1,093 matches
-
Ii un om ce putea fi folosit cu bune rezultate și îi încredințase comanda a trei mii de oameni, precum și responsabilitatea de a conduce avangarda. Acea poziție oferea atât posibilitatea cuceririi celei mai mari faime, cât și înfruntarea celor mai crâncene greutăți. — Astăzi, să-ți arăți curajul așa cum știi tu, îl sfătui Ieyasu. Ii, însă, era atât de tânăr, încât Ieyasu îi repartiză în unitate pe doi dintre vasalii cu experiență. Și adăugă: — Să asculți cuvintele acestor veterani. Frații Yukisuke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
același fapt, același moment, din altă perspectivă decât cea aleasă de cititor... Cu asemenea riscuri a ales a se înfrunta domnul profesor Alexandru Mânăstireanu, nonagenarul autor al acestei călătorii prin vâltoarea vremii, o călătorie făcută fără încrâncenare, în ciuda momentelor de crâncenă încleștare cu neguroase vremuri, o călătorie urmând firul cronologic al unui parcurs clasic: copilărie, vârsta armelor, durul botez al focului, maturitatea deplină - acel mezzo del camin di nostra vita - sinonimă, aici, cu perioada apostolatului, retragerea din vâltoare și restul, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Tiraspol. Am rămas cantonați într-o cazarmă sovietică, sperând să facem Paștele în această localitate, însă un ordin scurt ne pune în mișcare spre Răsărit, în necunoscut. Ne-am deplasat prin Dalnik și Vacarjani, localități în care avuseseră loc lupte crâncene în vara lui 1941, pentru cucerirea Odessei. Urmele acelor uriașe confruntări se vedeau în imensele cimitire cu proaspete cruci pe morminte de eroi, ca o adevărată prevestire sumbră a celor ce urma să ni se întâmple, în calitatea noastră de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri. În spiritul celor scrise anterior ca fiind judecăți de valoare ale autorului, îmi permit să adaug subiectiv că, în perioada grea și crâncenă a războiului, generația mea a simțit din plin toate stările sufletești emoționale ale unor oameni foarte tineri atunci, care au răspuns prezent la chemarea PATRIEI. Departe de cei dragi și de meleagurile natale, în ritmul trepidant și aspru al vieții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a unor vremuri crâncene pe care trebuie să le îndure blândul nostru popor mioritic. Dacă unii guvernanți se vor regăsi în această carte, trebuie să știe că nea Grigore nu a făcut nici un efort ca să-i bage între file, ci au intrat ei singuri
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din relevanță, dacă ne gândim că și până acum s au purtat lupte importante, în care mulți au pierdut imens. Păcat numai că am pierdut din gros și noi cei trecuți la modul perfid-diplomatic, la pierderi colaterale. Acum este un crâncen război economic, mult diferit de cele purtate până acum niște biete încrâncenări comerciale, pentru vreun petec de influență regională. Războiul acum, înseamnă că s-a ajuns la nivel mondial, printr o repoziționare globală a statelor lumii, pe fondul crizei, prin
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce se tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul acela, destul de mucegăit, unde la umbra unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea urii, Corneliu Coposu, stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Sincer, de ce să-ți mai bați capul? Ciudat! Eu niciodată nu mă gândisem la pregătirile pentru nunta mea ca fiind ceva care să-mi dea dureri de cap. Cu toate că discuția cu Lucille pe această temă îmi dăduse deja o durere crâncenă de cap. Cealaltă linie telefonică a început să-mi sune. Era derivația lui Vivian. Nimic n-o scotea mai tare din pepeni decât să lase mesaje pe robot, așa c-am întrebat-o pe Lucille dacă nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scena din gară și ai să vezi că nu era dintre acelea care se dau fete mari când nu mai e cazul... Anii ei au început efectiv să se numere de când a adus-o Țârțâc, într-o zi de iarnă crâncenă, la