698 matches
-
zânelor peste apa cea mare, luând cu el frâul calului. zânele se jucau Într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea. Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor Îl primește ca slujnică pentru un an. Fata se Împrietenește cu zânele și Învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată Încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
decât grădina aceea. Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor Îl primește ca slujnică pentru un an. Fata se Împrietenește cu zânele și Învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată Încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare; se organizează o petrecere la care nu se prepară nimic, deoarece toate proveneau din darurile lădiței. Când poruncește zânelor să cânte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
zânelor să cânte, servitoarea scoate orologiul și-l pune pe măsuță. Zânele rămân uimite de cântarea ceasului. Atunci, fata Îi cere drept plată să doarmă Împreună În același pat. În momentul În care a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului (așa a fost să se Întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea), femeia răspunde: unde ne-a Împinge
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului (așa a fost să se Întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea), femeia răspunde: unde ne-a Împinge soarta, acolo merg cu tine. Echilibrul se dereglează după furtul inelului de către un corb. Eroul urmărește corbul, apoi se reîntoarce la nevastă și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de Împărat. D. A. Vasiliu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
când. Acum s'a pierdut, nu mai sunt. Ele stau În mări, cântă, se plimbă și mâncă. Le-o Înșelat un fecior de Împărat de s'or prăpădit. El s'o făcut fată, ca să le poată prinde pe ele pe Crăiasa zânelor. În basmul Copiii negrilor, se căsătoresc doi copii mici. Născut pe Întuneric, protagonistul pornește În căutarea luminii. În acest drum, el Își găsește perechea; cum o vede, eroul o și recunoaște: A, asta e nevasta mea. A luat-o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aceasta prin focuri mocnite, a căror fum cald împiedică depunerea brumei. Chiciura sau promoroaca este depunerea pe suprafața terestră a cristalelor de gheață. Ceața (condensare în atmosferă)se formează atunci când norii sunt prea aproape de sol, în diminețile răcoroase. Mihai Eminescu “Crăiasa din povești” Mihail Sadoveanu “Înșelări” Pământul primește lumina de la Soare, compusă din culorile: ROGVAIV. Vaporii de apă din care sunt compuși norii, reflecta în mod egal tot acest spectru al luminii solare, care astfel combinate, dau culoarea alb. Curcubeul - se
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
dar copiii tot sunt fericiți. Săniuțe, derdeluș, oameni de zăpadă, fulgi plutind în zbor legănându-se, flori sclipitoare de argint țesute pe geamuri, năsucuri reci, obraji roșii ca focul, îți umple sufletul de bucurie. Dar să nu o uităm pe Crăiasa Zăpezii ce poartă o rochie cusută cu ace de gheață și împodobită cu steluțe argintii frumos ornate, ce aduce gerul. Căsuțele din zare și-au pus căciuli din blană. Copacii au mănuși albe ca spuma laptelui. Cerul înfăptuit ca un
Sfera by Tonea Cosmina-Florina () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93585]
-
creatoare contemporană cu ea. Fără îndoială, se poate demonstra că literatura engleză reflectă istoria filozofiei. Poezia elizabetană este pătrunsă de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
omătu-i mare, semne bune anul are!” Iarna este cel mai rece anotimp. Ninge și apele îngheață. Unor animale le crește blană deasă pentru a rezista la frig. Alte animale hibernează. Iarna capătă însușiri omenești și se transformă într-o frumoasă crăiasă cu o mantie albă țesută din mii de fulgi de zăpadă cu ochi strălucitori, dar de gheață. În diminețile geroase de iarnă se ridică pânze groase de aburi, care învăluie copacii dezgoliți de frunze. Oamenii se îmbracă mai gros pentru
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
versuri pornind de la perechile de cuvinte date. 10. Imaginează-ți că te afli în Parcul Copou lângă Teiul lui Eminescu. Scrie un dialog pe care l-ai purta cu copacul despre marele poet. *Sugestii de lectură: Citiți de același poet: Crăiasa din povești, Lacul, Revedere, Ce te legeni... Se dă textul: "Un țap, voind să treacă într-o livadă, fu silit să treacă o apă ce curgea pe acolo. Când era pe la jumătatea gârlei, se pomenește pe lângă dânsul cu un șarpe
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
unor sfătuitori, ale unor elemente cu puteri magice (blestemul, vrăjile și descântecele) ori chiar păcatele înfăptuite de părinți în existența lor, participă la proiectarea unui copil. În basmul Viteazul cu mâna de aur [Teodorescu] apare o situație excepțională. Craiul și crăiasa, după ani lungi de așteptare începură să-și jelească feciorii. Într-o zi de sărbătoare împărăteasa merge la biserică unde se roagă; mărturisindu-i istoria cu cei doi feciori care nu s-au mai întors, popa îi spune: "La Carte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și păcate!" După o scurtă rugăciune, o blagoslovi pe femeie și-i spuse să se-ntoarcă acasă, întrucât va naște un alt fecior, "mai vioi și mai viteaz decât dânșii, care o să vi-i găsească și o să vi-i aducă! " Crăiasa revine acasă și rămâne însărcinată; naște un copil, frumos "ca un bujor", cu o mână "cu totul si cu totul de aur". Din. cauza păcatelor ei, o împărăteasă este sfătuită de un preot să cutreiere lumea-n lung și-n
