3,539 matches
-
când a avut loc Big Bang-ul și a luat naștere Universul. Aceste ”relicve” cosmice mai sunt cunoscute sub numele de radiația cosmică de fond. Astfel, harta indică anomalii care, conform specialiștilor, au rezultat în urma forței de atracție a altor cosmosuri. ” Aceste anomalii sunt produse de forța gravitațională a altor universuri asupra Universului nostru, în momentul în care acesta s-a format, în urma Big Bang-ului. Sunt primele dovezi clare ale existenței altor cosmosuri”, este de părere Laura Mersini-Houghton, fizician la
Telescopul Planck a demonstrat că nu suntem singuri în Univers by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64253_a_65578]
-
rezultat în urma forței de atracție a altor cosmosuri. ” Aceste anomalii sunt produse de forța gravitațională a altor universuri asupra Universului nostru, în momentul în care acesta s-a format, în urma Big Bang-ului. Sunt primele dovezi clare ale existenței altor cosmosuri”, este de părere Laura Mersini-Houghton, fizician la Universitatea din Carolina de Nord. Radiația cosmică de fond este o formă de radiație electromagnetică care se găsește peste tot în Univers. Are temperatura de 2,725 K și frecvența de 160,4
Telescopul Planck a demonstrat că nu suntem singuri în Univers by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64253_a_65578]
-
dar orien-tînd cercetarea formei și resursele limbajului în aceeași direcție și păstrînd poziționarea polemică față de mimetismul sculpturii clasice, se situează interesul Doinei Lie pentru forma arhaică, pentru volumul în sine, fără niciun referent exterior. Privirea adîncă în urmă, spre un cosmos incipient, spre o civilizație litică, la limita amorfului cu primul pas către structură, îi prilejuiește artistei o dublă deschidere: pe de o parte, spre experiențele stricte ale contemporaneității europene, spre forma autonomă, desprinsă de orice model nemijlocit sau reper preexistent
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
a dat peste cap lumea creștină. Alexei Sharov de la Național Institute of Ageing din Baltimore și de Richard Gordon de la Gulf Specimen Marine Laboratory din Florida au lansat informația conform căreia primele forme de viață de pe Terra au venit din cosmos, nefiind create de o forță divină. Mai mult, vârsta lor ar fi dublă față de cea a planetei Pământ, scrie antena3.ro. Aceștia au folosit, pentru a-și susține teoria, "Legea lui Moore". Această informație a generat tot felul de controverse
Lumea creștină dată peste cap înainte de Paște by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64464_a_65789]
-
poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul prin care tocmai trecea vântul, tocmai trecea mirosul liliacului înflorit, tocmai trecea o umbră (...) Da, am strâns
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care noaptea urcă scările turnului său de fildeș pentru a contempla cosmosul. Ceea ce sună ca un fel de autocritică a Ermetismului, pusă în operă din 1953 chiar de unul dintre reprezentații emblematici ai acestui curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice vs.
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Specialiștii de la Institutul Elvețian de Tehnologie din Lausanne (Elveția) se pregătesc să curețe spațiul de resturile obiectelor „abandonate” în Cosmos. Autor: Anca Murgoci Proiectul CleanSpaceOne trebuie să "arunce" 16.000 de obiecte de 10 cm diametru (resturi mari din sateliți sau rachete) care orbitează în jurul Terrei, alături de alte sute de milioane de particule de praf. Satelitul CleanSpace One va strânge
Elveţienii vor curăţa orbita Terrei () [Corola-journal/Journalistic/58706_a_60031]
-
ducînd-o la apogeu. Cele mai cunoscute poezii heliadești au o mare intensitate romantică, apropiindu-se însă de fondul local, istoric ori etnologic. O noapte pe ruinele Tîrgoviștii, dar mai ales Zburătorul, îmbină fericit pretextul național cu o viziune proprie asupra cosmosului, pe care abia mai tîrziu Heliade avea să o transforme în marcă poetică exclusivă. în miezul acestor două poeme se află exortații de natură paseistă ori folclorică, evocînd un neguros Ev Mediu doar pentru a marca locul ruinelor într-o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripează și zboară în tărie, Se scaldă în lumina eterului ceresc.” (O noapte pe ruinele Tirgovistii) . În Zburătorul, aluzia folclorică se desenează și ea, discretă, pe fundalul cosmosului, indiferent la perisabila aventură umană; pulsația erotică, receptată diferit la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
