857 matches
-
ale religiozității rurale, o luptă pe care, de fapt, nici n-a purtat-o vreodată cu prea mare convingere. Pentru istoricul și „politistul” bucureștean, ...s-ar zice că Biserica nu era prezentă În viața satelor decât cel mult pentru a creștina riturile de trecere prin botez, cununie și Înmormântare. Fără discuție, țăranii trăiesc Într-un timp creștin, marcat de sărbători creștine, precum Paștele, Crăciunul, Rusaliile și Boboteaza ș...ț Conținutul acestui timp nu are Însă prea mult de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tocmai în felul în care au știut să comunice creștinilor din epoca lor adevărurile Evangheliei și ale vieții creștine. La drept vorbind viața și opera Părinților Bisericii nu face altceva decât să ne ofere imbolduri și sugestii pentru lucrarea noastră creștină actuală. La rândul lor, cei vechi au fost în perfectă armonie cu contemporanii lor, în folosul cărora au acționat. Ei au reușit să găsească în doctrina creștină răspunsul cel mai sigur pentru lămurirea și orientarea contemporanilor lor, răspunzând în duh
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
umbră după căderea Constantinopolului. Bulgarii și sârbii au dorit să conducă întreaga ortodoxie. Au eșuat și atunci s-au resemnat construindu-și biserici naționale. Biserica bizantină a fost interesată în mod special de creșterea demografică. După Constantin, mulți s-au creștinat superficial pentru a fi recunoscuți ca cetățeni ai imperiului (a fi imperial = a fi creștin). în această aventură inițială a creștinării s-au acceptat multe elemente păgâne, care mai apoi au format tradiția creștină. Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
inspiră la rândul lor din evenimente istorice, iar mitul și folclorul se acumulează în "celule" ale Istoriei și ale Literaturii în locuri neașteptate, dar cu toate acestea, decisive.57 Altă sursă de mitologie "cosmetizată" medievală fost hagiografia, "veritabilă mașină de creștinat vechile mituri europene": "hagiografia medievală este un gen literar ca oricare altul, cu codurile și ritualurile sale narative, cu tematica și imaginarul său. În Evul Mediu, acest gen nu răspunde decât arareori exigențelor unei logici istorice riguroase; el se bazează
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
to Live by, pp. 4-5. 53 Ilie Danilov, Dicționar de mitologie slavă, p. 30. Termenul "păgân" a intrat și a rămas în vocabularul majorității limbilor indo-europene din slavicul pogan (spurcat, necurat, otrăvit), referent peiorativ la adresa politeismului slav acordat de către cei creștinați de timpuriu, ca și cum aceștia nu puteau avea nimic sfânt. Ibid., p. 7. Bineînțeles, această vocabulă se pretează la întrebuințarea în toate direcțiile, rămânând doar o etichetă (emoțională) fără un conținut concret. 54 Ibidem, p. 28. 55 Philippe Walter, Mitologie creștină
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în parlament lucruri de un bun gust îndoielnic, s-a distanțat întotdeauna de antisemitismul rasial (chiar dacă nu și de cel de natură creștină), în primăvara lui 1944 încurajându-și colegii pastori calvini să-i ajute pe cei doritori să se creștineze. Dacă vrem să înțelegem transformarea gândirii politice transilvane din această perioadă, diferența este sesizabilă mai ales în metamorfozarea ideii de "slujire a poporului". Pentru elita maghiară (și pentru partidul ei) ajunsă la putere, superioritatea culturală nu mai însemna fundamentul supraviețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
libertatea conștiinței iar Biserica ortodoxă era dominantă în statul român:“Libertatea conștiinței este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului. Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești. Biserica ortodoxă română fiind religia marii majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întaietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarchie
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
dominantă în statul român: “Libertatea conștiinței este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune, întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și Siguranței Statului. Biserica ortodoxă creștină și cea greco-catolică sunt biserici românești.Religia creștină ortodoxă fiind religia marei majorități a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrandu-și însă unitatea, în privința dogmelor, cu
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
