1,093 matches
-
avea propriile organisme de conducere. Ele erau articulate pe organizațiile sociale chiar dacă sistemul Standen-elor era abandonat. În ciuda dificultăților, partidul belgian, foarte legat de ierarhia ecleziastică, făcea dovada unei mari capacități de adaptare și de rezistență. Ca și în Belgia, curentul creștin-democrat al Partidului catolic din Olanda a dat naștere, în 1928, unui partid, la îndemnul unui preot parlamentar, Monseniorul Nolens, fondator al Rooms-Katholieke Staatspartij, și s-a confruntat cu gestionarea puterii. El a beneficiat de introducerea în 1917 a votului universal
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acțiune și de filosofie socială și democratică, noi am desțelenit pămîntul, am deschis căile, am pus primele baze, iar edificiul s-a construit în altă parte... De ce, de ce, de ce?"4. Răspunsul se găsește în două puncte. În primul rînd, curentul creștin-democrat nu a putut să se contopească cu catolicismul francez. Acesta a rămas foarte divizat în plan politic, așa după cum o arată și analiza victoriei Blocului Național din 1919: noua Cameră numită "Orizontul albastru" cuprindea un mare număr de deputați catolici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Acest partid întreținea legături cu Partidul Democrat Popular fondat în 1924, dar aleșii alsacieni și mosellani, cu excepția lui Robert Schuman, au constituit propriul lor grup parlamentar. În acest peisaj divizat, PDP6 rămîne singura încercare reală de creare a unui partid creștin-democrat modern, cu militanți, cu un sistem de organizare, cu presă, ceea ce totuși nu l-a împiedicat să rămînă marginal pe plan parlamentar. Totuși, dacă Le Petit Démocrate condus de Robert Cornilleau era săptămînalul partidului, o întreagă serie de titluri care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regiuni (Nord, Meurthe-et-Moselle, Vest), nedepășind niciodată procentul de 3-3,5% din voturi; grupul parlamentar n-a avut niciodată o poziție influentă, cu doar cei 14 aleși în 1924, 19 în 1928 și 13 în 1936 (din aproximativ 600 deputați). Curentul creștin-democrat nu s-a impus ca forță politică cu greutate nici chiar în cadrul Bisericii din Franța. El a fost întotdeauna suspectat de sillonism și chiar mulți dintre episcopi nu aveau încredere în el. Cardinalul Maurin, arhiepiscop de Lyon, traducea perfect această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au dus, în 1943, la redactarea "Codului Calmaldoli", un veritabil program de refacere creștină a națiunii. Succesiunea la regim era pregătită; Renato Moro subliniază importanța acestor asociații în formarea oamenilor care aveau să constituie, în anii de după război, grupul conducător creștin-democrat, deci italian: lista pe care o dă cu conducătorii, șefii de guverne, miniștri, deputați, conducători de întreprinderi de Stat, episcopi, directori de ziare catolice, formați în acei ani, este impresionantă și convingătoare 15. El vede în această generație o reînnoire
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
inflație, mai întîi lentă, apoi galopantă. Zînele bune nu au fost multe în jurul leagănului la nașterea Republicii de la Weimar", notează Joseph Rovan despre primii ani ai noului Reich 17. Zentrum a rămas înainte de toate un partid catolic, mai mult decît creștin-democrat. Proiectul părintelui Heinrich Brauns, preotul din Volksverein, care ulterior avea să fie ministrul Muncii, de a face din Zentrum un adevărat partid popular de inspirație creștină a eșuat, așa după cum dorința lui Konrad Adenauer și a lui Adam Stegerwald de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu comuniștii. Zentrum, partid interclasist, cuprinzînd industriași și proletari, fermieri și mari latifundiari, păstra imaginea unui partid conservator, în ciuda acțiunii lui Joseph Joos care se sprijinea pe asociațiile muncitorești. Joseph Wirth, cancelar între 1921-192218, era cu siguranță partizanul unei linii "creștin-democrate", formulă pe care o folosea cînd prezenta programul din 1922 care făcea referire la "o concepție creștină despre Stat și la tradiția sa de partid constituțional"19. Acest republican apăra instituțiile împotriva extremei drepte, pentru el adevăratul dușman. Preocupat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
