753 matches
-
și clasat. Covorul care se Întindea de la un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceai? Lisa dădu din cap în semn că nu. Kathy a pregătit oricum ceaiul. Un ceai puternic și dulce, spuse ea cu subînțeles și puse cana alături de Lisa. Lisa s-a trezit privind pantofii lui Kathy. Erau uzați, murdari și crăpați unde se îndoaie piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o și și-a văzut liniștit de drum. S-a întors acasă cerșind pe drum, toată murdară și zdrențuită, cu pantofii scâlciați: mersese pe jos, dormise pe câmp și răcise foarte tare; picioarele îi erau numai răni, mâinile, umflate și crăpate. De fapt, nici înainte nu fusese frumoasă; doar ochii îi avea blânzi, buni, nevinovați. Era îngrozitor de tăcută. Odată, înainte de întâmplarea cu comis-voiajorul, pe când lucra ceva, a început brusc să cânte și mi-aduc aminte că toți s-au mirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență carte a lui C. Noica Sentimentul românesc al ființei și mai ales partea În care filosoful analizează
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dacă se defectă linia dintr-un motiv oarecare, când ne așezăm jos, adormeam imediat. Își poate Închipui oricine că În halul În care ne aflam cei din „brigadă de tineret”, Înfometați, măi slăbiți că la Aiud, cu mâinile și picioarele crăpate și Însângerate, cu obrazul tumefiat și cu picioarele umflate, nu-i mai așteptăm pe americani, ci mulți dintre noi ne doream moartea”... Cand nu te așteptai soseau și acolo vești care răsturnau lucrurile: Când eram cel mai disperat, căci mă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fi proastă. Nu-i nimic. S-a Întîmplat demult. Dar nu era nimic, știa asta. Încercă să și le imagineze pe Helen și Julia Împreună: o văzu pe Helen, cu fața ei rotundă de copil, cu părul nepieptănat și buzele crăpate și pe Julia, delicată, stăpînă pe sine ca o piatră prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noapte confuză, descoperă c-a fost mutat într-o încăpere mică, murdară, în care se află doar un charpai și un țucal emailat. Podeaua e plină de praf, iar fereastra mică lasă să se vadă o bucată dintr-un perete crăpat, aflat, poate, la o distanță de vreo 5 metri. În absența a orice altceva, bucata acea pătrată de perete și crăpătura pe diagonală care-și țese calea de la dreapta sus spre stânga jos, au devenit puncte de atracție. Orele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
luat mai devreme de la bancomat. Pun repede la loc portofelul. Bladesey se Întoarce și ne ducem afară pe străzile care acum sunt ude de parc-ar fi pline de pișat. Totuși e Încă atât de frig. Vântul Îmi Înțeapă buzele crăpate și cred că una dintre ghete Începe să se ude pe dinăuntru. Înclin din cap când vreo două pizde disponibile Își croiesc drum de-a lungul străzii. Par destul de tinere, dar poate că le impresionează lovelele. Nu strică să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i spun că n-am absolut nici un chef să-i sărut moaca ciupită de vărsat, am buzele și așa suficient de crăpate și făcute praf de frig. Se dezbracă și mi-o ia puțin la labă, Încercând să-mi ațâțe dorința În pulă, dar mi se Întărește numai când mă uit la pielea ei ciupită de vărsat. Ca și pe celelalte curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În mod normal, îi era foarte greu să-l privească în ochi, dar astăzi îl privi direct și îi spuse: - Ai să mă lași vreodată să plec? Urmă o pauză, în care ceru ziarele, le trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce face el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii parcă cântat de vorbele ei dulci, basmul citit ușor, basmul citit ușor de buzele ei crăpate, de timpul ne iertător, dintr-o carte cu coperte colorate, dintr-o carte cu imagini care și astăzi ți se derulează în memorie, dintr-o carte din care mult mai târziu o găsești în nu ști ce colț prăfuit al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii. Dar îndată gândurile se năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
auzi pașii plutonierului, pe trepte, trei, apoi alții, de bocanci, în coridor și în sfârșit, în geam, văzu un pătrat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, încrețită, cu cartușierele negre și cureaua armei strânsă de o mână noduroasă, cu pielea crăpată și foarte murdară. Se uită împrejur, cum face omul când intră întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe patul așternut, în colț, pe scaunul de la picioare, fără spetează, pe lavoarul din cellalt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o mapă de birou din piele neagră. De o parte și de cealaltă a biroului, două fotolii mari, adânci, cu brațe înalte. Unul din fotolii era ca nou; celălalt, din contră, păstra forma unui trup; pielea care-l acoperea era crăpată și, în unele locuri, mai lucioasă. M-am așezat pe cel nou. Te simțeai bine acolo. Fotoliile erau așezate unul în fața celuilalt. În fața mea, așadar, cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon de bârfe, mă apropii de ușa aproape închisă, ca să nu se spună că nu-și îndeplinesc obligațiile au lăsat-o un pic crăpată și reușesc să arunc un ochi înăuntru, medicul acela tânăr înfulecă un croissant cu multă poftă, examinând din când în când cu îngrijorare cât i-a mai rămas, asistenta se rezumase doar la o cafea, iar pe lângă ei, alți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit, o oală, un sac cu fasole uscată, unul cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și înjura la fiecare două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
investigații serioase în ceea ce mă privește și au aflat de problemele mele psihice. Prietena mea auzise că, într-o zi - era bineînțeles ziua cu pricina - fata s-a întors acasă, după ora de pian, cu fața umflată și cu buza crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mândri de trecutul lor otoman, Încât nu poți să le aduci nici o critică. Aceștia au publicul larg și cealaltă jumătate a statului de partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale livide și crăpate, unde a rămas tot timpul nesfârșitei sale litanii. — Moderniștii ne spun să mergem Înainte, Însă nu avem Încredere În ideea lor de progres. Tradiționaliștii ne spun să mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre Est, a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă din țigară, ignorând după aceea senzația degetelor lui pe piele, a limbii lui atingând-o pe a ei. — Trebuia să existe o cale de a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau să spun că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i se spusese. Hovhannes Stamboulian a cumpărat bijuteria pentru soția lui. Plănuia să i-o dea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]