729 matches
-
un format care să le înstrăineze din punct de vedere spațial de decorul laic. Pe de altă parte, detașarea de gravitația pământească predispune spațiile rotunde și la decorarea ludică, și la frivolitate prin evocarea unei „lumi flotante”, eliberate de povara corvezilor practice. Tondourile subliniază mijlocul Într-o compoziție rotundă, reliefarea centrului este atât de puternică, încât doar simpla localizare poate exercita supremația asupra zonei sau obiectului care altfel ar apărea șters din punct de vedere vizual. Hărțile geografice din Evul Mediu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tare la telefon, si, mamma, no, mamma, și o americancă sobră și taciturnă, cu o cafea... americană, evident. O clientă mai veche si statornică a lui Marco, căreia acesta se străduia să-i înveselească puținul timp liber, atunci când scăpa de corvoada zilnică din baza militară NATO de la Sigonella. Înserările... Către seară, în Catania, la Borsellino, în piață, autobuzul a venit mai repede de data asta, nu era cel care mergea la hotel, dar amabil, șoferul altei linii a decis că poate
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
depersonalizare și de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicați profesional alături de alții” (Maslach, Jackson, 1981, p. 1). # Epuizarea emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoadă. Depersonalizarea se asociază cu apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau de stigmatizare a acestora - toate fiind destinate să facă față epuizării resurselor interne. Reducerea realizărilor profesionale implică pierderea competențelor, autodevalorizarea, diminuarea stimei de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
într-o confruntare. Este ceva în modul personajului de a se comporta și de a vorbi care îi enervează pe ceilalți, antrenându-i pe o pantă aberantă a controversei. E firesc ca eroul nostru să resimtă viața ca pe o corvoadă și lumea ca pe o aberație pe care vrea să le nege prin sinucidere, după cum la fel de firesc este ca sinuciderea să eșueze matematic, din aceeași blestemată fatalitate care îl face să treacă din gafă în neînțelegere și apoi iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
unui autor ignorat, pe nume Theodor Codreanu. Întâmplător, semnează și Fragmentele lui Lamparia. Lamparia este un personaj în acel roman, tipărit abia prin 1998. Cititorul va trebui să citească și acel roman spre a-l cunoaște pe Lamparia. Firește, o corvoadă în plus" (p. 114). Aforismele lui Theodor Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
ora 2,30, cetățean de geantă diplomat și de ziar "România liberă", închis în relația de lectură de cum te așezi, Paul Delvaux Omul de pe stradă, iarăși oamenii de ordine. Ora 3,10, în acceleratul Vatra Dornei București, plecînd din Bacău, corvoada întremării după orele în frig, mișcarea aparentă de oraș bloc după bloc de somn, iese tot în halucinația realului Blecher, imobil aplatizat de perechea de coșuri, sutele de metri cu borne roșii, jumătatea de felie atîrnată cu luna, fantoma suflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
general suspicios și neîncrezător în cei aflați la putere. Așa cum scria un om de cultură: Practic, singurul contact pe care o avea țărănimea cu statul era atunci cînd își plătea impozitele și amenzile, cînd își satisfăcea stagiul militar și presta corvezi în diverse scopuri publice. Statul nu era o instituție pe care țărănimea, adică majoritatea covîrșitoare a populației, o considera ca fiind a lor, rămînînd pentru ea o organizație străină, de care se temea și pe care adesea o ura. Mînia
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
apariția abuzurilor întîlnite și în alte părți. Țăranii își lucrau loturile în mare parte în condiții asemănătoare cu cele ale kmeților din Bosnia. Ei erau obligați să cedeze de la o treime pînă la jumătate din produsele lor și să presteze corvezi, putînd fi proprietarii caselor și grădinilor lor sau trăind în satele puse la dipoziție de moșier. O parte din ei își închiriau pămîntul și plăteau în bani sau în natură. Erau și muncitori agricoli care nu aveau nici un petec de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
încetează să scadă, există o țărănime liberă, compusă din mici proprietari și posesori, care, legați de o exploatare de dimensiuni modeste, aparținînd domeniului seniorial, sînt constrînși, în schimbul pămînturilor și al protecției ce le sînt oferite, să se supună dărilor și corvezilor. Se pare că, la nivelul instituțiilor, fuziunea între civilizația romană și cea a barbarilor a fost extrem de fragilă. Desigur că primele monarhii germanice s-au arătat foarte respectuoase la adresa moștenirii imperiale. Dar, foarte curînd, limitele influenței romane au ieșit la
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
glie") în cazul serbiei autentice (legat de concesionarea unei posesiuni servile), și amenințat în permanență de stăpîn în virtutea dreptului de urmărire. În afara sarcinilor menționate mai sus, seniorul putea, după bunul său plac, să-i impună șerbului munci de tot felul corvezi și dări care se constituiau în așa-numita "taille" (dare excepțională). Toate aceste îndatoriri erau ereditare și făceau din șerb un om inferior, disprețuit de toată lumea, chiar și de țăranii din vecinătate, care se bucurau de ceva mai multă libertate
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
militare joacă un rol esențial în acest imens efort de colonizare rurală. Toți țin să-i stabilizeze pe cei ce vin să-și ofere forța de muncă, ,,oaspeții" cărora li se oferă multiple avantaje: diminuare a taxelor seniorale, eliminare a corvezilor, îngrădire a pămînturilcr cedate gratuit, scutire de taxe pentru mulți ani, libertate personală acordată șerbilor etc. Cistercienii, cărora regula le interzice să perceapă redevențe fixe în bani și servicii, își lucrează singuri pămînturile defrișate hambarele -, cu ajutorul doar al fraților converși
