743 matches
-
cedate apoi cumpărătorului. Postelnicelul Neculai Bucium, prin zapisul din septembrie 1753, arată În fața divanului vânzarea moșiei Frenciugi și termenul de patru zile pentru cedarea zapiselor vechi . Pitarul Neculai Cogălniceanu s-a aflat În conflict cu clucerul Gligoraș Costachi, deoarece a cosit poiana situată (a se vedea mărturia dată de Enachi Darie la 16 mai 1813 În fața protopopului de Vaslui Neculai, În biserica din Drăgușeni) . Conflictul dintre pitarul Neculai Cogălniceanu și stolnicul Vasile Costachi este atestat și de cartea domnească din 20
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un zgomot ascuțit strident, mai exista pericolul de a-mi sări lanțul. Cu mare grijă în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a intimității, despre dorința / încăpăținarea unui poet adevărat este de a fi el însuși, de a se confunda cu propria voce. Îmi bine amintesc: eram tânăr, frumos și atent. De-aș fi fost iarbă, mi-ar fi plăcut să mă cosească poeții metafizici. Mai întâi am făcut tot ce se poate face să-mi apropii marii poeți, ai țării și ai lumii, pe urmă să mi-i îndepărtez, să mi-i așez pe piedestalele lor pentru a nu-mi încurca drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avem puțin de stat În Ames. Îmi continui lucrările la facultate. Mi-am ales doi fermieri pe care Îi vizitez din când În când. Unul din ei, Mr. Shears, se ocupă cu recoltarea lucernei. Toată munca o depune singur. A cosit-o mecanic, apoi a așezat-o În brazde lungi, drepte, cu grebla mecanică. Acum vine cu căruța cu doi cai, bine dresați. La spatele căruței e așezat un elevator care urcă fânul și-l răstoarnă În căruță. Fermierul o primește
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se auzea muzică la gramofon. Tangouri în special. Melodii despre dragoste și despre București. Asculta aproape fără suflare vers cu vers, sub cerul înstelat. Și atunci umilința, egoismul, sărăcia, boala și moartea mizerabilă care tăia din oameni ca și cum ar fi cosit un lan de viață se estompau. Când îl vedeau, cu lacrimi în ochi, stând lângă ferestrele lor ca să poată auzi mai bine, evreii îi deschideau ușa, îl invitau să bea un pahar cu apă și să guste ceva, cât era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și, „fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mare slobozie pe cinci ani” și „să nu dea nici iliș nici podvoadă, nici posadă nici jold și nici la cetate să nu lucreze și nici la mori și nici buți să nu care și nici fân să nu cosească și nici vreo altă dare sau slujbă a noastră să nu aibă”. Pârcălabii de la Neamț și staroștii din acel ținut, „nici globnicii, nici pripășarii, nici osluharii și nici gonitorii pe urma răufăcătorilor să nu îi supere și să nu îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în privilegiu că “pe oricine vor chema, sau din țară străină sau din Țara Leșească sau din țara noastră, toți acești oameni, câți vor fi la această mânăstire, să fie slobozi să își are și să semene grâne și să cosească în țarina târgului Suceava, ca și oamenii târgoveți”. Se acorda scutire de dări și slujbe față de domnie, iar privilegiul este important pentru că din el aflăm care erau aceste dări și slujbe. Se menționa că oamenii, care se vor așeza în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cei doi tehnicieni tăiau de zor, sub controlul atent al ambasadorului. Rezultatul a fost cel așteptat și ca dovadă că lumea era mulțumită, la propunerea familiei conducătoare, masa comună de revelion a fost mutată de pe terasă pe iarba proaspăt cosită de sub pomii încărcați cu fructe exotice. Perioada dintre 23 decembrie și luni, 5 ianuarie, a fost din punct de vedere diplomatic un fel de vacanță, ceea ce mi-a dat posibilitatea să cunosc cu adevărat cel puțin partea istorică a Limei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de cei trei tâlhari în negru, în special de Mihai Prodan, arbitrul de centru. Astfel, în minutul 75, Adrian Câmpeanu a câștigat prim-planul la un duel cu Bar, a preluat la 18 metri de poarta adversă și a fost cosit de fundașul advers, însă banditul din Cluj Napoca a lăsat jocul să continue. De altfel, până la final, atât Prodan, cât și asistenții, au făcut totul pentru ca echipa oaspete să plece neînvinsă de la Bacău. FCM BACĂU: Manea - Mihălăchioaie, Vajou (min. 61 Marchiș
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
meu Animalul inimii e amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim tot pe-atât cât călcăm în picioare prin iarbă. Dar și cu tăcerea“. Sau: „Iarba ne crește în cap. Când vorbim, o cosim. Dar și când tăcem. și iarba a doua și a treia crește la loc cum vrea ea. și totuși avem noroc“1. Sau: „Voiam ca iubirea să crească la loc, ca iarba cosită. Să crească altfel, ca dinții copiilor, ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte prost; era mai mult un semiîntuneric. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
notat în jurnalele lui de bord media de 56. Totuși, telegrafiază: „Complimente lui Knox-Johnston, însă nu s-a terminat. Cel mai rapid voi fi eu”. Dar se mai întâmplă ceva: Pe mările lumii - în timp ce noi, cei de pe uscat, dormim, mâncăm, cosim și uruim -, un bărbat pe nume Bernard Moitessier, singur pe un ketch de oțel numit „Joshua” (12 metri), în loc să se întoarcă la Plymouth, câștigând o cursă istorică (înconjurul lumii, pe apă, fără escală) și având de încasat și 5.000
