549 matches
-
la o asemenea concluzie pornind de la legendele transmise pe cale orală, în condițiile în care nu s-a păstrat nicio atestare documentară care să certifice data la care a fost fondată viitoarea capitală a Ucrainei. Istoricul a presupus că, în condițiile creștinării Rusiei Kievene și, mai târziu, a ocupării și fragmentării teritoriului ei, toate documentele religioase și istorice vechi au fost distruse. Hazari au pierdut Kievul în 882, orașul fiind cucerit de conducătorul vareg Oleg, care a pus bazele dinastiei Rurikide. În
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Ucrainei mai înainte de primul conciliu ecumenic de la Niceea (325), în special de-a lungul țărmului Mării Negre și în vest, în timpul existenței Moraviei Mari, acceptarea oficială a acestei religii în Rutenia a avut loc în 988. Factorul hotărâtor al procesului de creștinare al Rusiei Kievene a fost domnia marelui cneaz Vladimir cel Mare. Bunica sa, cneaghina Olga, a fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
brun(ă)”. În limba maghiară comună actuală se găsesc circa 400 de cuvinte de origine germană. Spre deosebire de influențele prezentate până aici, cea latină nu s-a realizat prin contact popular direct, ci prin intermediul bisericii și al culturii scrise, începând cu creștinarea ungurilor în ritul catolic, iar influența latină continuă până în zilele noastre tot pe calea culturii. În prima perioadă este vorba de latina medievală în varianta practicată de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
latină sunt din următoarele domenii: În limba comună actuală sunt peste 200 de cuvinte de origine latină, însă numărul lor este mult mai mare în terminologiile diverselor științe. Cuvinte din limba italiană au început să fie împrumutate încă din epoca creștinării ungurilor, prin intermediul unor preoți din Italia de nord. Procesul a continuat în urma legăturilor comerciale, mai ales cu Veneția, inclusiv prin așezarea unor orășeni italieni în Ungaria. Influența italiană s-a accentuat în perioada dinastiei de Anjou, mai apoi sub domnia
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
50 000. În 680, în urma bătăliei de la Ongal, Asparuh a fondat Primul Imperiu Bulgar, la sud de Dunăre, pe pământ bizantin. Imperiul Bizantin a recunoscut statul bulgar în 681. Denumirea de țarat urma să fie statornicită mai târziu, când după creștinarea bulgarilor în 864, liderul Boris își va spune "țar", cuvânt derivat de la latinescul "caesar". Probabil că protobulgarii au fost în mare inferioritate numerică față de populația slavă în sânul căreia s-au așezat. Între secolele al VII-lea și al X
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
pentru secolul următor, Alemania a fost condusă de duci franci. După Tratatul de la Verdun din 843, Alemania a devenit o provincie a Regatului de Est al lui Ludovic cel German, precursor al Sfântului Imperiu Roman. Ducatul a persistat până în 1268. Creștinarea alemanilor a avut loc în timpul dinastiei merovingienilor (secolul al VI-lea la secolele al VIII-lea). Știm că în secolul al VI-lea, alemanii au fost predominant păgâni, iar în secolul al VIII-lea, au fost predominant creștini. Secolul al
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
au continuat să fie ridicate în întreaga perioadă merovingiană. Sincretismul tradițional al stilului animal germanic cu un simbolism creștin este, de asemenea, prezent în opera de artă, dar simbolismul creștin devine tot mai răspândit în secolul al VII-lea. Spre deosebire de creștinarea târzie a saxonilor și a slavilor, alemanii par să fi adoptat creștinismul treptat, și în mod voluntar, deoarece creștinismul era răspândit în rândul elitei merovingiene. De la cca. 520 la 620, a existat un val de inscripții runice. Aproximativ 70 de
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
1295 i-au marcat extinderea. Statele baltice au fost în mare parte determinate să se unească datorită amenințării venite din partea ordinelor religioase germane agresive. În 1202, Albert, episcopul din Riga, a înființat Ordinul Fraților Livonieni ai Sabiei pentru a promova creștinarea și cucerirea livonienilor, curonienilor, semigalilor și a estonilor din apropierea Golfului Riga. Ordinul a duse o serie de campanii reușite și a prezentat un mare pericol pentru teritoriile lituaniene. Înaintarea Ordinului a fost oprită după înfrângerea lui în Bătălia de la Saule
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași. Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200. Erau implicați în această strategie Biserica Catolică germană și mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum și cavalerii Ordinului Fraților de Sabie, o grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
perioada 2400-2300 Î.Hr. Scrisul a jucat un rol major în susținerea religiei organizate prin standardizarea ideiilor religioase indiferent de timp și loc. Noile religii ale lumii din timpul prezent s-au stabilizat pe cuprinsul Eurasiei în timpul Evului Mediu prin: Creștinarea lumii occidentale; delegațiile Budiste în Asia de Est; declinul Budismului pe subcontinentul Indian; și răspândirea Islamului pe cuprinsul Orientului Mijlociu, Asia Centrală, Africa de Nord și părți din Europa și India. În timpul Evului Mediu, musulmanii erau în conflict cu zoroastrienii în timpul cuceririi Islamice
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
Sfântul Petru din Roma, construită în secolul al XVI-lea, a întrecut imensitatea ei. Se spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
va fi hirotonisit preot și va fi trimis în Franța ca misionar. El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al francilor. Wynfreth se va reîntoarce în Anglia unde va intra în contact cu Willibrord, un alt misionar anglo-saxon din Frizia. În anul 718 va părăsi Anglia pentru a face
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