din viață a lui Dinicu Golescu, a fostului domnitor Grigore Ghica, a vornicului Mihail Manu etc. De la „lumea cealaltă” înțeleasă în sens spiritual, Heliade a trecut ușor la „lumea cealaltă” în sens spațial, devenind cel dintîi poet român pentru care Cosmosul ajungea să fie entitate familiară; îl populează încă din tinerețe cu umbrele strămoșilor, cu serafimi și heruvimi, cu spații stelare asemănătoare spațiului pămîntesc. Începe o fascinantă călătorie în geografia necunoscută, călătorie ce va dura toată viața: autorul Zburătorului rămîne singurul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
erau coapte, le goleam în butea largă în care Ticu aduna fructe pentru jinars, grădina aceea curată ca o livadă de mănăstire, și care era însăși imaginea micii prosperități cinstite, obținute cu trudă zilnică, grădina aceea care era însăși imaginea cosmosului, a devenit, sub domnia lui Tinu și-a lui Mica, un depozit de fiare vechi, sticle, sîrme, lemne, roți desperecheate, var, gudron, pietriș, pari putrezi, gunoaie. Nu există niciun metru pătrat de iarbă pe care să te poți așeza fără
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
noblețe. Artiști care sînt, artiști care nu mai sînt. Spectacole mari, de o modernitate care a făcut să vuiască lumea, spectacole pe texte solide, unele puse în premieră absolută. „La Berlin se ridica Zidul. URSS a trimis primul om în cosmos, Iuri Gagarin. Americanii, mai prudenți, au trimis un cimpanzeu. La Bicaz se terminau marea hidrocentrală și barajul de pe Bistrița. În România, colectivizarea era în plină desfășurare. Nu s-a terminat nici acum. La București, Gheorghe Gheorghiu- Dej este ales președintele
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
Work it Out și Help). Era o vreme a naivităților și iluziilor (inclusiv vizuale). Am aflat între timp că fotbaliștii englezi erau îmbrăcați cu tricouri roșii și pantaloni albi, iar germanii aveau costumația-standard, alb-negru. Ceea ce vedeam atunci pe ecranul televizorului „Cosmos” era o fojgăială de griuri albăstrui, „dată în clocot” mai degrabă de comentatori, decât de mișcarea fotbaliștilor în teren. Am revăzut, pe YouTube, fragmente ample din meciul care, atunci, părea „de infarct”, dar care acum ți se înfățișează mai degrabă
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
inițială ducînd la o diferențiere treptată ce a culminat în apariția simetriilor. Ideea e fidelă principiului entropic al creșterii dezordinii totale, viziunea fiind opusă celei a lui Hesiod. La Hesiod haosul e începutul a toate, în interiorul lui apărînd muguri de cosmos. La Neculai Andrei e invers: ordinea perfectă a fost la început, în acea singularitate de dinaintea creației, expansiunea punctului ducînd la o degradare echivalentă cu apariția axelor de simetrie: susjos, stînga- dreapta, pozitiv-negativ etc. Dar, oricît de stabile sînt aceste simetrii
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
poezia le surprinde printr-o străfulgerare, prin zbaterea unor cuvinte ce se cufundă în propria lor cenușă, după o ardere de tot. Poezia e ecuația perfectă a stărilor noastre diurne și nocturne, a relației noastre cu inconștientul materiei și al cosmosului, dar și cu eul nostru profund. Poezia ne relevă văzutul și nevăzutul. Ne relevă trecutul nostru scufundat în beznă, rămas în memoria materiei ce ne înconjoară, dar și viitorul ce se năpustește peste noi. Poetul e un receptacol sensibil la
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
poate părea puțin. De fapt, este imens. Nu cei care fac războaie și revoluții sunt liberi, ci aceia care stau în „banca” lor și de acolo contemplă cerul stelelor fixe. Forfota înconjurătoare este curată iluzie față de gustul de eter al cosmosului subțiat. Vasile Lovinescu credea foarte mult în ceea ce se poate numi vârtej spiritual, vortex, entuziasmul care cuprinde făptura noastră de sus în jos și o face să se mistuie în stări supraformale. Așa, spune el, i s-a întâmplat și
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
