1,171 matches
-
și conține glomerulii renali, tubii contorți și ducturile colectoare corticale. Zona internă (medulară) este deschisă la culoare, cu aspect striat, datorat anselor Henle paralele, ducturile colectoare și vasele medulare. Zona medulară poate fi împărțită în porțiune externă, mai apropiată de cortex și porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
însă, aranjamentul vaselor de sânge are o semnificație funcțională aparte, de aceea trebuie prezentată într-un grad mai mare de detaliu (fig. 92). Artera renală se divide în mai multe artere interlobare, ce urcă printre lobi de la nivelul bazinetului către cortex, trecând prin zona medulară. Vasele interlobare emit arterele arcuate, care au o traiectorie curbă la limita dintre zona medulară și zona corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
8 aminoacizi (CCK8). Toate aceste forme prezintă aceeași 5 aminoacizi la capătul C-terminal. Inafara celulelor endocrine de la nivelul intestinului subțire, CCK se mai găsește în structurile nervoase de nivelul ileonului distal și a colonului. De asemenea, neuronii de la nivelul cortexului cerebral secretă CCK. CCK secretată la nivelul duodenului și jejunului este CCK8 și CCK12; CCK58 și CCK8 se găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar al inspirului și expirului se bazează pe comenzi de la cortexul cerebral transmise motoneuronilor alfa ce inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
are rolul de a termina sau de a inhiba inspirul și astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
rapidă în hematii datorită prezenței la acest nivel a unei enzime (anhidraza carbonică). Anhidraza carbonică este o Zn proteină prezentă în concentrații mari în hematii dar nu și în plasmă. Se găsește și în alte țesuturi: mucoasa gastrică și intestinală, cortexul renal și mușchi. Ionizarea acidului carbonic din hematii are loc rapid și nu necesită prezența vreunei enzime. Când concentrația hidrogenului și a ionilor bicarbonat din celulă crește, ionul bicarbonat difuzează rapid afară, dar H+ nu se mișcă afară atât de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Depozitul total este de 1500 ml de oxigen, suficient pentru menținerea în viață ~ 6 minute dacă este distribuit corespunzător. Tesuturile diferă considerabil unele față de altele prin capacitatea lor de a supraviețui la privarea de oxigen în funcție de ușurința utilizării glicolizei anaerobe. Cortexul cerebral și miocardul sunt cele mai vulnerabile la anoxie; la om întreruperea debitului sanguin cerebral determină alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și conține glomerulii renali, tubii contorți și ducturile colectoare corticale. Zona internă (medulară) este deschisă la culoare, cu aspect striat, datorat anselor Henle paralele, ducturile colectoare și vasele medulare. Zona medulară poate fi împărțită în porțiune externă, mai apropiată de cortex și porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
însă, aranjamentul vaselor de sânge are o semnificație funcțională aparte, de aceea trebuie prezentată într-un grad mai mare de detaliu (fig. 92). Artera renală se divide în mai multe artere interlobare, ce urcă printre lobi de la nivelul bazinetului către cortex, trecând prin zona medulară. Vasele interlobare emit arterele arcuate, care au o traiectorie curbă la limita dintre zona medulară și zona corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Bain, sponsor al primului congres; * James M. Baldwin, fondatorul laboratoarelor de psihologie de la universitățile din Toronto, în 1889; * Hippolyte Bernheim, fizician expert în hipnotism, * Hermann Ebbinghaus, pionierul psihologiei experimentale; * David Ferrier, neurofiziolog britanic care a întocmit harta regiunilor senzoriale ale cortexului animalelor; * Joseph Rémi Léopold Delboeuf, psiholog care era interest de psihofizica vizuală și fondator al laboratorului de psihologie al universității din Liège; * Eduard Hitzig, psihiatru german care a demonstrat excitabilitata electrică a creierului, în anul 1870; * Jules Liegeois, profesor de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Perspectives from Cognitive Neuroscience. Oxford (Oxford University Press). Smilek, Daniel et al. (2002), Concept driven color experiences in digit-color synesthesia. Brain and Cognition 48, pp. 570-573. Ward, Jamie, Mattingley, J. B. (2006), Synaesthesia: An Overview of Contemporary Findings and Controversies. Cortex 42, pp. 129-136. Index de nume A Adelbert Ames, 94 Alexandrescu, Grigore I., 14, 23, 34, 40, 51, 145, 148 Angell, Frank, 132 Angell, James R., 119, 132 Anghel, Dimitrie, 7, 23, 25, 26, 28, 41, 81, 133, 145 Aniței