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
preocupați de asemenea afaceri ezoterice cu idei istorice. Ar fi mai mult decât hazardat să extrapolăm identitatea etnică articulată în conștiința cărturarilor la nivelul maselor de iobagi analfabeți și cu certitudine ignoranți complet față de chestiuni intelectuale, copleșiti cum erau de corvoada sarcinilor feudale pe care erau siliți să le presteze pentru stăpânii lor sociali. Memoria etnică a comuniunii originare și lingvistice, până să fie diseminată în corpul social spre a fi îmbrățișată de către mase, a fost păstrată și perpetuată exclusiv în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
gândurilor sale mărețe, au fost epuizate rezervele materiale ale țării ceea ce a determinat astfel dezechilibrarea vieții economice, iar locuitorii țării au fost împinși la disperare. Populația imperiului Qing număra 20 de milioane, din care 3 milioane erau forțate să presteze corvezi pentru construirea Marelui Zid, a Mausoleului împăratului, a drumurilor, a palatului imperial și a unui canal care lega râurile Xiang și Lijiang. În consecință, în anul 209 î.e.n., a izbucnit prima răscoala țărănească din istoria Chinei și dinastia Qing a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de organizare ce va deveni etalon pentru activitatea statală a dinastiilor care au urmat; locuitorii majoritari ai Chinei se numesc și în zilele actuale Hanren oamenii dinastiei Han. Trăgându-se învățăminte din prăbușirea dinastiei anterioare, au fost reduse impozitele și corvezile impuse țăranilor, încurajată desțelenirea pământurilor, stimulată activitatea economică și comercială și a fost urmărită pacificarea populațiilor și neamurilor nomade aflate la granițele de atunci ale imperiului și atragerea lor în sferele de influență ale dinastiei Han; epocă de pace și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Zong nume postum) a reorganizat guvernarea centrală și întregul sistem al aparatului de stat, a reinstituit sistemul examenelor pentru ocuparea funcțiilor, a pus stavilă nepotismului și favoritismului, oferind posibilitatea afirmării elementelor valoroase și capabile ale societății, a redus taxele, birurile, corvezile țărănimii și i-a asigurat proprietatea asupra pământului, a adoptat o politică de înțelegere față de neamurile și populațiile din zonele de graniță ale imperiului. Opera lui Li Yuan a fost continuată de Wu Zeilan nora sa (singura femeie împărat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o Dacie 1310, ultimul model, ajunsă lîngă apă, naiba știe cum, dincolo de fîșia de frontieră. Pescarii erau frați și toți profesori de matematică, unul la Universitate, unul la un liceu și unul la o școală generală. Ultimul era omul cu corvoada. Aducea rîma, rachiul, minciogul, scăunelul și cam tot ce era necesar savanților săi frați. Cel mai barosan, Victor universitarul, a vorbit cu colonelul Scutelnicu, de la Regimentul din Iași, să fie lăsați toți trei o zi ca să scoată toată peștimea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sub geometria plată a unui răspuns pripit. Când răspunsul apare prompt în imediata vecinătate a întrebării, înțelepciunea se retrage, ironic, îndărătul unei ideologii. Câteva maxime de parcurs: A. Nici o datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie fără intuiția extatică a neantului supra luminos dindărătul ei. D. Balastul unei vieți nu poate dizolva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a stelelor fixe. Ceea ce trăim astăzi e, însă, răsturnarea raportului tradițional dintre zilele lucrătoare și cele sărbătorești. Munca a devenit rutinieră, repetitivă, așa încât ea seamănă mai mult cu imobilitatea non-acțiunii, iar sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăim astăzi e, însă, răsturnarea raportului tradițional dintre zilele lucrătoare și cele sărbătorești. Munca a devenit rutinieră, repetitivă, așa încât ea seamănă mai mult cu imobilitatea non-acțiunii, iar sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mulțumit de mulțumirea celuilalt par înzestrări suprarealiste. Celui care asamblează automobile puțin îi pasă dacă părțile asamblate țin laolaltă, celui care toarnă asfalt puțin îi pasă dacă asfaltul rezistă două zile, o lună sau un ceas, taximetristul e plictisit de corvoada zilnică, funcționarul public e agasat de petenți, chelnerul e iritat de pretențiile clientului și nu se simte deloc îndemnat să-l răsfețe. Instalatorul zice că vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el nu posedă celulază, „cheia“ comorii adică, crede că așa e peste tot. Numai că Natura trebuie să aibă grijă și de alții, căci Îi trebuie cât mai mulți „slujbași“, specii adică, Între ei chiar cei doi „Înrăiți“. Punând la corvoadă arborele, peste beneficiul lui imediat, limitat desigur În timp căci Naturii nu-i plac Matusalemii, acela de rezistență mecanică, destinează celuloza de fapt restului biocenozei. La urma-urmei, cu ce se hrănește căprioara, o posesoare de celulază, la vreme de iarnă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de tot. Ciuliți urechile. Mă bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria“ adăpostită sub blăniță, biocâmpul hranei trebuie să fie ca și al meu. Care e excedentar. Paremi-se c’am mai mieunat-o. Păi garnitura fripturicii, papirusul, grâul, eventual chiar porumbul, asparagusul meu favorit, ca vârfuri ale evoluției vegetale, au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când naște, musai s-o știe tot satul. Pentru că se află într-o situație specială, femeia ce urmează să aducă pe lume un prunc se află în atenția tuturor, este iubită și adulată, este îngrijită cu multă atenție, scutită de corvezile care ar împieta o naștere cât mai normală. Imediat după naștere, prietenele apropiate ale proaspetei mame vin cu daruri, adică cu «plocon», constând în principal din cele mai reușite «bunețuri», mâncare aleasă, preparată cu multă grijă, prăjituri, produse de patiserie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]