11,264 matches
-
ț Eroismul propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu și intens o viață care ne depășește. Așadar, sufletele care experimentează, care îndură în trup o viață creată și organizată la lumina altor valori. Creștinismul autentic, viețuirea unei spiritualități care răstoarnă omenescul în rosturile lui politice și sociale - e, înainte de toate, realizare efectivă, experiență concretă cu rezultate imediate și vădite." (39) Nevoia unor rezultate vădite și imediate îi va inspira lui Eliade ideea eroului menit
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
La popoarele primitive, într-o formă rudimentară, era folosit pentru a avertiza împotriva spiritelor rele, pentru a anunța schimbarea vremii sau pentru sărbători. Degeaba le vei spune că acest instrument sonor nu e o invenție creștină și că, de altfel, creștinismul nu are dreptul de folosință exclusivă a clopotelor. Activitatea în mânăstirile budiste este reglementată tot prin clopot. E drept că la creștini - la catolici - el a dobândit și funcții simbolice: de întrupare a vocii lui Dumnezeu și a semnalării existenței
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
talent literar copleșitoare. Cu atât mai emoționant e să descoperi sub pana sa astfel de rânduri: "Multă vreme n-am auzit frumusețea sunetului clopotelor bisericești; sau, mai bine zis, n-am vrut s-o aud. Sunau mult prea intens a creștinism, iar în anii tinereții mele acel sunet mi se părera triumfalist într-un mod care mă vexa - pentru mine, el reprezenta revărsarea clopotelor istoriei, din fața cărora onoarea mea de evreu îmi cerea să mă dau de-o parte. Când la
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
fel de suferință de minoritar. Curând, bucuria a trecut, poate pentru că muzica încetase, și o dată cu ea îmi dispăruse deruta. În timp ce mă îndreptam spre casă, pe Addison's Walk, mi-a venit limpede în minte că în anumite forme ale sale creștinismul poate fi frumos, dar că frumusețea însăși nu e creștină. Definițiile religioase sau culturale sau naționale ale frumuseții sunt erori conceptuale. Mi-am revenit astfel, ați putea spune, în simțuri. Iar ziua următoare m-am întors la Magdalen să consult
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
știa ce gen de rubrică i se potrivește cel mai bine fiecărui colaborator. Îmi pomenise la un moment dat că, în adolescență, stătuse o vreme lîngă Cleopa, dar primisem amănuntul cu indiferența celui care, neavînd deschidere către lumea duhovniciei, priveam creștinismul ca pe suceala exotică a unor oameni subtili: subtilitatea acelora cărora lumea de aici nu le ajunge și care mai au nevoie de iluzia încurajatoare a unei alte lumi, cea izbucnită din propria imaginație ne-satisfăcută. Și cum știam că
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Pe scurt, dacă sentimentul era util, atunci toată butaforia mitică brodată în jurul lui, cu toată flagranta infantilitate a viziunii propuse, își găsea justificarea. îi iertam aberației inadecvarea la realitate în numele sentimentului din care apăruse. Și chiar asta era pentru mine creștinismul: un caz uimitor în care șubrezenia unei doctrine era răscumpărată de eficiența trăirii. Și cum o minciună care te ajută să supraviețuiești încetează să mai fie minciună, devenind în schimb o unealtă de conservare, eu eram încredințat că, în fond
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
pe limba oamenilor; primii nu o fac fiindcă sînt defazați lexical, ceilalți nu o fac fiindcă sînt sterpi în erudiția lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintîi și cultura de la cei din urmă și, dozîn-du-le, obține singura formă de creștinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul cotidian ce face apel la intimitatea cititorului. Tot aici, în grupa textelor sa-piențiale, intră cele cîteva mărturii despre oamenii a căror ființă sau operă i-au marcat existența: părintele Cleopa
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și propun un scop atît de puțin lumesc, atît de spiritual. Numai în așa-numitul Grup de la Oxford se mai speră astăzi într-o salvare a Europei prin creștinism. Dar nici acolo nu s-a pomenit un jurămînt atît de aspru, un jurămînt aproape călugăresc". Gazetarul Noica de la Buna Vestire și de la Radio era aservit unei asemenea stări de spirit întrucît nu gîndea ideologic, ci trăia ideologic, își ideologiza
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
