559 matches
-
care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru sî mestacati cu Romanii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru sî mestacati cu Romanii au invetiatu de la ai nostri legea crestina sî au inceputu a se botezá
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ea creștini încă dupe vremea lui Constantic cel mare" (Aaron, 1839, p. 29). Ținând cont de faptul că Dacia a fost cuprinsă de bulgari de la anul 680, cele două secole de contact cu proto-românii deja creștini au fost decisive în creștinarea bulgarilor. Cum în universul barbaric instalat în Europa odată cu epoca marilor migrații creștinismul formează un factor de civilizare, românii, prin creștinarea lor timpurie, dețin încă un avantaj civilizațional asupra vecinilor săi. Avantajul civilizațional al creștinismului se sedimentează peste originea romană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprinsă de bulgari de la anul 680, cele două secole de contact cu proto-românii deja creștini au fost decisive în creștinarea bulgarilor. Cum în universul barbaric instalat în Europa odată cu epoca marilor migrații creștinismul formează un factor de civilizare, românii, prin creștinarea lor timpurie, dețin încă un avantaj civilizațional asupra vecinilor săi. Avantajul civilizațional al creștinismului se sedimentează peste originea romană pentru a conferi românilor o dublă sursă de nobilitate. Nu doar etnogeneza poporului român este intim legată de creștinism. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au înfruntat, în timp de o mie de ani, cel mai cumplit vifor de năvăliri barbare - așa cum nu s-a mai întâmplat cu alt popor din lume"; c) miracolul creștin, care a definit spiritualitatea românească "cu mult înainte de venirea și creștinarea vecinilor noștri: Ungurii, Bulgarii, Sârbii, Rușii și Polonii" (Constantinescu, 1928, pp. 5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este evidențiată prin elaborarea unei poetici a națiuni, care pune în lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei, manualul precizează că "nu există însă, până azi, dovezi de o creștinare în masă în acea vreme a întregii populații de pe teritoriul României de azi" (Roller, 1952, p. 59). Se mai punctează absența oricăror episcopate la nord de Dunăre până în secolul al X-lea, ceea ce demonstrează tardivitatea creștinării în masă a populației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
azi, dovezi de o creștinare în masă în acea vreme a întregii populații de pe teritoriul României de azi" (Roller, 1952, p. 59). Se mai punctează absența oricăror episcopate la nord de Dunăre până în secolul al X-lea, ceea ce demonstrează tardivitatea creștinării în masă a populației române. Aceasta este datată ca realizându-se abia odată cu creștinarea bulgarilor, în secolul al IX-lea, care au răspândit credința și pe teritoriul actual al României (Roller, 1952, pp. 59-60). Pentru a se accentua influența slavă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teritoriul României de azi" (Roller, 1952, p. 59). Se mai punctează absența oricăror episcopate la nord de Dunăre până în secolul al X-lea, ceea ce demonstrează tardivitatea creștinării în masă a populației române. Aceasta este datată ca realizându-se abia odată cu creștinarea bulgarilor, în secolul al IX-lea, care au răspândit credința și pe teritoriul actual al României (Roller, 1952, pp. 59-60). Pentru a se accentua influența slavă asupra românilor, manualul specifică faptul că procesul de creștinare în masă s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca realizându-se abia odată cu creștinarea bulgarilor, în secolul al IX-lea, care au răspândit credința și pe teritoriul actual al României (Roller, 1952, pp. 59-60). Pentru a se accentua influența slavă asupra românilor, manualul specifică faptul că procesul de creștinare în masă s-a produs în timpul cât teritoriile românești au fost stăpânite de către bulgari. În secolul X, "teritoriul actual al României era cuprins un timp aproape în întregime de Imperiul Bulgar și toate evenimentele care atingeau Bulgaria priveau într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nostru" (Roller, 1952, p. 57). Creștinismul a fost împământenit în teritoriul românesc printr-un astfel de efect de ricoșeu. Prin această poziție, mitul românilor ca botezători și civilizatori ai barbarilor este la rândul său lovit în temelie. În perioada respectivă, creștinarea în masă a fost "un eveniment de mare însemnătate politică, culturală și economică în istoria României", fiind un "pas înainte în desvoltarea societății noastre" (Roller, 1952, p. 60). Creștinismul este creditat cu un rol major în constituirea formațiunilor statale, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