foarte interesant fiindcă el dezvăluie tensiunile la care au fost supuși catolicii și deosebirile de păreri în răspunsurile lor. El ne permite să vedem, prin destinele diferite ale partidelor ceh și slovac și prin șefii lor, cît de diferiți erau creștin-democrații de celelalte curente ale catolicismului. În fața dramei anilor 1938-1939, PPC-ul a refuzat compromisul, nu a participat la guvernul impus după München. Monseniorul Sramek a părăsit țara în iulie 1939, devenind șeful guvernului din exil pînă în 1945. Invers, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sándor Giesswein, deputat pînă la moartea sa în 1923. Avînd un spirit contra-revoluționar și antisemit, reprezentarea sa parlamentară a rămas slabă, iar regimul conservator autoritar al amiralului Horthy nu i-a lăsat prea mult spațiu de manifestare. În Polonia, experiența creștin-democrată a avut o viață scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai 1926 și instaurarea unui regim dictorial a pus capăt activităților celor două partide de inspirație creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
experiența creștin-democrată a avut o viață scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai 1926 și instaurarea unui regim dictorial a pus capăt activităților celor două partide de inspirație creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat de dreapta naționalistă și antisemită, și Partidul Național Muncitoresc, rezultat din tradiția sindicală creștină a Poloniei sub dominația prusacă, cu centrul la Poznan în Silezia. În această țară unde catolicismul se identifica cu națiunea, unde erau încă vii faimoasele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
erau încă vii faimoasele Cărți ale națiunii poloneze și ale pelerinilor polonezi de Adam Mickiewici și poemele lui Kazimierz Brodzinski ce descriau Polonia ca pe un Christos al națiunilor, mai ales în vechiul regat al Poloniei ocupat de ruși, curentul creștin-democrat era slab și divizat. După 1926, exilul a fost destinul conducătorilor lui, dar a avut virtutea tîrzie de a împinge la unificare. Cele două partide au fuzionat în 1937 sub egida marelui pianist Ignacy Paderewski, președinte al Consiliului în 1919
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Acesta a pus capăt regimului constituțional și jocului normal al partidelor. Smetona l-a îndepărtat de la putere în 1929 și a restabilit un regim parlamentar formal, care era de fapt un regim semi-autoritar. El se sprijinea pe un Partid Național Creștin-Democrat, în realitate o mișcare foarte conservatoare și destul de puțin democratică. În România, Partidul Țărănesc, un partid de inspirație creștină, a fost fondat în 1918 de către agricultori și de preoți în jurul unui învățător valah, Ion Mihalache. El a devenit ministru al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu a putut acționa prea mult asupra destinului țării. În 1929, regele Alexandru a stabilit dictatura sa regală, un regim autoritar și tradiționalist. Dacă lăsăm deoparte experiența Partidului Popular Ceh, Europa Central-Răsăriteană nu apare în mod hotărît ca un tărîm creștin-democrat. Continuarea creștinismului social revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și libertate nu s-a realizat. Ba mai mult, salturile politice ce au condus la regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sinteza între intransigență și libertate nu s-a realizat. Ba mai mult, salturile politice ce au condus la regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se pe un creștinism tradiționalist dacă nu chiar reacționar, nu au lăsat nici o șansă de dezvoltare partidelor creștin-democrate după modelul sturzian. Tentațiile autoritarismului Austria oferă un bun exemplu de atragere a catolicilor spre un sistem autoritar. Moștenirea lui von Vogelsang și a lui Karl Lueger a fost fructificată în așa măsură încît, ca și în Germania, fiind purtat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei societăți puternic influențate de Biserică, este o prelungire organică și corporatistă a parlamentarismului liberal: democrației politice bazate pe partide, regimul îi opunea un program de democrație socială bazată pe reprezentarea corporatistă a grupurilor sociale. În Spania exista un curent creștin-democrat rezultat în urma inițiativelor luate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după apariția enciclicei Rerum novarum, de către părintele Gabriel Palau și canonicul Arboleya pe plan sindical, de părintele Angel Ayala, fondatorul în 1908 al Asociación Católica Nacional de Propagandistas, leagăn al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de club de dezbateri de idei. Membri erau Alfredo Mendizábal și José Calvo Sotelo, dar a rămas izolat și prost primit de Propagandiști, ca și de marea majoritate a ierarhiei. Părintele Pottier, care a făcut atîta pentru a difuza ideile creștin-democrate în Belgia, s-a întors în Spania la invitația acestui grup. Această călătorie i-a adus un atac violent din partea catolicilor conservatori al căror organ reprezentativ, Il Siglo Futuro, vedea în el un fel de comunist 26. Acest episod demonstrează
