586 matches
-
uit chipul. Vineri am chiulit de la ultima oră. Nu Îmi stătea În fire, dar nici eu, nici Eliza, nu eram În stare să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vrut să spăl mormanul de vase murdare, spre miezul nopții, nu mai curgea apa. 28 septembrie Despre nea Pricop, pensionarul de la parter care ține cartea de imobil, se spune că a fost securist. L-am surprins de mai multe ori cotrobăind în lăzile de gunoi. Când nu face asta, șade pe bordura gardului și supraveghează cine intră și cine iese, cine ce are în sacoșe („Unde ați găsit ulei?“) sau cum e îmbrăcat („Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua aceea, când mama era aplecată asupra unei crătiți aburinde în bucătărie, iar patul fetiței, care mergea de-acum în picioare, era plasat pe undeva între tocurile ușii. Numai un moment însă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Nu că ar fi avut ceva de ascuns, nu se atinsese nimeni de ea nici în vis; pur și simplu i se tăiau picioarele și i se întorcea stomacul pe dos la gândul că cine știe ce necunoscut sau necunoscută avea să cotrobăie până în măruntaiele ei, acolo unde toata rușinea de a fi femeie se concentrase ca într-un punct nevralgic. Nu-i trecea nimănui prin cap că ar fi fost vorba despre un control cu interes exclusiv medical. Sentimentul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în mână, am putut vedea că era un vechi carnet prăfuit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-o parte, făcându-i loc să treacă. La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se salută între ei. Mai stăm? o întreabă pe Liliana după ce doamna s-a îndepărtat. N-ai aprins lumânările. Așa e. Lucian cotrobăiește prin coșul de nuiele împletite, în căutarea lumânărilor... Cu puțin înainte de a muri, tatăl său și-a amintit de un preot cu care fusese coleg de liceu, la Iași. Prietenia lor poate continuase și în anii maturității. Lucian nu mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceva mangal în ea, bietul de taică-su, cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
punem taxe și impozite? A, da, iată, am găsit! Să instituim taxa pe closet. Că, fiecare, are,în casă, un din ăsta. Dar, cum stabilim cu exactitate, numărul acestora, din întraga urbe? Prin control. S-au format echipe.Astea au cotrobăit peste tot: casă cu casă, apartament cu apartament, curte cu curte, împrejmuială cu împrejmuială, colț de acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
punându-se pe examinat desenele cu minuțiozitate. Spera să găsească cel puțin o schiță pregătitoare, dacă nu cumva de-a dreptul marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în ultimii cinci ani de zile. Dar eram sigură că, după o vreme, și apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am scos niște pâine ca să-mi fac un sandwich. În timp ce cotrobăiam prin frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
privind înspre cuptorul de tinichea din colțul încăperii, cineva ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Magheru, garsoniera lui Roja de pe bulevardul Dacia, cazinoul de lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Lee, lucrările pe care trebuia să le corecteze, teancul de cărți pe care urma să le citească. Mă tot uitam după un jurnal, dar n-am găsit nimic de genul ăsta. Când eram în laborator, mi-o imaginam pe Kay cotrobăindu-mi prin lucruri. Am cochetat cu ideea de a începe un jurnal pe care să i-l las la îndemână și în care să descriu cu lux de amănunte gimnastica mea de dormitor cu Madeleine Sprague - să-i amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
automatul în jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu demnitate Getta 2 - și nu mă pot desface. — Tot de la Drăgănești? — Tot, minți Getta 2. — Ați găsit ceva? îi întrebă bărbosul pe tovarășii săi care, între timp, cotrobăiseră prin magazie. Numai ulei și prune, boss, raportă blondul. — Prune? întrebă bărbosul. Pentru ce? — Pentru schimb, răspunse Felix S 23. Sunt civilizații care nu știu ce-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolată fonic și, într-adevăr, vreme de două, trei minute, nu-i mai auzirăm. - Dar poate că vă pune să-i procurați bre, Bruță... Doar ca să prindă motive cum să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a o descătușa și de ultima urmă a complexului prezenței sale, exemplare și excesiv de virtuoase, chinuindu-se s-o înjure, limba sa neînvățată alunecă într-o așchie poetică recitată din Upanișade; fîstîcindu-se când mâna sa, cu instrucție tantrică, o cotrobăi între sâni; alintînd-o și îndemnînd-o să-i răspundă, chiar în limba sa împorcăită, taximetristului. Aceluia pe care, inițiindu-l, căutau să-l înalțe către împlinirile lor spirituale. Cel pe care se căzneau să-l transforme într-un arhat (sfînt) sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
văzut tot Parisul cu poponețele goale! - Le-au plesnit soții cu cataramele peste fund! - Au trecut direct, de la cronica mondenă, la cronica judiciară! 248 DANIEL BĂNULESCU - În patru zile, Robin a onorat 23 de provocări la duel!!... Fericite și gureșe. Cotrobăiau să-i arate și lui gazetele epocii. - Și încă n-ați văzut totul... Doar n-or dori să-mi dezvăluie și fragmente din "postura convenabilă ungerii", gândi Pinky, simțindu-se deja emoționat. Cocondy bătu din nou, cu grație de fetișcană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamna Tufnel“, o avertizase Nick atunci când se mutase acolo. „Femeia conduce un grup terapeutic pentru cei care suferă de boala vorbitului fără încetare: se numește Taca-taca, taca-taca“. Strâmbându-se de durere pentru un efect mai convingător, Susan a continuat să cotrobăiască prin buzunare. Îmi pare rău, doamnă Tufnel. Aveți dreptate. Numai că mi-a căzut o sticlă pe picior și m-a durut foarte tare. — Asta se prea poate, draga mea. Dar un „vai, Doamne“ sau „nenorocire“ ar fi la fel de potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piept și s-a uitat la ceas. — Fir-ar să fie! Trebuie să-l sun. Meciul s-a terminat, așa că acum probabil că-și caută un restaurant italian. Dar să sperăm că și-a deschis mobilul. Femeia a început să cotrobăie prin geantă încercând să-și găsească telefonul. —Fiona? Jake avea o expresie îngrijorată. —Da? Din instinct, femeia și-a dat seama ce-avea să audă. Nu vrei măcar să te gândești? Să nu-i spui lu’ tata? Fiona s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-a oprit la colț și-a așteptat ca semaforul din depărtare să se facă roșu. Între timp, s-a aplecat, și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în căutarea mobilului. Stând așa, cu capul în jos, absorbită de ceea ce făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini chioare care înainta pe stradă... Nu l-a văzut clătinându-se și căzând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]