locaș de cult. Cecilia este o exemplară donna angelicata și, spre deosebire de celelalte personaje pe care le-am încadrat în această tipologie, are o voce proprie, ia atitudine, se implică în plan social, determină, prin forța cu care suportă supliciul, o creștinare în masă, o schimbare radicală a celor ce făceau parte din aceeași societate. O martiră adevărată, bună, generoasă, cu solide cunoștințe biblice nu putea decât să-și influențeze în mod pozitiv concetățenii. Cu toate că rămân idilice, personajele feminine pozitive, donnele angelicate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
VII statul evoluează, își cristalizează structurile și instituțiile. El poartă numele de regnum Francorum. Prin "franci", de acum trebuie să se înțeleagă nu tribul, ci poporul statului franc 33. Regele franc se intitulează rex Francorum și își sprijină autoritatea pe creștinare, consecința botezării lui Clovis. Pentru epoca merovingiană se poate vorbi deja de o biserică teritorială francă (fränkische Landeshirche)34. 3. Renașterea carolingiană Decăderea puterii regale în secolul al VIII-lea și preluarea puterii de către majordomi vor conduce la formarea dinastiei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fost de la început vizibilă în politica lui Carol cel Mare față de Biserică. În anul 800 Carol a fost încoronat ca împărat 41. Aceasta este urmarea unor acțiuni care dau dimensiunea politicii lui Carol cel Mare: intervenția în Saxonia, urmată de creștinarea acestui teritoriu și campania asupra Romei. Europa va deveni în timpul lui Carol cel Mare nu doar o unitate politică, ci și una culturală. Pentru a menține unitatea Imperiului, în anul 806 Carol cel Mare l-a împărțit între fiii săi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
estice sau cucerirea acestora 101, începută sub carolingieni, vor continua sub împărații saxoni și franconieni. De la începutul secolului al XII-lea și până la finele celui de-al XIV-lea, se desfășoară o adevărată mișcare de colonizare, însoțită de încercările de creștinare a teritoriilor din zonele centrală și estică ale Europei (Ostsieldung)102, având ca reper de mare importanță anul 1147. Această mișcare a cuprins mai multe valuri, care în succesiunea lor ating Elba, Holstein, Meissen și Austria, Macklenburg, Pomerania, Brandenburg, ajungând
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care era și conducătorul Transilvaniei, trece în Cumania din estul Carpaților unde obține convertirea unui număr însemnat de cu-mani iar în primăvara anului următor s-a desăvîrșit organizarea diecezei cumane care avea ca hotar estic apa Siretului. Acțiunea de creștinare și închinare a cumani- lor față de regatul ungar continuă și în anii următori pentru că în 1229, regele Bela se gîndește la o acțiune militară în nordul bazinului pontic împotriva ,,sultanului din Iconium” adică din Crimeea pentru că i-a atacat pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
trimite cu gândul la religiozitatea cosmică precreștină, excelent analizată de Mircea Eliade. Ea avea în centru figura suverană a Magnei Mater și natura înțeleasă ca hierofanie cosmică. Recent, Sylvia Marcos reia motivul într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului în versiuni mai mult sau mai puțin desacralizate. Cred că una dintre aceste versiuni desacralizate a Mamei Pământ se poate regăsi și în
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