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din care cauză suntem siliți să ne părăsim munții» Teleki le-a mai cuprins pământuri arătoare și pășunatul, i-a oprit să țină crâșma, le-a arat frumoasele semănături și le-a semănat pentru el cu alte bucate, le-a cosit bucatele crescute până la brâu, aproape de secerat, a luat dela ei boi și vaci, oi, ori bucate gata. - «A voit să ne facă iobagi pe vreo douăzeci de boieri cu copii cu tot, pentru care am umblat dela adunare la adunare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
arătoare și munții pe care-i ține și îi folosește». Iobagii din Viștea de Jos se plâng de Keszei, arătând după ce înșiră multele danii și plăți în bani: «Slujba noastră a crescut peste măsură, pentru că în loc de 4 săptămâni, slujim 10, cosim, secerăm, strângem bucatele, ne trimit totdeauna să aducem vin cât doresc și fier dela Hunedoara, departe la 200 kilometri». Din mai toate satele se ridică plângere chiar împotriva dării către împăratul, care apasă greu asupra iobagilor «încât n-o mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
noi...dar nu cu prețul pieții, ci cu câte 60 de bani ferdela de grâu. Când primesc în natură, le iau numai cu daruri.... 5. ...iarba din grădinile noastre atâta este pășunată de caii soldaților încartiruiți că nu mai putem cosi un fir. 6. Făcându-se adeseori cercetări și alte expediții în sat, se trimit din partea scaunului, persoane pe care trebuie să le susținem cu mâncare, băutură, fân, ovăs, dar nu ne iau cu puterea ca executorii, ci ne cer frumos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca în copilărie, cînd am plecat prima oară la tîrg cu tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare pe o legătură de iarbă verde, cosită de tata la marginea pădurii, să aibă ce pune dinaintea boilor cît el va descărca sacii. Saci mari, de cîte optzeci-nouăzeci de kilograme, care au îmbătrînit cîteva perechi de boi, i-au ros tatii spatele și i-au bătătorit palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi face sufletul să vibreze mereu... Eram mic, dacă aveam cinci-șase ani... Mama făcuse plăcinte la cuptor. A pus cîteva în coș, a luat un ulcior cu apă și mi-a strigat: "Ionică, hai la tat-tu, să vezi cum cosește". Am pornit în urma ei. Mi se părea că nu se mai sfîrșește drumul, dar cînd am ajuns și am văzut fînul înalt și plin cu flori, am uitat de oboseală. "Joacă-te prin fîn, Ionică. Adună lui mama un buchet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-a căzut ceva în cap. M-au chisat cu ghioagele nepoții Ion și Gheorghe, feciorii soru-mi, Marița. − Da de ce și cum? Le-ai căutat tu pricină, teai sfădit cu ei? − Cum știi și tu, am plecat de dimineață să cosesc ovăzul ce l-am semănat pe pământul din luncă, cel pe care ni l-a dat tata înainte de moarte, Dumnezeu să-l ierte, că ne-a vrut binele la toți. M-am întâlnit și cu Ion Barzu care, împreună cu doi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se întârzia, o făceau alții, deprinși să se înfrupte din munca altora, Costache și ceilalți coboară și se pregătesc să intre printre rânduri, Gheorghiță deshămă caii, îi împiedică și-i lăsă să pască lucerna de la marginea viei, lucernă ce fusese cosită de trei ori dar acum, după ploile din septembrie arăta ca primăvara. Culesul l-au început de la hotarul cu Ion Cârlan, primele coșuri au fost golite în zdroghitoarea pusă peste gura căzii; Gheorghiță învârtind mânerul ciorchinii erau striviți între cele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bolnav, copchii lor cei mari, buni de treabă la câmp, Mihai are slujbă, Gheorghe, Dumnezeu să-l ierte, s-a prăpădit, nu mai este cine să muncească la treburile mai grele. Maricica și Lențâca sunt harnice dar nu pot să cosească, asta-i muncă mai grea, care cere bărbați. Dumitru este prea mic ca să se încumete la coasă iar de cei mici, ce să mai vorbim...Nu crezi că am putea și noi săi ajutăm, așa cum au făcut și ei când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cocuz, ca cel mai vârstnic. Au adus vorba cum ar putea să dea ajutor familiei Gheorghiu la treburile ce erau de făcut și depășeau puterile lor. Au rămas înțeleși ca în prima zi de joi să vină cu ajutoare să cosească iarba , atât cea de pe șes cât și de la Ponor; ajutoarele erau feciorii Costică și Mihai din partea familiei Gâză, Mitică din partea familiei Cocuz și Costică, fiul lui Toader Axinte. în cea de a doua duminică din lună familia Gheorghiu și-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
necesară mesei mecanizatorilor, dar și celor care nu făceau pâine acasă. Șoseaua era parțial asfaltată, iar în rest era pietruită și oarecum întreținută. Pe marginea șoselei erau șanțuri, care se înfundau adeseori din cauza aluviunilor aduse de ploi. Periodic iarba era cosită și erau refăcute șanțurile. Prin sate, podețele necesitau lucrări de reparații și de schimbare a tuburilor. În satul reședință de comună, în centru, era o clădire cu etaj care adăpostea atelierul de croitorie, de metalurgie ușoară, de împletit coșuri. La
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]