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
CEDA). Acesta a fost fondat de Angel Herrera Oria, care a creat mai întîi Acción popular, apoi CEDA în 1933. Acest partid care număra 115 deputați era foarte pestriț, dar înclina puternic spre dreapta conservatoare. Aripa lui stîngă de inspirație creștin-democrată se reducea la 25-30 deputați, iar liderul său, Manuel Giménez Fernandez, ministru al Agriculturii în 1934, a fost obligat să-și retragă un proiect de reformă destul de timid. Era vorba de slaba sa influență în fața unei aripi drepte latifundiare care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
beneficiat de susținerea masivă a clerului și a sindicatului Solidaridad de Obreros Vascos (devenit în 1934 Solidaridad de Trabajadores Vascos). Aliat cu stînga republicană, el a participat la Frontul Popular în 1936 și s-a opus pronunciamiento-ului din 18 iulie. Creștin-democratul José Antonio de Aguirre y Lecube, care a prezidat guvernul basc constituit la 7 septembrie, a rămas fidel Republicii Spaniole în perioada exilului. În Catalonia, Unió Democràtica Catalunaya, fondată în noiembrie 1934, era influențată de Luigi Sturzo care colabora cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cristianidad. La această revistă au mai colaborat Mendizábal și Sturzo. Ea se opunea catolicismului conservator, îl critica pe Dollfuss, a denunțat represiunea din Asturii în 1934, și se situa pe linia lui Étienne Gilson, Emmanuel Mounier și Jacques Maritain. Mișcările creștin-democrate au fost aduse de războiul civil. Cei care încercau să păstreze un dialog și să apere Republica, ca Angel Ossorio, Manuel de Irujo, "ministru al Republicii în războiul civil" cum îl numea Paul Vignaux 28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrate au fost aduse de războiul civil. Cei care încercau să păstreze un dialog și să apere Republica, ca Angel Ossorio, Manuel de Irujo, "ministru al Republicii în războiul civil" cum îl numea Paul Vignaux 28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul Manuel Carrasco i Formiguera, executat la Burgos de franchiști la 9 aprilie 1938, erau izolați. Războiul a avut o importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anunța pe cele din timpul celui de-al doilea război mondial. Partea a IV-a Experiența puterii I Democrația creștină după cel de-al doilea război mondial: o mișcare nouă În anii de după cel de-al doilea război mondial, partidele creștin-democrate au ajuns la putere, uneori pentru o perioadă lungă de timp, ca în cazul Germaniei și Italiei, alteori pentru o perioadă scurtă, ca de exemplu în Franța. Ele aduceau elemente noi în viața politică a fiecăreia din aceste țări dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ci unul de inspirație creștină nonclericală, capabil să reziste la cerințele Sfîntului Scaun și ale episcopatului, cu riscul de a apărea în ochii unor episcopi ca un Säkularisant, laicist 2. Totuși, în convulsiile revenirii la pace și ale reconstrucției, partidele creștin-democrate au primit din partea Bisericii catolice un fel de "etichetă" oficială. Mult timp suspectate de Roma, fiind minoritare în sînul catolicismului, aceste partide au devenit partide recunoscute în ierarhie. Această observație este în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de "etichetă" oficială. Mult timp suspectate de Roma, fiind minoritare în sînul catolicismului, aceste partide au devenit partide recunoscute în ierarhie. Această observație este în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a susținut activ revenirea la democrație; susținerea partidului creștin-democrat reconstituit în clandestinitate nu era determinată de Eliberare: au existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate de Crăciun (1942 și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cadrul societăților democratice ea mai era definită ca loc de formare a unei elite capabile să-și asume responsabilități și de pregătire a cetățenilor pentru conștientizarea datoriilor și drepturilor lor. Această nouă orientare a ușurat, fără îndoială, reforma din partidele creștin-democrate. Acestea puteau de acum înainte să-și afișeze originile creștine: dacă unele din ele au rămas fidele popularismului, ca în cazul Franței, prin Mișcarea Republicană Populară, sau în Austria prin Österreichische Volkspartei, în cazul altora asistăm la afișarea unor origini
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]