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a intensificat în sec. XIX și unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936) elevul neuropatologului Duchenne de Boulogne și cel care aprofundează localizările medulare, scleroza în plăci, afecțiunile cortexului, ale trunchiului cerebral, nervilor, mușchilor periferici, isteriei dar și crizele hepatice, reumatismele cronice (poliartrite, artroze degenerative etc.) devenind una din personalitățile complexe ale medicinei franceze și creierul școlii de la Salpétrière; Pierre Janet (1859 - 1947), fondator al psihologiei clinice care, înainte de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nervoase, numărul și varietatea acestora este un domeniu vast de cercetare. Reflexele condiționate pavloviste ca și studiile secenoviste (I. M. Secenov : Reflexele creierului, 1866) au facilitat discriminarea dintre normal și patologic, neurofiziologia câștigând teren și prin descoperirea activității electrice a cortexului, subcortexului ca și a neuronilor de distanță (izolați) care concură la actul condiționării etc. I. P. Pavlov, autorul teoriei reflexelor condiționate, după 30 de ani de experiențe, dă o nouă interpretare funcțiilor cerebrale, introducând noțiunea de conexiune temporară, capabilă să ofere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele lor centrale și periferice se exercită, după cum vom vedea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
separat. I.2.1. CENTRII ȘI CĂILE VEGETATIVE SIMPATICO-PARASIMPATICE INTRANEVRAXIALE Întregul nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată, conține numeroase elemente neuronale vegetative izolate sau grupate sub formă de nuclei simpatici și parasimpatici. Mult timp s-a crezut că cortexul cerebral este sediul exclusiv al centrilor motilității voluntare și percepției conștiente; lipseau dovezi experimentale categorice în favoarea existenței unor centri vegetativi în scoarță. De abia în ultimele decenii, odată cu introducerea metodelor electrofiziologice de excitare și înregistrare a potențialelor evocate din zone
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
grupuri neuronale generatoare de impulsuri eferente cu rol cert în reglarea funcțiilor organo-vegetative. Zonele de proiecție corticală ale aferențelor vegetative sunt în general mai reduse decât ale celor somatice și se găsesc fie în imediata apropiere a acestora, fie în cortexul asociativ, prefrontal. Prezența lor în vecinătatea ariilor somatice și asociative asigură apariția reacțiilor vegetative (cardiovasculare, respiratorii etc.) necesare desfășurării în limite normale a diferitelor forme de activitate cerebrală. Reprezentarea corticală adeseori punctiformă a organelor prevăzute cu funcții vegetative, explică pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe de o parte caracterul nediscriminativ al sensibilității viscerale, iar pe de alta, participarea aferentelor senzoriale organo-vegetative la menținerea tonusului cortical, la elaborarea reflexelor condiționate etc. Topografia ariilor vegetative se intrică intim cu aceea a centrilor somatici atât la nivelul cortexului senzitiv, cât și al celui motor. Datorită acestui fapt, diversele acte motorii se însoțesc de reacții cardiovasculare și respiratorii precoce în vederea pregătirii vegetative a actului respectiv. Contracția musculaturii striate, de exemplu, se însoțește de vasodilatație locală și aport sanguin crescut
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sanguin crescut chiar de la începutul activității contractile a mușchiului. Tulburările vasomotorii asociate hemiplegiei corticale sunt de altfel cunoscute de multă vreme. Un alt exemplu îl reprezintă modificările pupilare și lăcrimarea din timpul stimulării zonei motorii a mușchilor extrinseci ai ochiului. Cortexul motor ar elabora, după Guyton (1966), nu numai impulsuri somatice, ci și vegetative. Ariile 4 și îndeosebi 6 ale scoarței premotorii conțin numeroși neuroni vegetativi, a căror stimulare determină reacții simpatice sau parasimpatice. Spre deosebire de excitarea electrică a girusului sigmoid anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]