747 matches
-
vest, de la rîu pînă la Soochow. Doi soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și cele ale prizonierilor, ai căror saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i explice doamnei Philips că ea era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm. Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă, ca o cutie de vopsea crăpată. Un cal de povară zăcea lîngă șosea, cu pielea jupuită de pe coaste. Jim se uită În carcasa uriașă, sperînd să găsească un șobolan prins Înăuntru. Părăsi drumul cînd acesta o luă spre est, spre docurile din Nantao. Traversă orezăriile inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un grup de japonezi aștepta În umbră, ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile unui avion Mustang, care zbura la mică Înălțime, ar putea declanșa detonatorul, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în pace. Și mi-e groază să mi-o imaginez goală, groază să nu mă trezesc în brațe cu durerea pe care o poartă înăuntru, care stagnează sub hainele ei umede. Îi este prea frig în piață, are nasul roșu, crăpat. Scoate din buzunar o batistă, udă deja, și își suflă nasul. I-am adus vitamine, mi-a mulțumit, dar nu sunt sigur că le ia. Nu-i normal ca timpul să treacă așa. Nu pentru noi. Noi nu suntem prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care rămân. Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are sânii mari sub cămașa de noapte și un miros de transpirație stătută și de medicamente: — Nu reușesc să dorm, mă simt ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neantului sau poate unei ei înseși pe care o vedea de departe, o soră geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat, broscuță fără suflare? Unde crezi că mergi? Mă sprijineam pe pumni, cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad peste ea. Îi opream privirea. Mă aflam în umbră și ea era sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-aș putea descoperi cuviincios în fața morții. O iubesc deși mă simt singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur, singur, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să audă nimic...“ Pe de altă parte, spunea în polonă, rușii incendiaseră biserica din cauză că erau multe femei care se refugiaseră în Sankt Johann. Oricine ar fi făcut-o: în picioare rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și copiii despre care se spunea că, atunci când orașul și toate bisericile au fost mistuite de flăcări, și-ar fi aflat moartea în biserica ce ardea ca o torță. Nimeni nu știa nimic precis. Probabil că, de sub plăcile de piatră crăpată, mormintele își eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marfă, noaptea, prin Tetschen-Bodenbach până la Dresda, apoi mai departe spre est, în Silezia inferioară, unde era de bănuit că se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera și inema. Nici urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec fără somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici spre el, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mele țâțe. Așa că dacă dulceața mea nu se oprea curând din plâns, aveam să iau în considerare posibilitatea de a o alăpta la sân. Dacă asta o făcea fericită, atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cumpărat automobil la mîna a doua cu parbrizul, claxonul și radiatorul gata sparte, fără sondă Lambda, antenă care nu se ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trac, apoi intră pe ușa de la numărul 1. Sugar Ray Coates legat cu cătușe de un scaun și Îmbrăcat Într-o uniformă de pușcărie largă. Înalt, cu ten deschis la culoare, aproape mulatru. Un ochi umflat, Închis. Buze tumefiate și crăpate. Nasul zdrobit, cu suturi la ambele nări. Ed luă cuvîntul: — Se pare că amîndoi am Încasat-o. Coates se uită la el chiorîș, cu o uitătură fioroasă. Ed Îi scoase cătușele și aruncă pe masă țigările și chibriturile. Coates Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu Veronica Lake. SÎnge: poze porno făcute ca pentru un medic legist, cu femei frumoase, leoarcă de sînge. Primul lucru real pe care Îl văzu au fost zorile. Apoi mașina lui Bud White, parcată lîngă adăpostul lui Lynn Bracken. Buze crăpate, dureri de oase din creștet pînă-n vîrful picioarelor. Înghiți ultima pastilă de benzedrină și reveni la ultimele lui gînduri dinainte să adoarmă. În dosare nu se găsea nimic. Patchett și Bracken erau unicele lui fire În cazul Hudgens. Patchett avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca două picături de apă cu... Bud se aruncă direct În mutra lui. Mutra se făcu roșie, apoi niște tipi solizi intrară În grabă, Îl luară În brațe și apoi pe sus. Tavanul cădea parcă peste el, bucăți de tencuială crăpată se roteau În spirală și se Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și clasat. Covorul care se Întindea de la un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plec? — Nu, te rog... mai suportă-mă puțin, te rog. Poate o scoatem cumva la capăt. Stai jos, te rog. Fiona ezită și înainte de a veni să se așeze pe canapeaua din fața mea, deschise ușa spre palier și o lăsă crăpată. M-am făcut că nu observ. Se așeză pe marginea canapelei, cu spatele încovoiat și cu mâinile împreunate trist în poală. — Ce spuneai adineauri? am întrebat. — Vrei s-o iau de la început? — Pe scurt. În câteva cuvinte. — Îți solicitam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]