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și încerce și ei norocul, pentru că împăratul făgăduise jumătate din împărăție și pe fiică-sa de nevastă celui care o va aduce acasă. Crăiasa naște un fecior cu mână de aur ("Cât creșteau alți copii într-un an, el creștea într-o lună"), care întreabă părinții unde-i sunt frații. Cum află, își alege un cal cu care ajunge la o vale semănată cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Și când a mers acolo de i-a dus bucatele miresei să mănânce i-a mirosit bucatele a busuioc [...]. Și, cum a văzut că miroase a busuioc, i-a dat în gând că-i el." În același sens, în basmul Crăiasa zânelor [Pop-Reteganul], un împărat, ducându-se la război, le interzice feciorilor săi să deschidă cu o cheie ruginită chiliuța de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană întoarsă cu fața la perete pe care era pictat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și începe să-mbătrânească. Locuiește în împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni însă, care ajung acolo, nu se mai întorc; zânele îi prefac în dobitoace ori în stane de piatră. Cei care au îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost "fermecați" de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci împărăția lor se va stinge, "căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate fete fecioare, și, călcând numai una cuvântul ursitoarei, împărăția să se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
zânelor peste apa cea mare, luând cu el frâul calului. "zânele se jucau într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor îl primește ca slujnică pentru un an. "Fata" se împrietenește cu zânele și învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor îl primește ca slujnică pentru un an. "Fata" se împrietenește cu zânele și învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare; se organizează o petrecere la care nu se prepară nimic, deoarece toate proveneau din darurile lădiței. Când poruncește zânelor să cânte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
zânelor să cânte, servitoarea scoate orologiul și-l pune pe măsuță. Zânele rămân uimite de cântarea ceasului. Atunci, "fata" îi cere drept plată să doarmă împreună în același pat. În momentul în care a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului ("așa a fost să se întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea"), femeia răspunde: "unde ne-a împinge
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul, devenind femeie ca toate muritoarele. La remarca feciorului ("așa a fost să se întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea"), femeia răspunde: "unde ne-a împinge soarta, acolo merg cu tine". Echilibrul se dereglează după furtul inelului de către un corb. Eroul urmărește corbul, apoi se reîntoarce la nevastă și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de împărat. D. A. Vasiliu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
când. Acum s'a pierdut, nu mai sunt. Ele stau în mări, cântă, se plimbă și mâncă. Le-o înșelat un fecior de împărat de s'or prăpădit. El s'o făcut fată, ca să le poată prinde pe ele - pe Crăiasa zânelor." În basmul Copiii negrilor [Păun - Angelescu], se căsătoresc doi copii mici. Născut pe întuneric, protagonistul pornește în căutarea luminii. În acest drum, el își găsește perechea; cum o vede, eroul o și recunoaște: "A, asta e nevasta mea. A
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să-ți grăiască cu totul altfel. Abia acum înțeleg că prin instinct simțeam ceva de care parcă nu-mi dădeam seama și care totuși mă îndemna să plec la drum cu pași repezi pentru a ieși întru întâmpinarea Zânei și Crăiesei mele. Am înțeles din acel moment că viața mea de acum înainte are un sens mai real, e cu totul altfel când știi că vei avea un rost în lume, când știi că ai pentru cine trăi și spera în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mult, labirintica poveste se deslușește în tot realismul său. Înaintea acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei păduri și-i păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit de frumoasa zână, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i conștiință părea să-l abandoneze și când sufletul i se scurgea în afara ființei, nerămânându-i decât contemplarea pură. Începe premoniția (ca-n vis, așa vii...), reveria pe semitrezie: Alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânără crăiasă/ [...] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa-n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta 109. Elementele laitmotivice ale operei eminesciene sunt adunate toate în unul și același spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o stare plenitudinară în sine, izvorul dă o armonie cu totul specială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]