584 matches
-
procedeu cunoscut folosit deseori de Caragiale pentru a evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu, cum i-a cotrobăit casa și cum l-a turnat la "hârdăul lui Petrache" și chiar cum a dialogat cu el. Trahanache are mai multe replici povestite etc. Pe dramaturg îl interesează "punerea în scenă" pentru că acolo e important "să nimerești momentul potrivit" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un rege bețiv, afemeiat și crud? Ai cunoscut vreun rege dumneata? Adică l-ai văzut în carne și oase, ai dat mîna cu el? Parcă tu ai cunoscut! mormăia cel agresat verbal. În acest moment Dorin bagă mîna în buzunar, cotrobăiește atent și scoate o fotografie protejată în plastic. Acolo erau Regele Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve. Bem cafea dintr-un termos. Hai să ajungem la Fes, îndemn familia cu jumătate de gură. Pe urmă ai să zici pînă la Sefrou că mai sînt 30 km. Cu puțin scandal ajungem la Sefrou și ne refacem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu lighioane precum scorpionii, tarantulele și furnicile. Toate sînt extrem de parșive și au arme extrem de eficiente. Plus scîrboșenia lor fizică! Pe afară, lucrurile par a fi mult mai interesante. Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vrând nevrând, neuronii se duc. Dar ce nu face omul pentru un prieten de demult! Când e la o adică, face, cum se spune, și pe dracu‟ în patru. Așa că după telefonul tău, m-am pus pe treabă, începând să cotrobăi prin cotloagele ruginite ale bătrânii mele memorii. și am constatat, nu cu surprindere, că, atunci când te străduiești, găsești câte ceva. Chiar dacă este vorba de vremuri demult trecute. M-a ajutat, poate, și faptul că, uneori, mă trezesc hălăuind, în vis desigur
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la foc puternic de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
acesta. Îi place să se joace cu cele mai sofisticate „jucării“ pe care epoca Îi permite să le imagineze, dar de care se plictisește repede, tânjind după altele noi, pe care le plătește desigur nu el, ci mămica lui, Natura. Cotrobăie după petrol căci Îi place viteza și, cum nu-i place să rămână dator, răsplătește cu gaze de eșapament și efect de seră. Ca oricare altul, prietenul nostru mănâncă și bea zdravăn, dar igienic și civilizat, lăsând În voia vântului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
argumente de ordin social, nicidecum biologic. Chiar și cu astfel de fundamente - câte altele Încă... care par s’o demonetizeze - sunt convins că iubirea și nu altceva ne este definitorie. „Perpetuum duminical“, 14 februarie 1999, ora 17,20 12. A cotrobăi Sunt un fericit: mi-au făcut leafa de nici mai mult, nici mai puțin de 3,2 milioane! Dar să vedem, căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a comunității locului, dar și pe „verticală“, când biocâmpul cutăruia se adaugă la acela al tatălui, bunicului, străbunicului... rezultând - ca o biunivocitate - și o unitate și continuitate a comunității umane În discuție. Dar să extind ideea de spirit al locului cotrobăind, unde În altă parte decât În Moldova istorică, adică Între Carpați și Nistru. Folosind ca markeri, ca să nu spun „cobai“, oamenii, mai precis biocâmpul lor. Păi ăsta se Întinde ca o câmpie, dar una care urcă spre spiritualizare de la vest
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un pământ -, i se impune votul uninominal. În loc să se gândească doar la viitorii aleși locali, el e deturnat de la gândul care se referă de cele mai multe ori nu la ziua de mâine, ci chiar la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fraze vânturat furibund, scuturându-mă În frigurile viciului meu solitar și Îmbăindu-mă din creștet până-n tălpi În dulcea demență a exacerbării eului prin uitare de sine. Am explorat și am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă revedeam mereu reîntors acolo de unde plecasem. Vedeam masa pe care mâncam cu Andrei cotropită de hârțoage, Biblia Îmbrăcată În vinilin negru, un Acatistier cât o cărămidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să mângâie scăfârlia mea colțuroasă. Ce ai? mă-ntreba mâna ei. Unde te-ai dus? Ce-o mai fi și-n capul tău ăsta mare? Nu lăsa gândurile să-ți mănânce puța, și eu că uite-l cum amușină și cotrobăiește brotacul. Terminase colțul de pâine și răscolea iarăși prin haine și apoi l-am văzut căznindu-se să-și bage pe cap șorțul ăla negru pe care-l purta Andrei pe sub pantalonii de lucru. Felul cum mă uitam o făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adevărat. Sunt fericit să constat asta. Șters din memoria tuturor. Inexistent, în sfârșit. Zidul În fiecare zi, singur în odaia mea, mă pierd în contemplarea zidului. Săvârșesc meticulos o călătorie înlăuntrul meu; o iau de la varul exterior al evenimentelor și cotrobăi în memorie, parcurgându-i toate sertarele. Merg pe dâra interioară rămânând nemișcat, captiv între patru pereți. E, de fapt, numai o călătorie imaginară. Am vrut să înfrunt, în chip conștient, o astfel de experiență, dar, ca s-o fac, trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin/după ele, dar odată ce a apărut Internetul, am vrut să caut cărți și la modul digital, pe Amazon.com. Pentru informare mergeam la bibliotecă, dar acum am vrut să-mi fac cercetările digital cu ajutorul lui Google sau Yahoo!, nu cotrobăind prin teancuri de cărți. Obișnuiam să-mi cumpăr un CD ca să-i ascult pe Simon și Garfunkel - CD-urile deja Înlocuiseră albumele ca formă de muzică digitizată -, dar atunci când a apărut Internetul, am vrut ca fragmentele muzicale respective să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
