586 matches
-
în majoritatea solvenților. Ei împiedică celuloza să se topească. În regiunile mai puțin ordonate lanțurile sunt mult mai depărtate și mai dispuse la combinarea hidrogenului cu alte molecule precum apa. Deoarece elementele componente ale celulozei sunt nemetale celuloza prezintă legături covalente. Rezultă astfel o structură filiformă a lanțului macromolecular celulozic. Datorită structurii (celuloza este formată dintr-un singur monomer) este numită polizaharidă și nu poate fi digerată de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adică o polizaharidă. Hidroxilii
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
leucina, izoleucina, fenilalanina, prolina, triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul glutamic, cisteina, tirozina, histidina, lizina și arginina. Fischer a demonstrat că aminoacizii proveniți din hidroliza proteinelor, prin recombinare alcătuiesc un grup de substanțe numite peptide (sau peptone). Apare o legătură covalentă, numită legătură peptidică , rezultată din reacția părții acide a unui aminoacid cu gruparea aminică ( bazică ) a altuia. Legătura peptidică permite combinarea a doi sau mai mulți acizi aminați pentru a forma lanțurile de aminoacizi. Emil Fischer a sintetizat peptide care
Hermann Emil Fischer () [Corola-website/Science/308770_a_310099]
-
este consumată de producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an. Din informațiile furnizate de spectroscopia în IR și Raman și din valoarea momentului electric s-a stabilit că în molecula acidului clorhidric, cei doi atomi sunt legați covalent. În stare gazoasă, acidul disociează în elemente, la valori înalte ale temperaturii. De exemplu, gradul de disociere la 300 °C și 1 atm este de 3·10%, iar la 1000 °C este de 0,014%. Un volum de apă dizolvă
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
brun, antracitul, petrolul sau unele materiale sintetice, se produce o transformare a materialului amorf bogat în carbon în grafit policristalin. hexagonală a cristalelor de grafit]] În grafitul cristalin există o structură de straturi paralele (straturi bazale); aceste straturi au legături covalente hexagonale între atomi (o legătură stabilă), în schimb două straturi alăturate sunt legate între ele prin legături ionice (legături labile). Această modificare de legături prin schimbarea de direcție determină anizotropia grafitului, ce atrage după sine: În așa numitele fibre de
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau oxigen. Singura combinație a radonului bine studiată, RnF, este însă ionică. Radonul are deci un caracter mai „metalic” decât omologii săi inferiori. La trecerea de la Ar la Kr și de la Kr la Xe se completează
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
structura compusului. În cazul folosirii izotopului He, procesul de captare, se poate observa imediat prin spectroscopia de rezonanță magnetică nucleară a heliului. Multe fulerene conținând heliu-3 au fost descoperite. Chiar dacă atomii de heliu nu sunt uniți prin legături ionice sau covalente, aceste substanțe au proprietăți și compoziție bine definite, fiind compuși chimici stoichiometrici. Heliul este, după hidrogen, cel mai răspândit element din universul cunoscut, reprezentând 23% din masa barionica a universului. Marea majoritate a heliului s-a format prin nucleosinteza la
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
pentru elementele din grupa I-a secundară Cu, Ag, Au. Elementele tranziționale prezintă mai multe trepte de valență. Ionii cu valența inferioară manifestă caracter metalic specific subgrupelor. Ionii cu valența superioară formează anioni cu oxigenul, sulful sau halogenii, sau combinații covalente, lichide sau cristalizate cu rețele moleculare și ușor hidrolizate (TiCl3 solid violet, TiCl4 lichid incolor etc). La ionii metalelor tranziționale, electronii pot să sară de pe stratul penultim cu un consum de energie moderat (de ordinul a 50 kcal/atom-gram) și
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
în prezența unei scântei. Așa se explică exploziile care se produc uneori în minele de cărbuni, unde se găsesc cantități însemnate de metan sub formă de gaz grizzu. Acesta are o comportare deosebită față de celelalte hidrocarburi, datorita faptului că legătura covalentă existentă în moleculă este foarte stabilă, iar acest fapt influențează comportamentul său chimic. Prin arderea completă a metanului cu cantități insuficiente de aer, în instalații speciale, se obține „negrul de fum”—o sursă importantă pentru sintezele chimice (în special cele
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 112 pm, raza ionică e de 0.31 Å , iar raza covalentă este de 0.93Å . Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Izotop Perioada de înjumătățire
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, K, potasiul are 19 protoni și 20 de neutroni. Raza atomică medie este de 2,77Å, iar volumul molar al acestuia este de 45,46 cm³/mol. Raza covalentă este de 2,03Å. Configurația electronică a atomului de potasiu este următoarea: Producția mondială de potasiu este raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an, în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59%, respectiv 92.41%. Abundență cosmică a izotopilor
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
este de 5800 Pa. "Numărul de registru CAS" al bromului este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea de asterism de la impuritățile de dioxid de titan prezent în ele. Din această substanță sunt făcuți și titanații. Titanatul de bariu are proprietăți piezoelectrice, astfel fiind posibil uzul său ca traductor în interconversia sunetului
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