conceptul de patrie, să-l proiecteze mirabil în transcendență... O particularitate a credinței lui N. Steinhardt este organicitatea ei. Intelectualitatea complexă, deschisă spre multiple orizonturi, propensiunea speculativă și subtilitatea scriiturii nu l-au împiedicat să cultive un "realism" originar al creștinismului. Nu o credință abstractă, scolastică a ilustrat-o "părintele Nicolae", ci una a concretului existențial, la nivelul omenirii generice, umil și concomitent grandios prin potențialitatea sa simbolică. În Cartea împărtășirii ne întîmpină un Hristos axat pe "cele materiale", preocupat de
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
temei comuniunii, atestă prezen-ța Mîntuitorului în viața cotidiană. Masa, "petrecerile Domnului", în înțelesul acordat acestei sintagme de către C. Noica, sugerînd Jertfa Euharistică, au rostul de-a conserva perenitatea relației cu Dumnezeu. Se interoghează și răspunde N. Steinhardt: "Taina supremă a creștinismului, unde o înființează Hristos? La o cină! și în ce constă ea? În mîncare (pîine) și băutură (vin)! și care-i menirea ei, ce urmărește printr-însa Cel care a întemeiat-o? A se da pe sine, a fi mîncat
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
mai credibil pentru cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
fi multiplu și a fi continuu, omul a ales multiplicitatea. (...) Unicul - prezența sa multiplă. Masa - concentrarea într-un singur tot, scurgându-se prin degetele întredeschise ale tămăduitoarei Tale mâini..." (Feofan. Clopotnița). Centura de castitate proiectează așadar sub cupola metafizică a creștinismului răsăritean multiplicitatea foșnitoare a vieții: albinele în stupi, peștii "în bancuri rotitoare", "stropii de materie", glasurile "ca niște grăunțe", o "piele zornăitoare", care "își rotește cu grație miile sale de celule". În contrast cu mulți dintre colegii săi de generație, consumați sub
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
-ului. Adversarii lor din tabăra stării staționare au început să folosească discursul Papei ca să-și bată joc de big bang. Fizicianul britanic William Bonner, de pildă, a sugerat că teoria big bang este o parte a conspirației menite să susțină creștinismul: Motivul ascuns este, desigur, acela de a-l introduce pe Dumnezeu în calitate de creator. Pare să fie tocmai prilejul pe care teologia creștină îl aștepta din secolul al XVII-lea, de cînd știința a început să detroneze religia din mințile oamenilor
Marele cîrpaci by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7988_a_9313]
-
valabilă în toate cazurile cu excepția omului, caz în care valabilitatea darwinismului cade. Dawkins lasă problema deschisă, preferînd tăcerea în locul unor nedemne declarații de circumstanță. Oricum, impresia de presiune ideologică exercitată asupra lui e evidentă: darwinismul e bun cîtă vreme compromite creștinismul, dar încetează să mai fie bun cînd se dovedește contrar egalitarismului democratic, feminismului și homosexualismului. În concluzie o carte de mare rafinament și de subtile nuanțe teoretice, pe care, chiar dacă o poți respinge din convingere religioasă, o poți citi cu
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
că purii și inofensivii sînt căsăpiți, în timp ce lichelele prosperă fără opreliști face din orice teodicee o derizorie încercare de a-l scoate basma curată pe un creator care nu poate fi un judecător nepărtinitor. Și atunci, ori viziunea juridică a creștinismului e infantilă, ori există temeiuri ascunse pentru care Dumnezeu își aruncă răsplata răului chiar și asupra celor care sunt imaculați moral. Acestor temeiuri ascunse li se spune în limbaj religios "păcatul originar", o piruetă sofistică prin care teologii speră să
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
pot să-și explice sursa răului nu e nici o legătură. Putem așadar să credem fără limite în Dumnezeu, chiar dacă, la o mai atentă meditație, ne dăm seama că Dumnezeu nu prea merită credința noastră. Multe din apostaziile consemnate în istoria creștinismului au avut la temelie neputința credincioșilor de a împăca puzderia de cazuri de suferință inutilă cu iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Dacă Dumnezeu e dragoste, de ce îngăduie atrocități care, în cea mai mare parte, rămîn nepedepsite în lumea de aici
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
