1,492 matches
-
EminescuOpVIII 297} [ȘTEFAN CEL MARE] 1 2260 Și când lumea biruință a putut s-o înțeleagă Clopotele de la Roma au sunat o zi întreagă De-au cutremurat văzduhul și zidirile cetății Și dentîi i-a zis lui Ștefan Papa: "Scut creștinătății". 2 2270 Și lipsiți suntem de focul și de razele ideei: Azi coboară în mormîntu-i Domnul nostru: Umbra Dei. 3 2287 E ca și când Soarele ar apune pentru totdeauna Și lumea-ar rămânea în întuneric Etern. Se pare Că cerul e-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl încurajă pe Bela IV ca să întreprindă o campanie în contra unui domnitor lipsit de fidelitate, care e premergătorul lui Antichrist, sau mai bine Antichrist însuși; de-aceea, cu un sfânt zel și cu mânie, regele să se ridice ca să apere creștinătatea contra unui asemenea pângăritor al numelui creștin și, cu braț puternic, să zdrobească pe acea nație înrăutățită și perversă (contritionem nationis pravae atque perversae) care turbă așa de grozav contra bisericei romane; iar răsplătirea bogată a regelui și-a poporului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oaste cercetașă în provinciile de sud-vest ale Ungariei. Primejdia comună împăcă și uni pe principii supărați în de ei, pentru că Sigismund nu voia să aibă un dușman în spate, precum nici Mircea pe unul în față. Sigismund se adresă cătră creștinătatea întreagă, pentru a câștiga conlucrarea ei la o cruciată spre apărarea legii, spre mântuirea Ungariei și a Bosniei și spre a dispresura capitala bizantină asaltată. Chibzuința sa era ațintită mai cu samă asupra unei spornice participări a Franței, unde și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Abstracție făcând de la împroprietărirea țăranilor, țara chiar a fost împroprietărită c-o a cincea parte din teritoriul ei, de pe care Cuza Vodă a alungat acele adunături de bizantini sodomiți, punerea în luptă cu biserica națională, oploșiți aci nu pentru răspândirea creștinătății, ci pentru a populariza uzura, adulteriul, concubinajul și păcatele Gomorei. Acea lepră imorală de greci n-o putea scoate decât Cuza din țară. Îngăduitorii de mai târziu n-ar fi pătruns niciodată în mizeria morală a acelor sectari ai vițelului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cum limba noastră veche trezește în suflet patimele vechi și energia veche, acela va înțelege de ce ne pare bine de lucrul acesta. Fie cineva 112 {EminescuOpXIII 113} ateu și păgân, când va auzi muzică de Palestrina sentimentul întunecos, neconștient al creștinătății îl va pătrunde și păgânul sau ateul va fi, pe cât ține impresia muzicii, creștin pîn-în adâncimile sufletului. Și limba strămoșească e o muzică; și ea ne atmosferizează cu alte timpuri, mai vrednice și mai mari decât ticăloșia de azi, cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aerul de-a ne face o imputare din aceasta. Să ne-nțelegem: nu dorim nici una, nici alta. Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul? Fără îndoială vechii Domni cari și-a întins armele până-n Dunăre și Nistru, ei, "scut creștinătății" precum [î]i numea biserica și evul mediu, n-au existat pentru a face rușine generației actuale, și acea aristocrație, cu independența ei de caracter, cu curajul ei, ale cărei privilegii consistau în datorii cătră țară mai grele decum alții
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult și rece asupra acestei adunări de precupeți de hotare și n-ai izbit cu ghioaga Ta răpuitoare de eroi în capetele acestor reptile, acestor agenți provocatori ai străinătății. O Doamne, Doamne, că mare mult ne-ai uitat! Tu, scutul Creștinătății și cetatea Crucii, ai ascultat pe un C. A. Rosetti care-și bate joc de legea Ta strămoșească și care ca mâni se va îngropa ca patrupedele, fără preot și fără lumină. Tu, care de patruzeci de ori, în patruzeci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca o comunicare (antidosis) a "idiomurilor" sau a celor două naturi. În această "comunicare", acest schimb între doi termeni ce se transformă fiecare în contrariul său fără a-și pierde natura proprie aici se află sanctuarul logic și politic al creștinătății. De aici provine dorința de a face din ea un adevăr al credinței, inaccesibil rațiunii naturale. Biserica triumfătoare va prelua răspunderea titlurilor conferite care o fac să fie recunoscută drept purtătoare a cuvîntului lui Dumnezeu și posesoare a dreptului de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
