711 matches
-
scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un studiu complex al corporalității, nu doar la nivel de personaje, ci, ca într-o mise en abyme vertiginoasă, la nivelul scriiturii înseși, aceasta fiind pentru el, după cum afirmă, "ca un alt corp vizibil, expus, cu adevărat angajat în realitate, un corp tot mai antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu l-a putut depăși. Din perioada prefilosofiei parvine această credință. Atunci erau frecvente noțiunile de "lume obiectivă", "adevăr obectiv", iar interesul teoretic era îndreptat spre corporalitatea din ordinea spațio-temporală universală. Aceiași termeni se foloseau și în explicațiile date proceselor psihice ale fiecărei persoane, ale fiecărui individ din comunități, familii, popoare. Idealizările mărimilor, maselor, numerelor, figurilor, dreptelor, polilor, suprafețelor au dus la descoperirea infinității matematice. Natura și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la descoperirea infinității matematice. Natura și lumea intuitivă pe care omul și-o formează prin reprezentări se completează cu o lume matematică din care sunt scoase alte obiecte posibile. Știința spiritului însă a rămas mai departe prizoniera obiectivității și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu o maieutică a dialogurilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Filozofia și Medicina. Un corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882/1904) lui Rodin, însă nicio clipă acest corp nu reflectă liniștea, autocentrarea subiectului într-un efort cognitiv materializat la nivelul corporalității. Acest corp contorsionat sugerează, mai degrabă, rezistența pe care materia o opune modelării sale, temă care va deveni centrală pentru sculptura paciuriană. Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă pe o forță constructivă ce amintește de dramatismul lui Michelangelo, coordonatele acestea manifestându-se adesea în opera lui Paciurea, sub diferite forme, care însă sunt ale sale"275. Himerele lui Paciurea afișează adesea un chip uman abia conturat, în timp ce corporalitatea lor nu s-a desprins de stadiul bestial, material sau nici nu s-a reîntregit ca formă. Visul este materia volatilă a poeziei, himerele poetului o construiesc, mintea sa se ridică deasupra acestei tensiuni dureroase, de expresie aproape fizică, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
s-a schimbat 1) suportul, nu mai este vorba din bronz, ci de marmură, ceea ce conferă o paliditate spiritualizată și o strălucire aparte chipului, 2) nu mai este vorba de o statuie integrală, nici măcar de un bust, orice urmă de corporalitate a dispărut pentru a lăsa locul chipului, un chip care se desprinde din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut complet, nu persoana empirică a Ceciliei Cuțescu-Storck ca persoană publică, ca personalitate, ca femeie de lume contează, ci ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
serie de constante care dau corerență viziunii artistice și se pot configura într-o estetică. Himera nopții (1928) are un aspect de bufniță, animal de pradă nocturn. Se poate observa relativitatea denominației pentru Paciurea, care nu intenționează să respecte strict corporalitatea monstrului mitologic. Himera paciuriană poate foarte bine să se confunde cu sfinxul datorită corpului ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa hibridă, monstruoasă. E ca și cum această animalitate s-ar fi resorbit în ceea ce sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor nu se mai regăsește nimic din ambiguitea sfincșilor decadentismului, sfincși cu chip de femeie, păstrând indecidabilul virtualităților punitive în reflexul seducției pe care o exercită prin feminitatea lor. Sfinxul paciurian degajă o extraordinară forță, amplificată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhetipuri îl înregistra printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii curtezane, a voluptuoasei. Avem un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca numitor comun al tablourilor cu această temă), capul ei este aproape lipit, tandru, de capul femeii. Există o perfectă solidaritate, atât la nivelul corporalității, cât și în plan simbolic, între femeie și reptilă. Cu o mână pe sân, indiciu senzual direct, femeia zâmbește, iar acest zâmbet purtător al unei lascivități deconcertante se însoțește cu teroarea, craniul triunghiular, terifiant al reptilei, așa cum corpul acesteia se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cresc la picioarele Ofeliei și îi conferă un plus de transparență și lilialitate, accentuând însă și o dematerializare a sa, potențată de albul fantomatic al rochiei. Albul este întrebuințat și de Whistler în același sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine ușor translucidă. Ofelia este asemenea unei umbre topindu-se în acest câmp floral, care o înconjoară. Ea păstrează o relație metonimică cu florile pe care le ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel, inefabilul reveriei melancolice poate fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apar așezate pe un fel de rotondă, un postament, înconjurate de câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei precise determinari
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, cu o mulțime de pliuri, după canonul picturii bizantine, servesc asimilării imaginii sale cu cea a rolului protector, matern, sau a rolului asumat ulterior de Maria Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă într-un obiect decorativ și într-o ființă controsionată interior. Elementul literar este jucat prin acest transfer al actului atroce în fluiditatea deplină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de cuprindere genealogică a familiei, cu recipientul secular al locuinței Usherilor. Locuința a dobândit prin transferul mediumic al unei senzitivități maladive, funeste, propria sa corporalitate, astfel încât sfârșitul ultimului vlăstar conduce la prăbușirea ei. În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
menit să bulverseze spectatorul. Femeia nu apare complet nudă, oferind întotdeauna un unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat la confluența unor stofe grele, cuvertura roșie a patului, două perne satinate de culoare auriu-portocalie și valtrapul albastru care lasă să se vadă în transparența sa ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra procedeului, a jocului specular care oferă aparent deschiderea maximă unei cuprinderi totale a modelului. Feminitatea prinsă în întregul ei devine evanescentă tocmai prin acest joc al iluziei care ne oferă unghiul interzis sau imposibil, în aceeași măsură în care corporalitatea se dizolvă în imagine, în iluzie. Jocul cu măști al lui Teișanu se încarcă de fascinul imaginii prohibite a decupajului voyeuristic, de o senzualitate rafinată, organizată scenic. Obiectivul intră în încăperi ca un intrus, însă spectatorul descoperă că de fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tineri chipeși, îi ucide, le bea sângele și le consumă trupurile 66. Deși prezenți în diferite mitologii ale Antichității, fantomele, vârcolacii și vampirii sunt mai mult o prezență spirituală, decât una corporală. Numai în estul Europei vampirul este înzestrat cu corporalitate și, deși este declarat mort, trăiește într-un spațiu tridimensional, în care se menține hrănindu-se cu sânge. Etimologic, "vampir" provine din slavona veche; în rusa veche există cuvântul uipiri, care a dat upir și mai târziu upuir. În Bulgaria
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]