714 matches
-
aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor spuse pe șleau, a substantivelor care denumesc organele sexuale, a verbului care desemnează actul sexual și în genere a acelor cuvinte și expresii care au legătură cu corporalitatea. Iată un fragment demn de o literatură cu o mai îndelungată tradiție în materie de scrieri licențioase: “O muscă cu pîntecul plin se așază pe puța lui Tron: ea miroase-a bărbat și știe ce-nseamnă aceasta: își face toaleta
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
De pilă, volumele de proză scurtă ale lui Adrian Oțoiu (Chei fierbinți pentru ferestre moi și Stângăcii și enormități) mimează, în suport tipărit, parcursul unei scrieri la interfața calculatorului, atât grafic-formal, cât și tematic și tipologic. În al doilea rând, corporalitatea este una dintre temele proxime ale literaturii virtuale, umanul fiind invocat să populeze imaginarul ficțional, alături de ființe ale vieții sintetice și ale inteligenței artificiale, de avatari de pe Internet sau de clone monstruoase, desprinse parcă din imaginația science-fiction. De pilă, în
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
Matei de Florina Ilis, personajul se confruntă cu o pendulare între realitatea fizică și lumea mediatică, aceasta din urmă dovedindu-se a fi, pentru informaticianul incapabil de a se adapta planului cotidianului, cea mai reală dintre lumile posibile. Și totuși, corporalitatea își ia revanșa, inclusiv prin invazia multisenzorială cu care personajul descoperă lumea contingentă, realitatea luând chipul iubirii și al morții. În al treilea rând, una dintre problematicile etice în fața provocărilor științifice ale vremurilor noastre conținute în literatura virtualității este asumarea
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în tot corpul. În fapt, corporalitatea însăși capătă o rezoluție stranie, fiind răsucită, întoarsă pe dos ca o mănușă, transformată în contrariul ei. Nu în sensul abstract-metafizic, dar în cel, încă mai frisonant, al unei biologii ŕ rebours, rezultată dintr-o mutație genetică. Multe sintagme, secvențe
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
femeie, intrigat că acest subiect, atât de la îndemână în aparență, s-ar putea crede că îi e indiferent sau inaccesibil sau prea puțin cunoscut. Premisa, convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa e cu atât mai interesantă cu cât nu era posibilă înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
văd efortul creației și problemele de conștiință morală și estetică pe care și le pune autorul. Este el destul de competent, suficient de îndreptățit să abordeze acest subiect, să se pună în situația unei femei? Până unde poate merge indecența explorării corporalității și instinctelor feminine? Într-o pagină de jurnal din 1994, când se afla abia la începutul scrierii romanului (care a străbătut un destul de lung proces de creație, de aproape zece ani) autorul reflecta: "Un fel de rușinoasă inhibiție în fața a
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Al spiței adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorința unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoția și corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potențează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de melisă./ Sărută-mi cu o mînă bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
părea colorat de mâna unui copil din clasa întâia primară. Într-un colț - așa cum se cuvenea - soarele strălucea rotund și vesel. Manina se opri o clipă, urmărind absentă tot acel du-te-vino al skiorilor de pe văile din jur.” Legătura dintre fragmente, corporalitatea personajelor, verosimilitatea sunt insuficiențele romanului. Moartea cotidiană, ultimul roman din volumul de față, este mai expresiv decât celelalte scrieri, dar mai triburar influențelor. André Gide, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian sunt doar câteva nume deseori invocate de critica de
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
doar cu un contur social (adesea, marginal), ci și cu viscerele revărsate pe fila de hârtie. La antipodul acestei modalități agresiv-autentiste de a asuma lumea înconjurătoare și propria identitate, expusă în tot ce are mai intim, Răzvan Țupa dematerializează suav corporalitatea, introducând-o în diferite sintagme și constructe teoretice justificatoare. Volumul său de debut, Fetiș (2001), începea printr-un Argument în care autorul, explicându-și materia și structura cărții, definea corpul în felul următor: ,tot ce facem este sau ar trebui
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor, a dorințelor imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii mefistofelice, a unei corporalități decăzute, prin care diavolul regizează căderea ultimă, pierderea sufletului. Cea de-a două dimensiune a Faustului lui Sokurov ne aruncă în inefabilul jocului dintre lumină și umbră, și ține de o artă a clarobscurului pe care Caravaggio o descoperă în
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
un fel de trezire. Este o chestie strict fizică. În epoca modernă în general și în special în Aum Shinrikyō, lucrurile fizice și cele metafizice sunt legate forțat. Kawai: Așa e. Oamenii din ziua de azi s-au rupt de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură între conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
