1,106 matches
-
barbă albă sau o fată cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci își lua de-a valma grupa, fete și băieți, și-i ducea sub deal, la cramă. Acolo încingeau un chef de pomină; astfel se împrieteni cu noi la cataramă. Nu mult după ruptura dintre Patricia și mine s-a petrecut una din aceste agape. Afară de cîteva fete, toată grupa o luă către podgorii pe jos. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să cunosc îndeaproape realitatea socialistă. * Pentru repartiție ne-au cărat în capitală. Toți cei din vagonul trenului hodorogit alcătuiam corpul eroic a cărui menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și neliniștitoare, călătoria părea să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de acum părea să ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
călugării de la Hlincea<footnote Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. II, Editura Dosoftei, Iași, 2000, documentul 42, pp. 36-44 footnote>. Dealul însorit al Cetățuiei era cultivat cu viță de vie și livezi. Documentele vremii vorbesc de numeroase crame existente aici, încât ne putem da seama de atmosfera de destindere și desfătare din zilele de toamnă când bogatul rod al viilor și livezilor era cu veselie adunat. Proprietarii erau locuitori ai orașului Iași, de toate categoriile sociale ale vremii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în țarina din deal<footnote Ibidem, documentul 107, p. 101 footnote>, iar preotul Neculai cu preoteasa Mărica și fratele lui Lupul, vând tot lui Gheorghe Duca două fălci de vie la Cetățuie, în țarina dealului și o vie tânără cu cramă<footnote Ibidem, documentul 108, p. 102 footnote>; Ionașco Căpățână vătaf și soția sa, Chira, vând lui Gheorghe Duca voievod niște vii în țarina de la Cetățuie, cu 50 de lei<footnote Ibidem, documentul 109, p. 103 footnote>. Necula împreună cu soția sa
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cetățuiei „7 fălci de vie de la Cotnari, în Țombric, îngrădite și lucrate, pentru 500 de lei cu care se împrumutase de la Duca Vodă, ca să poată plăti o datorie la niște turci. Mănăstirea avea vii și la Valea Cozmoaiei precum și căzi, crame, pivnițe”<footnote Ibidem, p. 17 footnote>. III. Satele închinate Mănăstirii Cetățuia. Alte donații Pentru a face față protocolului unei astfel de ctitorii voievodale, unde stătea vara patriarhul Ierusalimului cu suita sa, Gheorghe Duca cu toată familia și suita sa, mitropolitul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
acoperea toate laturile. Terenul pe care s-a înălțat această cruce era proprietatea mănăstirii Frumoasa. Aceasta l-a arendat cu 30 lei anual unui rachier care a dărâmat foișorul și a folosit piatra la construirea unei pivnițe și a unei crame. La 3 august 1728 și 20 martie 1939, Grigore Ghica voievod scutește de dări mai multe mănăstiri printre care și Cetățuia. „Prin poziția ei Mănăstirea Cetățuia a fost căutată și ca loc de agrement, de către unii voievozi și anturajul lor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ulița Rusească de la Gheorghiță călăraș către Diamandi mare medelnicer<footnote Ibidem, documentul 553, p. 483 footnote>, apare cu Neofit călugăr la Cetățuia, la 26 februarie 1720 când fiul lui Neofit dăruiește mănăstirii Cetățuia două vii de câte două pogoane, cu cramă, șopron și cinci căzi<footnote Ibidem, documentul 586, p. 515 footnote>. Iustin apare și la 16 mai 1720 când Mihail Racoviță voievod întărește Cetățuiei stăpânirea asupra a două pogoane de vie dăruite de Mihalache, fiul lui Neofit călugăr la Cetățuia
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fost partea maicii mele, a Măriicăei, ce-i răposată. Și ea la săvârșirea ei... cu limbă de moarte... au dat acele vii,... la Sventi Sava... Deci și eu,... cu toată inima mea, ș-am datu și eu acele vii,... cu cramele și cu vase și cu grădini, cu totu, ca să hie și mie de pomană la sfânta mănăstire”. Faptul este adeverit la 18 martie 1615 (7123) de Petre Șmilean șoltuzul și cei 12 pârgari ai târgului, împreună cu cine alții dacă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
are dreptate, fiindcă la 12 martie 1617 (7125) găsim cele scrise de „Io Radul (Mihnea) voievod” care spune că: „Am dat și am întărit rugătorilor noștri călugări de la mănăstirea Sfântul Sava, din târgul Iași, trei fălci de vie și cu crame, ce sânt în Dealul Iepurelui, în viile Iașilor, care... sânt danie... de la Manole Murat și de la femeia sa, Mărica, și de la copiii lor”. Să nu-mi spui că nu ți se face pielea de găină când auzi - pentru a câta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