poliția din Babadag să-i facă actele. Atunci s-a și născut ca Zenaida sau Zina - pentru perioada „turcească“ își poate permite să se distreze dându-și orice nume, să zicem Sharzan (și să glumească pe seama bătrânei din tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el se întoarce, nu sunt băiat, sunt fată, însă îmi suna de parcă ar fi repetat întruna o mantră și în clipa aceea s-a îndreptat de spate, iar pe pieptul bolnav i se vedeau sfârcurile unor sâni mititei, cine știe ce bătălie crâncenă se dădea înăuntrul său, între zvâcnirile vieții și forțele morții, aproape că puteai vedea două mâini luptându-se pe sub cămașă, încercând să se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta ar schimba radical situația, este fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe cale să treacă de partea cealaltă a sferei. Crea, mai bine n-ar fi făcut niciodată asta: entuziasmul lui pentru Plan s-a născut din această nevoie de a scrie o Carte, fie ea și alcătuită doar din singure, exclusive, crâncene erori intenționale. Atâta timp cât te absorbi În propriu-ți gol, Încă te mai poți gândi că te afli În contact cu acel Unul, dar imediat ce te joci cu condeiul, fie el și electronic, ai și devenit un demiurg, iar cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă și mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că am avut atâtea parale câte ne-au trebuit, pentru deschidere. Chiaburul de nea Petrică nu ne mai dă nimic pe datorie, luna asta. M-hmm... Toată speranța e la Vierme. La the Worm! E tare, tipul, recunoaște! Se descurcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. Titu Herdelea, ascultîndu-i, se minuna cum se poate să se tolereze niște stări atât de barbare. Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce suferă greu, și încă durerile lui trebuie să fie crâncene. Își zise că va vorbi negreșit cu Grigore Iuga, care trebuie să facă dreptate. ― Domnule învățător, ai răbdare! zise dânsul cu însuflețire. Dreptatea trebuie să triumfe! ― Se poate, dar până atunci noi vom pieri, răspunse Dragoș cu amărăciune. De sute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Astea-s pojghița care acoperă un vulcan de dureri. Ca mâine se sparge pojghița și atunci!... Titu se obișnuise deja cu catastrofismul. Nu era om să nu lăcrimeze, de îndată ce venea vorba de stările generale, asupra durerilor țărănimii, completîndu-le cu profețiile crâncene de rigoare. Așa a fost probabil totdeauna și va fi totdeauna. Orășenii, care cunosc țara din vilegiaturi pitorești, au o mare predilecție pentru țăranii veșnic porniți să se revolte, tocmai pentru că sunt asigurați că țăranii români nu sunt în stare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apărarea hotarului de răsărit. În prima jumătate a domniei - apreciază Ion Nistor - domnitorul s-a preocupat aproape necontenit de chestiuni basarabene. A luptat cu polonii pentru redobândirea Hotinului, a recucerit cu grele jertfe Chilia și a apărat-o în lupte crâncene cu ungurii la Baia și cu turcii la Podu Înalt. „Tot el a ridicat cetatea Orheiului împotriva tătarilor și cetatea Sorocei contra cazacilor prădalnici. Întregirea hotarelor basarabene și apărarea lor împotriva polonilor, cazacilor, tătarilor, turcilor, ungurilor și chiar asupra conaționalilor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
răsărit. Ștefan cel Mare - aprecia istoricul Ion Nistor - a fost preocupat, în prima jumătate a domniei, aproape necontenit de chestiuni basarabene. A luptat cu polonii pentru redobândirea Hotinului, a recucerit cu grele sacrificii Chilia și a apărat-o în lupte crâncene cu ungurii la Baia și cu turcii la Podu Înalt. „Tot el a ridicat cetatea Orheiului împotriva tătarilor și cetatea Sorocei contra cazacilor prădalnici. Întregirea hotarelor basarabene și apărarea lor împotriva polonilor, cazacilor, tătarilor, turcilor, ungurilor și chiar asupra conaționalilor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să înaintezi în luptă, dar dragă învingător (spun învingător deoarece știu că vei birui) nu uita că viața e un dar neprețuit, însăși viața e un miracol pentru fiecare dintre noi. Știu că lupta cu cei din jur e una crâncenă și vei avea nevoie de un scut pentru a te apăra de milioanele de săgeți ce roiesc în jurul tău. Nu trebuie să te refugiezi în brațele viciilor pentru a-ți face viața mai ușoară... nu vei reuși. Pe moment, vei
