieșit din subteran și am intrat în curte la tanti Aura. Ester s-a așezat pe tron și i-am pus coronița aurie peste pletele ca sârma de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în pat ca a doua zi să fie bine, iar apoi am plecat, fiecare, la masă. Eu am însoțit-o pe Ester. Eram bucuroase că ziua ei ieșise bine, că jocul ne reușise și de data asta. Ea își scosese coronița, își scuturase părul de sârmă roșie și acum mergeam împreună, de mână, prin soarele tropical. Eram toropite ca niște pisici. Glumeam amândouă, arătîndu-ne limbuțele și râzând. Ne-am mai surâs o dată la poarta ei și, când m-am întors, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un fel de iarbă. Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dădeam seama, dar era în noi un dor, o tânjire. Ne strâmbam și ne arătam colții, răcneam gutural, încercînd toate s-o imităm pe Garoafa care, cocoțată pe catedră, încremenise ca un idol și urla spre lună ca o cățea. Coronița i se rostogolise, iar floarea de gura-leului atârna frântă. Încercam să sărim peste foc și de mai multe ori a fost cât pe-aci să ne aprindem. Poalele fustelor noastre miroseau a ars. Când am obosit de-atîta jucat în jurul rugului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșit în soare și le-am găsit pe toate fetele adunate pe mica platformă de ciment, pe care încă se mai vedeau cele șapte cercuri din jurul tronului. M-am așezat pe scaunul împodobit și Puia mi-a pus pe cap coronița de poleială. M-au înfășurat în ghirlande lungi de hârtie lucioasă roșie ca focul, mi-au împletit în păr garoafe și mi-au pus pe degete inele cu pietre rubinii. Apoi mi-am primit obiectul, un ineluș care părea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la drum. Era răcoare și frumos printre brazi, adia un vânticel de primăvară și păsările se întreceau în cântări. Orășeni închiși între betoane, de mult nu avuseseră parte de o asemenea bucurie. Fetele culegeau flori, i-au făcut Cameliei o coroniță, au găsit și câteva ciuperci, pe care le expuneau la expertiza nasului lui Toni, pentru a vedea dacă nu sunt otrăvitoare. S-au așezat într-o poieniță scăldată în soare, au așternut paturile și iar s-au înfruptat din coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe copii să utilizeze cardul de credit al părinților. Păpușile pentru președinte! Site-ul nu este însă văzut cu ochi foarte buni de mămici, care îi critică pe realizatori că nu le lasă pe fete să facă altceva decât cumpărături: coronițe de prințesă, fuste mini, animale de casă de care să aibă grijă, accesorii pentru camerele decorate în culori de acadea. Astfel, păpușa se apropie din nou periculos de imaginea parodiată de Aqua în hitul Barbie Girl. Și asta după ce, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ruptul capului - afară erau peste 30 de grade căldură -, până la intrarea pe scenă. Vă închipuiți tensiunea la care ajunsesem. Trebuia să dansez pentru prima dată în fața unui public numeros, ținând o fată de mână, și apoi să primesc premiu cu coroniță. Scena deschisă mă făcea să mă treacă toate apele. Mi-am potrivit căciula, mi-am tras pantalonii pe sub rochie, mi-am luat fata de mână și m-am repezit cu capul înainte, pe scenă. După câțiva pași, am simțit brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a ajuns la al meu, domnul învățător a găsit de cuviință să insiste cu laudele asupra meritelor mele deosebite. Îi simțeam fiecare cuvânt ca pe un șut în vezică. M-am aruncat înspre el, i-am smuls diploma, cărțile și coronița din mână, m-am strecurat prin mulțime, lăsând-o pe mama cu brațele deschise, și m-am îndreptat cu toată viteza de care eram în stare, spre veceu. Am aruncat tot ce aveam în mână în niște tufari și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dau impresia că luminează camera, stau agățate cîteva tablouri originale. Dintre toate cinci la număr, de cel puțin trei autori diferiți două rețin atenția. Primul este de-a dreptul dureros: un tînăr, de o frumusețe rară, poartă pe frunte o coroniță din frunze de stejar și trandafiri, iar în mînă ține diploma făcută sul; se vede doar o frîntură din Premiul I. Privirea lui e înlăcrimată. În planul doi, cîteva siluete grațioase, frînte la jumătate. Este intitulat "Premiantul". Al doilea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
subțiri. Turnăm uleiul de măsline, o lingură, oțet o linguriță și sare după gust. Este o salată universală care merge la toate mâncărurile, doar că este mai dichisitor cu staniolul și ceapa roșie și roșiile puse de jur împrejurul platoului - ca o coroniță. Rețeta nr. 54 Fideluțe marinate din gogoșari pentru iarnă Ingrediente: 2 kg gogoșari mari, frumoși tăiați fideluțe, 200 ml oțet, 200 ml ulei, 3 linguri zahăr tos, 2 linguri jumătate muștar dulce, 3 căni de apă pline cu suc de
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
ce mult i se uscase mâna! Iar dimineață vine cineva și-mi spune că Marie a murit. De data aceasta, copiii n-au mai putut fi ținuți în frâu: i-au împodobit sicriul cu flori și i-au pus o coroniță pe cap. La biserică, pastorul n-a mai vorbit-o de rău pe moartă, mai ales că nici nu era multă lume la înmormântare, veniseră doar câțiva mai curioși; dar când trebui dus sicriul, copiii s-au repezit cu toții odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]