giupâneasa Chirițăi postelnic, la a sa sfântă mănăstire cu acele... sate; anume: Vasilcău pe Nistru, și Cirișnovățu, și giumătate de sat de Movileni pre Jâjâoara, și acele trei fălci de vie de la Sărata și două fălci de la Piscu, și cu cramă din dealul Balamuțului și cu pivniță de piatră și o falce și jumătate din Rediul Domnesc, așijderea și de la noi am dat și am întărit rugătorilor noștri,... de la sfânta mănăstire,... Golia, ce este metoh sfintei mănăstiri Vatopedului”. Știi foarte bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș) de łarigrad... și a vândut dreapta sa ocină... care a avut-o pe Valea Cozmoaiei... patru fălci de vie, cu crame și cu grădini... Aceea a vândut-o rugătorilor domniei mele călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou-zidită care se cheamă Bârnova” Ei, da’ această biserică n-a fost pornită așa pe loc gol, ci lângă o biserică de lemn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit și constipat. Mă duc până la toaletă. Acolo dau peste o bătrână care, după ce mă spăl pe mâini, se apropie de mine în grabă cu un prosop: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îl întreabă Zina. Ieri am făcut și una și alta ca s-avem și azi și mâine. — De perișoare. — Și mie îmi place mai mult aia de perișoare, dar Sebi este mort după ciorba de pui. — Eu care sunt responsabilul cramei nu pot să-mi fac reclamă produselor și nici să ciocnesc un pahar de țuică sau de vin că domnu’ Alexandru conduce. — Cum să nu ciocnim domnu’ Stamate?se ridică Alexandru și șprițuie dintr-o sticlă cu sifon umplându-și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bei?o întreba pe Teofana, gata, gata să-i zică „surioară”, dar se oprește la timp. — Cum nu? Tată servește-ne și pe noi femeile cu un pahar de vin — Din care vreți? Te lăsăm s-alegi ca responsabil al cramei. Atmosfera devine mai veselă. Teofana se bucură văzându-l și pe Alexandru antrenându-se în discuții și chiar în glume. — Domnu’ Alexandru nu vreți să facem o plimbare prin orașul nostru? — Nu, tata Sebi, că el a condus de dimineață
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că s-a terminat și berea, și vinul, și coniacul. Nici măcar apă minerală nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
logofăt, și cu loc de dughene,... și cu un loc de povarne de bere în târgul Iașilor, și șase fălci de vie la Dealul Domnesc... cu pivnițe de piatră, și patru fălci de vie la târgul nostru al Vasluiului și cramă și livezi și robi țigani... Pentru aceea, nimeni să nu se amestece peste această cunoscută carte a noastră”. ― Să nu fie de deochi, fiule! Cneaghina Ana a dăruit ca din averea altuia, nu dintr-a ei. ― Și sfințiile lor, cei de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
arhistrategi Mihail și Gavriil,... în Galatia, împreună cu soția sa, Anna, și copiii lor <și> care au și dat această biserică... să fie metoh... zisei mănăstiri Sinai... Deci... am dat acestui loc sfânt... șase fălci de vie... în dealul Porcului cu crame, și pivniță de piatră, și teasc, și alte case și cu tot venitul... ― Se înțelege, dragule, că o danie către locurile sfinte nu se făcea doar din “vârful limbii”, cum s-ar spune, ci cu cățel și purcel... sau, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cam nărăvit la vii “călugărașii” de la mănăstirea Sfântul Sava. ― De ce spui asta, sfințite? ― Fiindcă la 15 martie 1615 Costantin, fiul lui Manole și al Măriicăi, recunoaște mănăstirii Sfântul Sava din Iași dreptul de a stăpâni trei fălci de vie cu crame, vase și grădini, din Dealul lui Iepure, dăruite mănăstirii de mama lui și de el. ― Apoi, ai dreptate, părinte, fiindcă tot la 15 martie 1615 mănăstirea Sfântul Sava cumpără o vie cu “optuzeci de taler(i),... căci c-au fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire... Și iarăși au mai dat... și trei fălci de vie de la Cotnari... și două fălci de vie din Deal de la Piscu... și cu cramă în Dealul Balamuțului, și o falce și giumătate de vie ce este din Rediul Domnesc, care le este lor de cumpărătură”... ― Părinte, stau și mă întreb: cine reușea să lucreze atâtea vii, moșii și livezi? ― Apoi, erau poslușnicii, erau țiganii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru Vali Sterian erau una cu delictul de leznațiune și, deci, vivat ghilotina. Ei bine, citind cartea, mi s-au lichefiat rezervele, astfel încât joi 5 martie, în curtea GDS, la mesele pendinte de Green Hours, cu sticloanțe păcătos îmbiate dinspre cramele Oprișor și măncăruri parșiv furnizate de unii dintre autorii cuprinși în carte, am acceptat cu toții că, între l’art de vivre, ars amandi și ars moriendi, arta culinară are exact rostul mortarului care asigură coeziunea cărămizilor. Cartea are de toate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
judecătorul, bulgar și el, mă condamna. Pe judecător îl chema Corini și nu ținea cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]