un principat slav independent, pe măsura creșterii amenințarii avarilor, s-a supus ducelui Odilo de Bavaria, el însuși vasal al francilor. Prin aceasta, frontiera Bavariei s-a extins, iar fiul lui Odilo, Tassilo al III-lea de Bavaria, a început creștinarea triburilor slave de dincolo de râul Enns. În 788, Carol cel Mare a integrat cu totul teritoriul Carintiei (Carantaniei) în statul franc, care a devenit parte a Ducatului de Friuli, alături de Marca de Istria. În acest nou context, activitatea misionară a
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
iar Ierusalimul a fost primit numele latin de Aelia Capitolina. Între 259-272, regiunea a ajuns vreme de câțiva ani sub controlul lui Odenatus,regele Palmirei. După victoria împăratului creștin Constantin cel Mare în războaielor civile ale tetrarhiei (306-324), a început creștinarea Imperiului Roman. În 326, mama lui Constantin, Sfânta Elena a vizitat Ierusalimul și a început construirea de biserici și altare. Palestina a devenit un centru al creștinismului, atrăgând numeroși călugări și cărturari religioși. Reprimarea revoltelor samaritene (484-572) din această perioadă
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de folk metal / black metal înființată în 1997 în Helsinki, Finlanda de către Jan "Katla" Jämsen (vocal) și Teemu "Somnium" Raimoranta (chitară). Numele formației provine de la o veche legendă finlandeză în care un grup de preoți suedezi veniți în Finlanda pentru creștinarea populației indigene au fost atacați de un om sălbatic care a ucis majoritatea preoților; puținii supraviețuitori ai masacrului s-au întors în Suedia ducând cu ei legenda trolului finlandez. În peste 10 de ani de existență formația a lansat 6
Finntroll () [Corola-website/Science/324388_a_325717]
-
și conține o serie de datini ale regilor etiopieni. Cartea este scrisă în limba gî'îz și este considerată de către creștinii copți etiopieni și de către adepții mișcării rastafari ca adevărata istorie a originii dinastiei solomonice și prin aceasta totodată istoria creștinarea Etiopiei. Istoricii consideră că această carte este o culegere realizată în jurul anului 1300 bazată pe tradiții mult mai vechi. În carte se relatează cum regina din Saba l-a cunoscut pe regele Solomon, despre cum a ajuns Chivotul Legământului în
Kebra Nagast () [Corola-website/Science/323349_a_324678]
-
pământuri în această localitate pentru construirea unei abați benedictine în cinstea Sfântului Martin de Tours. Noua abație deținea un teritoriu abațial independent față episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent. Abația a avut un rol important în procesul de creștinare al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din Regatul Ungariei. Primul abate a fost celebrul Astrik (d.1036). De-a lungul timpului, aici, au avut loc mai multe evenimente importante. În anul 1096, Godefroy de Bouillon, unul dintre conducătorii Primei
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
thuringiene se afla în nord-est, în apropiere de Erfurt. Încă la finele acestui secol, tributul în porcine era acceptat de către regii germani. Thuringienii au fost convertiți la creștinism în secolul al V-lea, însă influența creștinismului era încă limitată. Adevărata creștinare a avut loc, în paralel cu organizarea ecleziastică a teritoriului, în prima parte și la jumătatea secolului al VIII-lea prin activitatea Sfântului Bonifaciu, care a doborât simbolul păgânismului thuringian ("arborele sacru" de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
ultima vreme a început să se simtă și influența altor religii, în special, a creștinismului, islamismul, religia dușmanilor boran și somali, fiind respins de samburu. Samburu au avut un răspuns lent la creștinism, abia din 1990 au început să accepte creștinarea. Echipele de misionari au fost nevoite să treacă la stilul de viață nomad sau să predice în puținele comunități care au devenit sedentare. Biserica romano-catolică, are o prezență importanta în Districtul Mararal, în centrul lumii samburu. De asemenea, câteva misiuni
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
I, de Amalfi. În Germania, odată ajunsă vestea înfrângerii împăratului în rândul slavilor de pe Elba, aceștia s-au răsculat împotriva germanilor sub conducerea lui Mstivoj în marea revoltă cunoscută sub numele de "Slawenaufstand", ceea ce a condus la amânarea germanizării și creștinării slavilor cu câteva decenii.
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1935-1937). A obținut doctoratul în teologie în 1937 cu o temă de istorie bisericească universală: "„Istoria Bisericii Ortodoxe din Serbia de la creștinarea sârbilor până la desființarea Patriarhiei de la Ipec de către turci, în anul 1766“". După absolvirea studiilor universitare a devenit profesor de istorie bisericească, profesând în această calitate până în 1980. În paralel cu activitatea didactică, a fost hirotonit ca diacon (1936) și preot
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
rege al Ungariei, iar fratele lui mai mare, Levente, care era un păgân învederat, urma să nu îi conteste domnia. În ciuda acestei înțelegeri, Andrei a fost încoronat rege doar după moartea fratelui său în 1047. Andrei a continuat politica de creștinare dar, în același timp, nu a luat măsuri drastice împotriva păgânilor. După încoronare, regele Andrei a reconfirmat decretele predecesorul său Ștefan I și a invitat o serie de preoți străini în Ungaria, deoarece rebelii păgâni uciseseră membri ai clerului creștin
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
westfalian Widukind a refuzat să compară în dieta imperială din 777 de la Paderborn și s-a refugiat de-a lungul Elbei spre Nordalbingia (sau poate chiar mai departe, la curtea regelui danez Sigfred). Chiar și după supunerea lui Widukind și creștinarea din 785, triburile nordalbingiene au rămas în stare de rezistență până când în cele din urmă au fost înfrânte în 798, în bătălia de la Bornhöved de cptre forțele combinate ale francilor și aliaților lor obodriți, conduși de principele Thrasco. Saxonii au
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]