implicați. Se realizează prin juxtapunerea tuturor termenilor: „De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a mai aruncat o răgălie în sobă, a mai băut un păhăruț, a mai cotrobăit prin odaie...” (I.L. Caragiale, IV, 374) Observații: Termenii juxtapuși pot fi precedați toți de conjuncțiile, întrebuințate adverbial, nici, și: „Nici cântecul, nici ruga n-au descremenit Zarea de granit. ............................... Vii. Nici nu simți, nici nu știi.” (T. Arghezi, 192) „În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai ales unele detalii erotice și , acasă, se laudă cu aventuri imaginare. În București cutreieră străzile în speranța nemărturisită - a unei aventuri adevărate, însă când se ivește prilejul, bate speriat în retragere. Pe mătușa Mary o iubește în taină, îi cotrobăiește cu volupate prin lucruri sau se ascunde în buduarul ei. Altă dată ochii îi fug după Ioana, o tânără servitoare. Respins de Ioana, pătrunde noaptea pe fereastră în odaia naivei Lilli, care, deși intimidată de răutățile lui, îl adoră. Cînd
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
loc, ca o plăsmuire a unor zvâcniri, ca zvâcniri ale unui om care se redescoperă, sau care abia se își umblă prin neregăsire. Nu am ieșit din cameră până la ora unsprezece. Așteptam ieșire cu nesaț. Era deja plictisitor să mai cotrobăi prin toate acelel lucuri, era clar nu-mi aparțineau, deși cred că lucrurile care confirmă unele trăsături pe care vreau să mi le însușesc, chiar și în aparență pot rămâne ale mele. Pot face asta, măcar să pară justificate orice măsuri
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
de mare sărat și amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor Și ne certăm cu valuri mari de ură Și plângem după îngerii ce moră Când credem că viața e dură, Consiliem nebunii
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
din ele îi sunt doar megieșe. N am să fac greșeala să-ți spun doar o singură versiune, ci am să-ți înșir vreo trei, începând cu cea pe care o cred verosimilă. Îți cer însă un bob zăbavă, să cotrobăi în cele hârtii... Așaaa! Iat-o pe cea căutată: Galata, Cetățuia, Bucium, Șorogari, Tătărași, Copou și Păcurari. Ia să te văd ce spui de astălaltă? Copou, Vișan, Miroslava, Șorogari, Vlădiceni, Cetățuia și Căprița. Și acum, dacă, după ce am să ți-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cel de pornire în drumețiile noastre... Un cuvânt de la tine mi-ar reîmprospăta forțele pe care trebuie să le folosesc „pe ultima sută de metri”, cum se spune. Cu bine, dragă prietene. XVIII Iubite prieten, scrisoarea ta m-a găsit cotrobăind prin documente ,cu gândul să nu mă fac de rușine aproape de capătul drumului...Sunt sigur că, făcând tu niște socoteli, ai dedus că următorul nostru pas va fi spre dealurile Dancului și ale Holbocăi. Punctul de plecare va fi tot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Demonul sângelui pare să lipsească burlescul, luarea-n derâdere a propriilor sentimente. Spunem pare pentru că nici de data aceasta finalul nu este total inocent. Universul creat pe pânze diafane, stilul reveriei este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pânze diafane, stilul reveriei este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna/ cu pale luciri de parcă ar fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) " Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță, își dădura seama că cineva străin cotrobăise peste tot, fiindcă lucrurile nu se mai aflau la locul lor, așa cum le lăsaseră la plecare." (Frații Grimm, Albă-ca-Zăpada) (f) "Daca te învoiești să vezi de gospodăria noastră, să gătești și să faci pătucurile, să coși, să speli, să împletești
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la bloc se pot sălășlui și broaște-țestoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema câinilor, la bloc, este aceea că, vrând-nevrând, latră când vor ei (doar de aceea sunt câini); pisicile sunt mai blazate, mai silențioase; uneori sar balconul la vecini și cotrobăie prin casă, făcând vraiște. Chestiunea vârstei, a generațiilor este o altă nepotrivire specifică pentru cei care locuiesc la bloc. Există chiar și aici o bătălie între generații? Firește. Liceenii sunt zgomotoși (neavând bani pentru a merge în alte spații adecvate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]