special în Aum Shinrikyō, lucrurile fizice și cele metafizice sunt legate forțat. Kawai: Așa e. Oamenii din ziua de azi s-au rupt de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură între conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar părțile care nu au bariera cotidiană sunt ușor de iluminat. Când această iluminare și cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a mea. Respiram un alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine însumi sau pentru a-mi schimba soarta. Doar când închideam ochii îmi apărea universul meu autentic. Această fantasmagorie avea o viață autonomă. Dispărea sau căpăta corporalitate după bunul ei plac, voința mea părea că n-are nici o putere asupra ei. Dar nici asta nu era sigur. Imaginile care se formau astfel în fața mea nu erau cele din visurile obișnuite: nu mai eram victima somnului. Cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un simplu Înlocuitor al paharului care se sinucisese, rănit, cu o seară Înainte. Arta fusese Înlocuită tot prin artă și frumusețea printr-o altă, complementară frumusețe. Corporalitatea obiectului, hârtia, era și ea fragilă, dar scrisul viza, fie și ca terapie Între „două trenuri” sau ca „Întâie variantă a primei Încercări epice”, cum menționa autorul, Permanența, Posteritatea! Nu aș fi putut și nu aș fi intenționat, probabil, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de libido, se retrage din trupelnicie, mizând pe o construcție regală ce o exclude pe Medeea. Medeea pricepe jocul politic al lui Iason, dar nu îi iartă trădarea corporală. Fiindcă Medeea este o senzuală, o adictă care a făcut din corporalitate pasiunea vieții ei: nu pentru orice fel de corp bărbătesc, ci doar pentru acela al lui Iason. Femeia M nu mai poate renunța la drogul ei, la bărbatul ei pentru care a renunțat la tot, inclusiv la structura ei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
jucându-i rolul. Este formula care pleacă de la ideea moreniană: “ochi în ochi”. Întâlnirea: modalitatea de rezolvare a conflictelor între membrii grupului. Modalitate de comunicare bazată pe o relație bipolară în care conținuturile schimbate conduc la clarificarea unor aspecte necunoscute. Corporalitatea: modalitate de punere într-o formă corporală (postură, reprezentare sociometrică) a conținuturilor afective. Punerea în act: caracterul aici și acum asigură desfășurarea logică a faptelor în cadrul unui grup. Spre exemplu nu se povestesc, de regulă, întâmplări ci ele se
Tehnicile psihodramatice ?i conceptul de sine la deficien?ii de auz by Teodora Neagu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84065_a_85390]
-
SCHEMELOR PROPRII. Prin scheme proprii se înțeleg acele poziționări pe care suntem obișnuiți să le considerăm ca firești. În momentul în care suntem într-o poziție de acest gen, latura corporală nu este conștientizată decât extrem de rar. În relația cu corporalitatea există persoane care sunt foarte schematice și persoane care sunt extrem de expresive. Experiența arată că relația cu propriul corp este consecința imaginii de sine, a stimei de sine. Cu cât schema corporală este mai rigidă cu atât nevoia unei persoane
Tehnicile psihodramatice ?i conceptul de sine la deficien?ii de auz by Teodora Neagu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84065_a_85390]
-
are alb înăuntrul ei; pentru că cine intră în interiorul luminii nu vede ceva alb, ci este „în“ lumină. Aspectul mistic al luminii este tocmai această de materializare: se poate intra înăuntrul luminii, ca și cum ea însăși ar exista ca un corp fără corporalitate. Când ea intră în noi, suntem corpuri, când noi intrăm în ea, suntem spirite, spiritul ei devenit transparent în noi. Când gândim și simțim simultan că ceea ce exprimă limbajul verbal (sunt și altele, limbajul gestual, vizual, cinetic) are sens și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care se manifestă ca atare, ca un conținut absolut interior care nu poate nega absolut deloc din afară; mai mult, și mai exact, el neagă în mod profund tot ce există pe plan spațial, fizic și corporal - adică absolutul neagă corporalitatea și orice fel de a fi exterior. Astfel, absolutul ca negație nu poate exista decât sub forma unui conținut spiritual. Iar spiritual vorbind, existența nu poate fi negată decât atunci când există interior - pentru că exterioritatea este deja eliminată, ca inexistentă... Ce
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uneori brutal, probleme la care nici măcar prezicătorii de la OTV nu s-au gândit. Adică să depășească panica morală atunci când vorbim de viitorul corpului într-o lume ultratehnologizată. Studiul are patru părți, fiecare încercând să explice un segment al imaginarului privind corporalitatea în era tehnologică: cyborgul, avatarul, entitatea transgenică. Ultimul capitol discută una dintre ideologiile alterității, foarte activă în aria studiilor privind virtualitatea și corporalitatea: cyberfeminismul. Chiar dacă pare un proiect utopic să traversezi toate aceste perspective, fiecare capitol are o structură puternică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]