alăturăm cealaltă mare figură a creștinismului galic, Sfîntul Martin (document 2, p.81-82), fost soldat care i se alătură lui Hilaire și fondează pe la 360 prima mănăstire din Occident, la Ligugé, în zona rurală din apropiere de Poitiers. De fapt, creștinarea satelor este departe de a fi împlinită și nu întîmplător cuvîntul latinesc paganus desemnează în același timp pe "păgîn" și pe "țăran". Începînd din 371, Sfîntul Martin este episcop de Tours: el organizează aici primele parohii rurale și fondează mănăstirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care o persoană slabă, înstrăinîndu-și în întregime sau în parte libertatea și bunurile, se plasează sub protecția cuiva mai puternic. Astfel se țes, în afara oricărui drept public, legături private pe toată întinderea scării sociale. Mai mult, forța trece înaintea dreptului. Creștinarea. Este vorba, în sfîrșit și ne întrebăm dacă aceasta compensează cele prezentate mai sus de o societate pe cale de creștinare. Orașul este oraș creștin care, sub îndrumarea episcopului, trăiește în ritmul marii ceremonii liturgice, celebrate fie în biserica catedrală, în interiorul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Astfel se țes, în afara oricărui drept public, legături private pe toată întinderea scării sociale. Mai mult, forța trece înaintea dreptului. Creștinarea. Este vorba, în sfîrșit și ne întrebăm dacă aceasta compensează cele prezentate mai sus de o societate pe cale de creștinare. Orașul este oraș creștin care, sub îndrumarea episcopului, trăiește în ritmul marii ceremonii liturgice, celebrate fie în biserica catedrală, în interiorul incintei, fie în exterior, în basilici ridicate în apropierea cimitirelor sau pe mormintele sfinților care îi atrag pe pelerini: Sfîntul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și de strălucirea personalității Sfîntului Bernard, din 1112 pînă în 1153. La moartea sa, ordinul numără 343 de mănăstiri, și 530 în 1200. Astfel desprinsă de lumea laică, această Biserică purificată se consacră și poate pentru prima dată în profunzime creștinării societății: operă multiformă care înglobează îngrijirea sufletelor și îngrijirea trupurilor. Îngrijirea sufletelor cu un mare efort de instruire a fidelilor, de definire a obligațiilor lor religioase care sînt codificate în 1215 la conciliul de la Latran și morale în special în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al XIV-lea va restabili această unitate, cel puțin oficial, revocînd edictul din Nantes, în aplauzele tuturor supușilor, aproape. Acest catolicism unanim împărtășit își are rădăcinile, se știe, într-un foarte îndepărtat trecut. Totodată, la începutul secolului al XVI-lea, creștinarea societății franceze rămîne ambiguă și incompletă, în special din cauza mediocrității unui cler foarte numeros, desigur, dar insuficient pregătit și instruit. Situația nu se schimbă decît începînd cu momentul în care, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, înmulțirea seminariilor diocezane, în conformitate cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
barbare (secolul al V-lea), 83 Marile invazii, 84 Regatele barbare, 84 Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea), 85 Clovis, 85 Regatul franc, 86 Forțele centrifuge, 87 Elementele de fuziune, 88 Romani și barbari, 88 Societatea merovingiană, 89 Creștinarea, 90 Document: Botezul lui Clovis, 91 8. Imperiul lui Carol cel Mare (secolele al VIII-lea al IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
susținută și de alță istorici și cecetători. De pildă, istoricul Nicolae Iorga amintește pe Niceta printre „apostolii” ținuturilor din stânga Dunării. În același sens se exprimă și Radu Vulpe despre Sfântul Niceta „a cărui activitate apostolică a avut urmări hotărâtoare asupra creștinării populației romane din Dacia carpatică, stăpânită de barbari, și care și-a întins activitatea până la Tomis...”. de asemenea, Constantin C. Giurescu apreciază misionarismul Sfântului Niceta în termenii următori: „Om învățat, autor al mai multor scrieri religioase, bun prieten cu Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din stânga Dunării, nu numai către dacoromanii din cuprinsul eparhiei sale. Pentru obținerea succesului pastoral-misionar, Niceta a organizat viața mănăstirească. În mănăstiri a găsit numeroși ucenici și colaboratori care l-au sprijinit în misiunea sa. Altfel nu s-ar putea explica creștinarea unor populații așezate printre dacoromani, „pe întreg ținutul bătut de Boreas, în regiunea Dunării de Jos”, așa cum preciza Paulin de Nola. Niceta n-a așteptat să-i vină la Remesiana toți acești „păgâni” spre a-i încreștina, ci el însuși
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]