1,606 matches
-
și l-a plimbat prin tot Montmartre-ul să-i arate de unde au început marile cabarete delicioase care au schimbat lumea muzicii. I-a povestit de Lemancier, de Montoya și Baltha, de Hypsa, Ferny și Deval, și i-a arătat fiecare crâșmă, pe rând, și i-a povestit cine și cum a început să cânte acolo și ce a adus fiecare nou. Toată istoria, scurtă, după război, cât și dinaintea lui, i-a fost prezentată pe viu, și a fost invitat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mult i-ar fi simțit aproape, nu purtau cu ei nebunia balcanică a prietenilor săi ; și chiar dacă aveau un public mai rafinat și mai educat în muzică, lipseau pasiunea și pofta lor de viață pe care le găsea numai în crâșmele Bucureștilor. Nu a fost o decizie ușoară, mai ales că în țară violențele și degenerările politice prindeau tot mai mare avânt. Și vremuri tulburătoare și schimbătoare se anunțau la orizont. Însă muza sa, de care a ascultat întotdeauna, îl chema
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
paginile ziarelor. Nici țigăncile nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe bulevardele pustii aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
față, dar mai ales pe corp, lovit tare de fiecare dată când intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că nu mai putea rezista de foame. S-a așezat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că nu mai putea rezista de foame. S-a așezat la masa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
intenție de a aduce vreun prejudiciu imaginii lor. Atât ca indivizi, cât și ca reprezentanți ai Armatei Române, o insti- tuție care cred că este mai mult ocupată de siguranța țării decât de cine compune cântecele care se ascultă în crâșmele capitalei. — Domnule Vasile, vă reamintesc că v-ați adresat public, defăimător, unor persoane care, spre deosebire de dumnea- voastră, și-au făcut datoria minimă față de patrie. Cel puțin bunul-simț ar fi trebuit să vă oprească din a-i arăta cu degetul public
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
seară de seară ? — Ei, dar cum putea să fie ? Era magic, băieți ! Magic ! Iar Cristi le spunea mereu câte o poveste din capitală, câte vreo peripeție de-a lui sau de-a răposatului Fernic, aventuri de amor și viața de crâșme, fără oprire, distracții și beții care păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și de-aici începe să cânte din nou. În mahalale, în bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cu poftă, înfulecând din niște cartofi pai unsuroși și de multe ori reci, adunați cel mai probabil din resturile de mâncare ale altora. Îl găseai în spatele Oborului, prin cine știe ce magherniță deschisă peste noapte, printre noroaie, prin Tei sau Colentina ; în crâșmele de pe lângă fabrici, pline cu muncitori ; în umbrele Gării, prin Crângași sau pe lângă dărâmăturile Griviței ; aproape de comuna Pantelimon sau pe la Vergului, pe lângă gropi de gunoaie și abatoare, înspre Popești sau înspre fundul Măgurelei. Schimba local după local, pentru cine mai oferea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se umpleau de bani și de faimă. — Și tu, Gică ? Și tu ? ! — Ce vrei, nea Vasile ? Ce ? Să murim
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de tari n’ar fi fost - dacă bârnele sunt din brad, cuiele sunt din stejar - dar totuși subțiri, se distrugeau de la o vreme. Cei vechi erau și deștepți și practici, neavând roboți care să le lase timp de omorât prin crâșme și discoteci. Și, bătut peste cel vechi, un alt cep scotea ce-a mai rămas din acela pe partea cealaltă. Totul rămânea neschimbat, iar deșeuri, precum un cui ruginit și strâmb aruncat unde se nimerește, bașca cele inerente confecționării cuiului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