Dragă trecător prin viaţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifu Robert Vladimir, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2009]
-
noastră a ajutat atât de mult Verdunul, luându-se trupe germane ca să fie trimise la noi ! Singur, pentru că rușii nu-s atâția câți s-au cerut și nici nu se fac simțiți - dovadă Turtucaia, unde s-ar părea că luptele crâncene continuă. Singur, cu un asemenea front lung, și tocmai noi, abia treziți ca popor la viață, cu acele defecte de organizare pe care ni le știm prea bine ! Și dacă tot ceea ce Brătianu s-a silit să calculeze, nelăsând hazardului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Împușcat singur. Ce-a făcut? Urc la etajul nostru. Televizorul a fost mutat În sala de mese, ca să avem mai mult loc. Da, Ceaușescu e undeva la TÎrgoviște, Într-o unitate militară. Se vorbește În continuare despre atacuri, despre luptele crîncene care se dau În București cu un inamic invizibil... Știrile sînt contradictorii. Inamicul sînt fie trupe de Securitate care refuză să accepte căderea lui Ceaușescu, fie comandouri de teroriști străini - mercenari cumpărați de dictator. Au arme și muniții speciale, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
împărtășim un ideal, care mai târziu le va sluji drept pavăză. În societatea noastră, cinismul pune prea curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează că aceasta este „condiția sufletelor mizerabile care au trăit ferindu-se de infamie, dar și fără a fi vrednice de laudă. Amestecați cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-au ivit spontan în mintea lui John Robert când el, preotul, voise să-i vorbească despre George. Părintele Bernard simți o furie aprigă, aproape un val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie. — Crezi în infern, Hattie? — Nu. Nu cred în Dumnezeu și nici în viața de apoi. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prima oară în viața lui (avusese mare noroc că fusese scutit până acum) acea înnegurare, acea înveninare a imaginației, care constituie una dintre cele mai maligne și mai comune forme de suferință omenească. Lumea lui devenise bizară, plină de crime crâncene, de calvaruri, de pedepse. Se simțea speriat și vinovat, anticipa o catastrofă care urma să se întâmple exclusiv din vina lui, dar la care contribuiseră și vrăjmași malefici, pe care îi detesta. Nu-i folosea să facă apel la rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din suflet, care zăgăzuiește posibilitatea celei dintâi de a se scurge netulburată, pentru că eul liric, asumându-și dreptul de a vorbi în numele semenilor, vulnerabili prin efemerul care-i stăpânește, nu-i permite, astfel, să li se arate în trecerea ei crâncenă. O sursă a acestei neostoite nostalgii este sentimentul dezrădăcinării pe care-l trăiește poetul și ale cărui forme de manifestare sunt presărate în aproape toate poeziile din volum, amintind, de pildă, de versurile lui Octavian Goga (De ce m-ați dus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
8, batalionul 2, Regimentul 18 Gorj. Un alt vis începe să se înfiripe Visul cel nou al Cătălinei era acela de a face tot ce-i stătea în puteri pentru a se alătura cât mai repede trupelor greu încercate în crâncene lupte cu un inamic mai bine pregătit și înarmat. Era în ziua de 4 noiembrie 1916. Unitatea din care făcea parte a primit ordin să apere orașul în partea lui sudică. Acolo se dădeau lupte crâncene, trupele românești aflându-se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]