muncitorilor, în caz de boală, accidente și altele. ART. 22 Libertatea conștiinței este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotriva libertate și protecțiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului. Biserica creștină ortodoxă si cea greco-catolică sunt biserici românești. Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea față de celelalte culte. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarchie
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
implică neapărat un militantism ateu, ci ascunde o secretă relație de conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau retragerea lui Dumnezeu capătă aici o interpretare riscantă. Trăiește oare modernitatea timpul de apus al credinței într-un fel apropiat de încercările lui Moise din pustia Egiptului, de rugăciunea lui David în Psalmi, de însuși Mesia în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acumulate de intelighenția ortodoxă nu s-au dovedit rodnice. Repetatele încercări de a coagula un grup de reflecție laică sub umbrela unei reviste de atitudine creștină au eșuat. Există prea puține direcții limpezi în dezbaterea publică - partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bisericii grecești în Balcani și în estul Europei. Este, într-adevăr, momentul în care, la chemarea unui prinț de Moravia, doi frați, călugări amîndoi, Chirii și Metodiu, încep evanghelizarea populațiilor balcanice. Hotărîrea luată de Ratislav (prințul Moraviei), de a-și creștina poporul sub semnul Bisericii din Orient, este determinată, fără îndoială, de considerente politice, într-adevăr, în lupta permanentă cu regatul franc, el este prea puțin doritor să accepte ca propriul său popor să fie evanghelizat de misionarii veniți din Germania
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
simbolizată prin continuum-ul dreapta-stînga. Operațiunea este ușoară în cazul Franței, Germaniei sau Portugaliei, dar cum stau lucrurile în cazul Belgiei, Italiei sau Țărilor de Jos? Unde se situează democrația creștină? La centru, ar răspunde adepții axei dreapta-stînga. Dar democrația creștină italiană și numeroasele sale orientări care se întind de la dreapta conservatoare pînă la stînga sindicală se situează cu adevărat în centru? Da, prin programul său care-i permite să fie pivotul tuturor combinațiilor guvernamentale. Nu, prin baza sa electorală și
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
altor inițiative asemănătoare, putea fi la fel de bine să fie dată uitării mai înainte de a se fi născut. Mediile academice vieneze oricum erau ostile acestei idei, care deschidea o poartă spre intimitatea sufletească a vieții sexuale a oamenilor, pe care biserica creștină abia reușise s-o încorseteze. Era un drum spre sufletul omului opus celui de încreștinare deschis de Philon din Alexandria cu aproape două milenii în urmă, care necesita remanieri decisive mai înainte de a dispărea cu desăvârșire. Domeniul de aplicație al
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele lor Alaric nu distrusese, din respect, în 410, Roma și că Athaulf, urmașul acestuia, se căsătorise cu Galla Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care stătea scris, cu litere săpate: A.C.R.C. Hoc universi compendium vivus mihi sepulchrum feci6. A existat cu adevărat un Christian Rosenkreutz? Desigur, nu! Era doar numele unei mișcări, personificarea mistică a unei doctrine. În germană, „Christian Rosenkreutz” înseamnă „Creștina Cruce cu Trandafiri”. Celălalt document ne dovedește că avem de-a face nu cu o mistică revelatio, ci cu un program îndrăzneț și doar aparent lipsit de pragmatism. Confessio nu este un „sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțeleg gândirea socială a Bisericii ca ghid etic promovat de o instituție gen ONG care ajută societatea civilă. Însă și într-o asemenea situație ea nu reprezintă ceva util unei societăți schimbate și descreștinate. Argumentele contra posibilității ca gândirea socială creștină să poată constitui un ghid etic al practicii sociale în lumea secularizată a societăților postmoderne sunt multe și în aparență extrem de puternice. Gândirii sociale creștine i se impută următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
gânditorii care-și fundamentează principiile existențiale plecând de la o gnoseologie teologică au oferit câteva răspunsuri care contrazic cele expuse mai sus. Din punct de vedere sociologic, argumentele curente astăzi în științele sociale și politice în favoarea posibilității concrete ca gândirea socială creștină să fie un ghid etic al practicii nu sunt multe. Astfel de argumente ar putea fi rezumate după cum urmează: "1. Gândirea socială creștină e un nucleu de valori fundamentale care pot orienta persoanele și societățile atunci când sunt în joc temele