relațiilor - cu ghilimele - biocenotice, dar și a limitării dezvoltării, pe care vreau s’o cred compensată printr’un impuls dat activității. Răsplata? Ca și tenia, acea etnie produce toxine, de pildă manelele de care nu scapă nimeni, nu doar În crâșmă dar nici În taxiul care-l duce acasă. Și, totuși, tocmai grație paraziților, a mobilității lor genetice, ne integrăm În Europa, Începând cu lebedele vieneze ale anului 1990... Și aici aflăm iarăși bionica, prin disimularea parazitului, generatoare de confuzie: puricele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
făcând asta, însă controlul continuu al apropierii, dacă îți dă siguranța relației, nu-ți garantează și stabilitatea afectivă. Tot omul are o definiție a prieteniei, pornind de la un „Hai noroc și să trăim!“ rostit când ciocnește halba de bere la crâșmă cu „pretenii“ și încheind cu frăția de cruce practicată cu briceagul în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au trezit mai devreme...“ După ce se ținea un timp supărat și nu vorbea cu nimeni, Gherasim venea cu altă cugetare, la fel de radicală: „Evreii ne cumpără tot pământul din Teleorman“. „Păi, cineva trebuie să-l lucreze, dacă tăbârcanii tăi sunt în crâșmă“, răspundea Vasile B. având aprobarea tacită a celorlalți colegi. Scandalul a izbucnit nu în ziua când Gherasim din Tăbârcani a zis că evreii au toți banii din lume în mâna lor, iar Vasile B. l-a corectat, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simți bine." Ai să ajungi să dormi prin șanțuri ca Ghiță Luca, ca el, cel mai ordinar om. Ce bârâi, femeie! ce vrei? se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ajungi să dormi prin șanțuri ca Ghiță Luca, ca el, cel mai ordinar om. Ce bârâi, femeie! ce vrei? se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
personalului cu urmăriți, ba la Sibiu, ba la Deva, Teiuș, Cluj... Ca să afle, ce? Nimic! Urmărirea poetului Gh. Mărgărit ocupă zeci și zeci de pagini. N-a fost ușoară, câtă vreme "obiectivul Costică" (nume de cod), abonat statornic al tuturor crâșmelor, trecea dintr-una în alta, exasperându-și filatorul. Care nota cu asinuitate: "La ora 22, Costică a intrat din nou în restaurant și a luat loc la o masă singur, într-o poziție comodă, rezemat de piciorul scaunului și picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Iași" etc., cu un comentariu pe care l-ai fi povestit dta (...) eu mă simt cu totul străin de chestie. Nici nu-mi aduc aminte să fi primit o asemenea comunicare și nici că a existat la Iași o crâșmă cu numele lui Cujbă și pe care să fi o frecventat cu Caragiale. Fiindcă e vorba și de mine, te rog comunică-mi ce știi. Ori poate este invenție și povestea ce ți se atribuie?" ("Documente din arhive ieșene", coordonator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât tine, nu-mi aduc aminte să fi existat vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire al intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând-nevrând, vei rămâne celebru alături de Caragiale. Ești în cea mai bună companie." După cum se vede, în acea vreme lumea avea răgaz pentru epistole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Berlin, și nu-i total lipsită de temei supoziția că s-a așteptat decesul scriitorului pentru lansarea poezioarei fără riscul vreunei dezmințiri. Greu de crezut că, totuși, ar fi isprava vreunui ieșean, fiindcă literații din urbe cunoșteau prea bine geografia crâșmelor și n-aveau cum să inventeze un Cujbă doar din necesitățile... rimei. Dac-o fi scris-o chiar Caragiale?... Atât de cunoscute erau versurile din trei și patru silabe în târgul Ieșilor, c-au făcut școală și au apărut pastișe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină publică pentru jidani”, „o mahala evreiască, cu crâșme eftene, cu prăvălii de nimica toată, cu sărăcie, murdărie și sălbăticie” <endnote id="(428, 429)"/>. Nicolae Iorga (România cum era până În 1918) a admis extrem de rar că unii evrei - de pildă, cei din Tg. Neamț - locuiesc totuși În „căsuțe destul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]