ul are ca heteroatom ionul de Fe (fier), legat prin valențe secundare de 2 atomi de N (azotul dintr-un heterociclu bazat pe pirol) în timp ce cu ceilați 2 atomi de N este legat covalent. Este cel mai des întîlnit tip de hem, fiind întîlnit atît în structura proteinelor transportoare de O (hemoglobina, mioglobina), cît și în structura enzimelor de tipul peroxidazelor.Enzimele COX1 și COX2 ciclooxigenazele care intervin în sinteza prostaglandinelor,conțin și ele
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
înlocuirea radicalului formil din poziția 8 cu un radical metil, lanțul izoprenoidic ramîne neschimbat;hemul O eset implicat în reducerea oxigenului la nivel tisular, oarecum asemănător cu hemul A. Hemul L este un derivat al hemului B, atașat prin legături covalente de lactoperoxidază, peroxidaza eosinofilelor, și tiroid peroxidaza.Diferă de hemul B prin esterificarea la nivelul C1 și C5 cu o grupare glutamat respectiv aspartat.Hemul L este cel mai important constituent al peroxidazelor animale: Hemul M este asemănător cu hemul
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
rapid buildup of planetesimals—small, subplanetary bodies—before the presolar disk began to heat up.(Otherwise, xenon would not have been trapped in the planetesimal ices.)"-de tradus!)) Problema abundenței mici a xenonului pe Terra poate fi cauzată de legarea covalentă dintre acesta și oxigen în interiorul mineralului numit cuarț, ce pledează cu reducerea nivelului de xenon gazos din atmosferă. Spre deosebire de gazele nobile cu masa atomică relativă mai mică, xenonul nu poate fi produs în interiorul stelelor prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
și staniu, dispersat în solvenți organici 0 ex 3824 90 95 72 Soluție conținând în greutate 80 % sau mai mult 2,4,6-trimetilbenzaldehidă 0 în acetonă ex 3824 90 95 73 Particule de dioxid de siliciu pe care sunt legați covalent compuși organici, 0 pentru utilizare în fabricarea coloanelor pentru cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC) și a cartușelor de preparare a probelor ex 3824 90 95 75 Amestec de 2,2-bis[2-perfluoroalchil)etiltiometil)propan-1,3-dioli 0 ex 3824 90
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
un lichid incolor care fumegă în prezența aerului și este solubil în apă. Este un acid tare. Prin încălzire se descompune, iar în prezența substanțelor organice explodează puternic. Anhidrida acidului percloric este heptaoxidul de diclor - ClO. Acesta are două legături covalente simple și trei legături covalent coordinative. Sărurile acidului percloric - "perclorații" - sunt cei mai stabili compuși oxigenați ai clorului. Se prepară prin oxidare anodică a cloraților în soluție apoasă sau prin încălzirea cloraților la temperaturi de peste 400°C: Toți perclorații (cu excepția
Acid percloric () [Corola-website/Science/312134_a_313463]
-
în prezența aerului și este solubil în apă. Este un acid tare. Prin încălzire se descompune, iar în prezența substanțelor organice explodează puternic. Anhidrida acidului percloric este heptaoxidul de diclor - ClO. Acesta are două legături covalente simple și trei legături covalent coordinative. Sărurile acidului percloric - "perclorații" - sunt cei mai stabili compuși oxigenați ai clorului. Se prepară prin oxidare anodică a cloraților în soluție apoasă sau prin încălzirea cloraților la temperaturi de peste 400°C: Toți perclorații (cu excepția celor de cesiu CsClO, rubidiu
Acid percloric () [Corola-website/Science/312134_a_313463]
-
ciclu sau o legatura dublă, ș.a.m.d<br> Benzenul are N.E.=4 datorită prezenței a trei legături duble într-un ciclu de șase atomi de carbon. Să luăm alt exemplu CH12NBr3, elementele participa cu 20+12+3+3=38 covalente. 38 fiind un numar par, - formulă ar trebui să fie reală, dar N.E.= ((5*2+2)-(12-1+3))/2= -1 Nesăturarea echivalentă având valoare negativă arată că nu există o substanță cu o astfel de compoziție. În baza valorilor N.E.
Nesaturarea echivalentă () [Corola-website/Science/306193_a_307522]
-
ARN, o moleculă uni/bicatenară lineară/circulară, inchisă de un inveliș de proteine. Viroizii au genomul numai de tip ARN. Se întâlnesc la algele albastre-verzi sau la bacterii. Sunt formați dintr-o singură macromoleculă de ADN dublu catenară elicală, circulară, covalent închisă, complexată cu un tip de proteine (nu histonice). Se replică continuu. Transcrierea și traducerea (translația) se desfășoară simultan. Celulele eucariote (celule cu nucleu precum cele ale drojdiilor, plantelor, animalelor) au cromozomi multipli, lineari, de dimenisuni mari. Fiecare cromozom are
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
Nb, niobiul are 41 de protoni și 52 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 1.47Å, rază ionică e de 0.07Å, iar volumul molar al niobiului este de 10.84./mol Rază covalenta este de 1.34Å. Configurația electronică a niobiului este 4d5s, iar cea mai comună și importanța stare de oxidare este +5. Niobiul este un element monoizotopic, cu toate că acțiunile de cercetare ale radionuclizilor originați de la formarea Sistemului Solar au condus spre
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
trebui să fie mai polarizabil decât ionul Cs. Se prezice că moleculă CsFr ar avea franciu la capătul negativ al dipolului, față de oricare alte molecule heterodiatomice de metale alcaline. Superoxidul de franciu (FrO) se presupune a avea un caracter mai covalent decât congenerii săi mai ușori; acest lucru e atribuit electronilor de pe substratul 6p din franciu fiind mai implicați în legătură dintre franciu-oxigen. Franciul coprecipitează cu mai multe săruri ale cesiului, cum ar fi percloratul de cesiu, care rezultă în mici
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]