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
au influențat semnificativ istoria contemporană. Pentru înlăturarea acestei situații dilematice s-a propus asocierea sociologiei cu morala (Remy, 1982, p. 79). Amintisem la începutul acestui subcapitol de Papa Ioan Paul al II-lea care arăta interesul său pentru ca doctrina socială creștină să fie privită și înțeleasă în cadrul teologiei morale. În enciclica sa Sollicitudo rei socialis, Ioan Paul II specifică poziția doctrinei sociale creștine în următorii termeni: " Doctrina socială creștină nu este o "a treia cale" între capitalismul liberalist și colectivismul marxist
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
sfârșitul secolului al V-lea, dar el a rămas solid în Răsărit, cu puternice momente de revenire, de-a lungul a încă unui mileniu. Imperiul, zid de apărare al Bisericii, cuptor baptismal și civilizator al popoarelor. "În Imperiul "roman", miraculos creștinat în secolul al IV-lea, relația Stat-Biserică se dorea "simfonică", o "armonie" a puterii spirituale și a celei temporale, ambele funcții ale aceluiași organism. Împotriva tendințelor "cezaro-papiste" ale împăraților, patriarhii mențineau independența spirituală a Bisericii a cărei învățătură și morală
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
true to their religious roots, or become just another variety of the centre-right?" (Vor rămîne credincioase rădăcinilor lor religioase sau vor deveni doar o altă variantă de centru-dreapta?) . Partea I Moștenirea secolului al XIX-lea I În căutarea răspunsurilor Democrația creștină europeană din secolul al XIX-lea a apărut ca urmare a dorinței catolicilor de a răspunde dublei sfidări a Revoluției franceze și a revoluției industriale. Aici trebuie situat actul de naștere al democrației creștine. Originea revoluționară a formulei "democrație creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împotriva puterii papilor, așa cum afirmă în Del rinnovamento civile d'Italia publicat în 1851. Ideologia lor nu este lipsită de contradicții sau de ambiguități: libertate pentru Biserică sau libertăți pentru toți? Ideal de libertate sau instrumentalizarea tehnicii parlamentare pentru a creștina sistemul politic? Gîndirea socială este foarte slabă. Prin ideile exprimate privind drepturile omului, locul Bisericii în societatea modernă, exprimarea prin vot, ei au avut totuși o influență remarcabilă. Acești oameni, majoritatea preoți, au arătat care este calea în mai multe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asediată, iar pe preoți din sacristii. La puțin timp după alegerea sa, enciclica Aeterni Patris oferea un proiect de societate creștină aflat în contrast cu idealurile liberalismului și socialismului și care demonstra voința papei de a dialoga cu societatea pentru a o creștina. Leon al XIII-lea nu recunoștea originea creștină a democrației și respingea ideea conform căreia puterea putea să nu vină de la Dumnezeu căci, amintea el în 1881 în Diuturnum illud, sursa și principiul puterii se găsesc numai în Dumnezeu. De
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
între 1941 și 1944 de "Vocea Americii". La 7 octombrie 1943, evocînd ziua de 14 iulie, care "ne amintește și de neînțelegerea crudă care, de mai bine de un secol și jumătate, a tulburat conștiința franceză, prinsă între tradiția sa creștină prea des confundată cu o politică reacționară și tradiția sa revoluționară prea des confundată cu o filosofie distructivă de viață", el nota, după ce condamnase dur regimul de la Vichy: "Rezistența franceză a fost ocazia unei apropieri de o importanță extraordinară, cînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la 31 ianuarie 1964. Ioan-Paul al II-lea, în momentul accederii sale la pontificat, era puțin familiarizat cu problematica creștin-democrată. Fără să-i pară ostilă, era străin de tradiția sa. El ține totuși un discurs, des repetat, conform căruia democrația creștină recunoaște drepturile omului, problema socială, democrația: În timpul celor o sută de ani care ne separă de Rerum novarum, legătura dintre democrație și creștinism s-a aprofundat. Biserica nu uită că Statul de drept și metodele democratice de soluționare a conflictelor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]