transfigurării din icoana bizantină. Tatăl nu poate fi înfățișat, dar "cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (Ioan, 14, 9). Niceea II nu autoriza reprezentarea nevăzutului; dar "fața Tatălui este fiul", spune Sfîntul Irineu. Și creștinătatea îl pictează pe Dumnezeu sub trăsăturile lui Hristos, pînă la dispariția, către secolul al XIII-lea, în Occident, a interdicției de reprezentare a lui Dumnezeu-Tatăl. Creștinismul este singura din cele trei religii monoteiste care a îndrăznit să dea imagini antropomorfice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un înlocuitor tardiv. Părțile cu influență funcționează deschis în partide politice, și istoricii (cardinalul Daniélou între alții) evocă în mod spontan "partidul nicean", "extrema stîngă ariană", "o largă coaliție majoritară anti-Arie". Episcopii și șefii de școală ai diferitelor regiuni ale creștinătății în fașă își încep campania sub formă epistolară, dar o termină cu forța militară. În acest interval, un tratat dogmatic; o profesie de credință, în chip de notă diplomatică; un singur calificativ, "asemănător" sau "consubstanțial", cu valoare de ultimatum. N-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
direcționare a Bisericii catolice. Cvasitotalitatea Bisericilor creștine ale Orientului (siriană, uniată, armeană, maronită, coptă etc.) rămîn "separate" din cauză că refuză acceptarea deciziilor luate la sinodul din 451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare sau nestoriene, înclină către distingerea pur și simplu logică a celor două naturi. Ele se vor numi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pregătit pentru dedublarea cîrmuirilor, pentru desprinderea domeniilor de competență între puterea civilă și puterea ecleziastică, Stat și Biserică, desprindere pe care noi o numim laicitate și care nu are echivalent în Orientul Apropiat și în Orientul Mijlociu. Certurile cristologice au sfîșiat creștinătatea orientală inima istorică a acestei religii pînă la sfîrșitul secolului al VII-lea (sinodul de la Constantinopol, 681), cînd au cedat primul loc marii dispute asupra imaginilor care decurg de aici. Dacă Occidentul latin a fost mai puțin zguduit de aceste
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oamenilor mesajul evanghelic. Or, spune Sfîntul Scaun, însuși Hristos a dorit "actuala ierarhie a Bisericii". Suveranul Pontif sub conducerea căruia au fost luate aceste decizii (imediat după alegerea sa) este Ioan Paul II. Acest papă combativ intenționa să refacă unitatea creștinătății. Forța lui stătea în protejarea verigii slabe. Aceste decizii papale au fost acuzate de o "inflexibilitate fără precedent". Metodele folosite de Ioan Paul II în lupta sa împotriva "neo-moderniștilor" și a adepților drumurilor lăturalnice cristologiei oficiale au fost catalogate drept
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să se facă foarte repede o alegere între răspîndirea cuvîntului lui Dumnezeu și hrana oamenilor să spunem între viața spiritului și supraviețuirea trupului. Să urmărești creștinizarea lumii păgîne cu ajutorul pergamentului era o operație antieconomică, care condamna la sinucidere ecologică (cu excepția creștinătății vegetariene). Utilizarea maximă a suportului hîrtie salvează membrana animală și eliberează producția de idei de ciclurile scurte ale reproducerii viului. Acest take-off detașează ceva mai mult istoria socială de imobilitatea animală, făcînd în curînd tentantă o gîndire a istoriei. Denaturalizarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin a produce cultură umanistă, ci prin a o intensifica pe cea veche. Am putea spune același lucru de altfel și în legătură cu descoperirea Americii, (ce alt "déjà vu" mai pregnant decît Indiile lui Columb?). Primul text tipărit? Cel pe care creștinătatea îl recopiază, îl iluminează și îl comentează de zece secole: Biblia. Apoi? Tradiționalele Artes moriendi și Vita Christi. Sentențele lui Pierre Lombard. Scot, Sfîntul Toma, Boethius, Părinții Bisericii. Pe scurt, toată literatura medievală, cu cele două principii obturante: scolastica și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Socrate credea că datorită acestei profesiuni de credință, Pythia îl proclamase cel mai înțelept dintre greci. Era o surprinzătoare anticipare a primei virtuți evanghelice, surprinzătoare potrivire între oracolul de la Delfi și Predica de pe Munte, remarcate încă din primele secole ale creștinătății. Sărăcia în spirit stârnea foame și sete spirituale: dacă nu știi, învață, dacă nu deții adevărul, caută-l! Dar, Atena, cel mai perfecționat mediu social din întreaga lume de atunci, n-a putut suporta principiul simplu al adevărului. Viața trecea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