într-un fel și mâine altfel”, spunea într-o scrisoare către Agnes Meyer, din 18.2.1942. În fond, contradicțiile wagneriene îi lămureau propria ambivalență. Așa cum Wagner primise mesajul de la Jean-Paul, Wackenroder, Tieck, Novalis, Schopenhauer, Hoffmann, Nietzsche, Schumann (cultul misticii cosmosului și a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba chiar
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Am încercat, mărturisește autorul într-un interviu din „Le Point” din 21 februarie, să găsesc un înțeles afirmației despre crearea lumii în șase zile prin prisma cunoștințelor actuale din astrofizică. După părerea mea, o zi corespunde unei anumite vârste a cosmosului. A doua zi a Genezei, bunăoară, aceea a separării aerului de apă, corespunde vârstei universului cu 4 miliarde de ani în urmă, când elementele se stabilizează pe planeta noastră. Celelalte zile biblice corespund de asemenea unor vârste ale planetei de
Știință și religie () [Corola-journal/Journalistic/3821_a_5146]
-
moștenit, sculptând un homunculus din drojdie de cafea, oferind turte dulci idolilor, așa cum se cheamă duhurile, se cheamă astă-seară pe sine însuși. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care citind cu voce tare scrisorile tale invers, ascultând voci din cosmosul internetului, făcând lunii pline semne cu degetul, precum se cheamă duhurile, mă chem astă-seară pe mine însumi. E orașul și vânturi deasupra. E sărbătoarea mare și foarte veche. E ziua bună care se unește cu infinitul. Încă mai lipsește Eul
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
Paris. Melodia secretă e varianta epică, de o simplitate atrăgătoare, a teoriei cosmologice: un model de expansiune a universului în urma „marelui bobîrnac” (big bang), expansiune guvernată de patru forțe fundamentale: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Un cosmos aflat sub jurisdicția cifrei patru, în virtutea unei tetrade căreia specialiștii nu-i cunosc decît superficial îmbinările intime. O tetradă a cărei melodie o auzim fără a-i discerne decît arareori partitura. Ce dă distincție Melodiei secrete e tonul sigur al
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
i se poate contesta vietnamezului: aporiile pe care le pune în lumină îți dau prilej de gimnastică a minții, întocmai unor probe ce au darul de a-i întreține tonusul. După cîteva capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură în țesătura unor perplexități tenace. Prima perplexitate e „radiația fosilă“, o expresie cît se poate de nimerită spre a sugera prezența unei vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
simplă, omogenă și izotropă a lumii. Ideea că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta gigantic nu are direcții privilegiate de înaintare în spațiu, imperiul lui fiind ceva
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
spirale (vîrtejuri) răsucindu-se în jurul propriilor axe, fiecare spirală fiind o megagalaxie cuprinzînd alte galaxii mai mici etc. Pe scurt, universul e plat, strivit din două părți de ceva necunoscut, singura explicație pe care fizicienii o pot da fiind gravitația: cosmosul nu conține suficientă materie pentru ca forța de atracție să-și exercite efectul de curbare a spațiului. Dacă materia ar fi existat în cantitate mai mare, atunci atracția ar fi curbat universul pînă la formarea unei sfere, dar cum gravitația e
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
mai dura o vreme. Jocul acesta de făgăduieli a căror împlinire e amînată de contrarieri metodologice sfîrșește prin a te dezamăgi. Ambiția cunoașterii are o limită, și chiar atunci cînd fizicienii sînt pe punctul de a gusta din trufia omniscienței, cosmosul are grijă să le dea vot de blam: nu numai că disciplina cosmologiei e precară în temelia ei, dar perspectiva că într-o zi își va umple fisurile e tot mai îngustă. Aceasta e ideea cu care rămîi de pe urma volumului
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
vorbesc cu aer preocupat reprezintă doar patru procente dintr-un edificiu a cărui natură le scapă în cea mai mare parte. Tot ce percepe știința sub unghiul materiei convenționale se mărginește la felia minusculă a patru (4!) procente din totalul cosmosului. Restul de 96% e alcătuit dintr-o entitate misterioasă în fața căreia specialiștii sînt siliți să abdice: e vorba de element care nu numai că nu poate fi observat, dar natura lui ocultă încurajează gîndul că nici o tehnică imaginabilă nu o
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]