creativității a continuat până în secolul al II-lea î.Hr., după care a fost disputată și demontată de unii scriitori creștini din perioada timpurie și înlocuită de doctrina propusă de Sfântul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. Ațintindu-ne privirile spre viitor, „creștinătatea (...) a jucat un rol primordial în revelarea puterii noastre de creație” (p. 55). Această concepție exprimă diferența semnificativă între mentalitatea occidentală și cea răsăriteană cu privire la finalitatea creativității și la rolul participanților ei în proces. Pentru hinduși (1500-900 î.Hr.), Confucius (cca
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetătoarea excelent pregătită să ne facă să Înțelegem bunele intenții și consecințele lor pozitive În plan civilizator (politicile pentru sănătatea publică) și „bunele intenții” cu dramaticele, adesea tragicele lor consecințe În planul umanității, dar și În cel al samavolnic pretinsei „creștinătăți” (politicile de epurare rasială și etnică). Pe lângă marele gol creat de un dezinteres prea răspândit pentru etica raționalistă În viața publică, atât de necesară Într-o lume eterogenă religios, unul dintre lucrurile care mă frapează adesea În reflexele noastre Încă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de prestigiu, care În numeroase ocazii au scris despre importanța preotului la sate, ca model și Îndrumător către o viață mai sănătoasă și mai bine ghidată de principii eugenice. Cu toate acestea, contradicția dintre valorile eredității biologice și cele ale creștinătății reprezintă, poate, unul dintre motivele pentru care mișcarea eugenistă nu a avut un ecou popular larg, pentru că la nivelul maselor, În România, dominau Încă moralitatea și credința populară specifice Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică. Contestarea intelectualității ca elită ereditarătc "Contestarea intelectualității
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a-și credita astfel mesajul cu o valoare incontestabilă, Simon Magicianul gândește. El teoretizează, avansează idei. Dimpreună cu trăsnăile - asemănătoare celor ale tuturor actorilor Antichității, s-o spunem încă o dată, și lucrul este valabil nu numai pentru marile figuri ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te adapi din izvorul creștin, poți găsi și altceva decât ape clocite. Irineu din Lyon, de exemplu, se sufocă la ideea că te poți adresa chiar acestui părinte sever al creștinătății pentru a-ți justifica dezmățurile sexuale de tot felul! Tarsiotul dușman al cărnii deturnat de cei care-i cer să le accelereze ascensiunea la cer! Asta-i culmea! Dar iată și pasajele incriminate: cel din Epistola către Romani îVI, 14
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a creștinismului pe teren mental, spiritual și ideologic, toate acestea împiedică apariția oricărui alt mod de gândire. Și atunci cum să-ți imaginezi că ar putea subzista niște învățături alternative ale înțelepciunilor antice? Un Cynesargion sau o Grădină, în plină creștinătate medievală? O nebunie... Nici vorbă ca abderitanii, cinicii, cirenaicii ori măcar epicurienii să poată supraviețui, fie și în mod discret. Marele Sistem al lumii al lui Democrit sau cartea lui Despre bunăstare ? Dispărute..., Cele zece volume ale operelor lui Antistene
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
loc o moarte suspectă. Aceasta nu e, de fapt, decât prima dintr-o serie de șapte, căreia Baskerville Îi va pune capăt demascându-l pe vinovat. În mijlocul acestei abații se găsește o bibliotecă imensă, cea mai de seamă din Întreaga creștinătate În privința cărților pe care le adăpostește, construită În formă de labirint. Biblioteca ocupă un loc major În sânul comunității religioase și deci și În roman, atât ca loc de studiu și de reflecție, cât și pentru că se află În centrul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Există atâtea alte cărți care vorbesc despre comedie, atâtea altele, de asemenea, care fac elogiul râsului. De ce aceasta Îți inspiră atâta teamă? - Pentru că era a Filozofului. Orice carte a omului acela a distrus câte o parte a Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
demografiei, a economiei și în general a vieții sociale, a constituirii unei forțe militare redutabile, alcătuită din cavalerii îndelung antrenați în mânuirea armelor, și nu în ultimul rând al unei direcții spirituale ferme asumate de papalitatea reformatoare din secolul XI, creștinătatea occidentală și-a revărsat energia regăsită în spațiile limitrofe dominate de puteri ostile. Principalul antagonism s-a manifestat cu lumea arabă care în secolele anterioare își impusese dominația asupra bazinului mediteranean ale cărui țărmuri răsăritene și sudice le controla integral
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]