libertatea, bunele maniere și bunul simț se completează într-un echilibru perfect, într-o raționalitate calmă și zâmbitoare. Văzând în Germania cum copiii și tinerii poartă tricouri cu logo-ul Esprit, se bucură nespus. Vede în aceasta o dovadă a creștinismului "îmbibant" al Europei contemporane. Când soția îi atrage atenția că e o marcă americană, teoria slăbește, dar nu se predă. Abia mai târziu, într-una din acele paranteze ulterioare frecvent intercalate, autorul admite cu obidă: "Ce imbecilitate din partea mea!"... E
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
Arheologii au descoperit într-o peșteră din Iordania 70 de cărți de metal care ar putea dezvălui unele dintre secretele de la începutul Creștinismului. Dacă se dovedește autenticitatea lor, ar putea reprezenta cea mai mare descoperire după Manuscrisele de la Marea Moartă găsite în 1947. Cărțile au fost descoperite în urmă cu cinci ani într-o peșteră dintr-o zonă izolată a Iordaniei, unde ar
Biblia de fier: Arheologii au descoperit 70 de cărţi de metal care ar deţine secretele Creştinismului () [Corola-journal/Journalistic/70429_a_71754]
-
este confirmată prin analize ulterioare, aceste cărți ar fi printre primele documente creștine, precedând scrierile Sf. Paul. Cercetătorul britanic David Elkington, unul dintre puținii experți care au examinat cărțile, spune că ele ar putea reprezenta o descoperire majoră din istoria creștinismului. Gândul că am ținut aceste cărți care au fost poate atinse de primii sfinți ai Bisericii este emoționant", a declarat el. Philip Davies, profesor de studii biblice la Universitatea Sheffield, spune că cea mai puternică dovadă a faptului că aceste
Biblia de fier: Arheologii au descoperit 70 de cărţi de metal care ar deţine secretele Creştinismului () [Corola-journal/Journalistic/70429_a_71754]
-
în traducerea Marianei Ștefănescu, pusă iar la grea încercare. La prima vedere, romanul ambiționează să acapareze un public numeros, atât prin structura clară, cât și prin subiect și problematică: o replică la thrillerul esoteric, Codul Da Vinci, venită din zona creștinismului răsăritean. Spre deosebire de bestsellerul lui Dan Brown ce mizează pe senzaționalul dezvăluirilor oferite de ordinul templierilor, societăți secrete, arta Renașterii etc., Milorad Paviș își construiește romanul pe "taina împărătească". Scriitorul se încumetă să aducă în ficțiune chiar taina Învierii, uluind prin
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
explicit, așa ceva nu a fost, și asta în ciuda cîtorva afirmații disparate, ca de pildă cea din Modelul cultural european, potrivită căreia "Europa începe la 325, cu consiliul de la Niceea" -, afirmație care pledează negreșit pentru o apropiere a lui Noica de creștinism către sfîrșitul vieții. Dar apropierea este indirectă și ea se desfășoară cu precădere în subsidiar. Chiar să fi vrut Noica să spună mai mult pe vremea comunismului, nu i s-ar fi îngăduit. Apoi, mai e vorba de structura intimă
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
lui Goethe: trăirea în egală măsură a contrariilor, setea de a epuiza omenescul (în sens faustic), eficiența în aprecierea și respectarea Celuilalt (adică a alterității, fie individuale, fie naționale), simțul științific al iscodirii lucrurilor, oscilația între trăirea intensă (mistică) a Creștinismului și negarea lui de pe poziția unei religii a Rațiunii"), în numele căruia se articula demersul cercului, în atmosfera căruia s-au format și nădăjduiau a-și continua scrisul membrii săi, e prohibită, taxată drept un delict ideologic. Cei ce au trăit acele
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
în Spania și, de aici, și în Portugalia. Din cauze diverse, în peninsula italică au dispărut relativ repede. În Spania, Regii catolici au practicat față de aceștia aceeași politică de excludere și asimilare precum cea vizând pe conversos (evrei convertiți la creștinism), ceea ce a condus la o reacție de consolidare a identității lor în Andaluzia, prin crearea culturii flamenco, cu implicații antropologice și nu numai, importante. De altfel, se afirmă că țiganii spanioli și portughezi au și exprimă o puternică conștiință a
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
mod similar, dedublarea marchează destinul lui Shusaku Endo (1923-1996). S-a născut la Tokyo, în anii copilăriei a trăit în Manciuria, unde lucra tatăl său, iar după divorțul părinților revine în Japonia, la Kobe. Datorită mamei sale este botezat, iar creștinismul îl singularizează între scriitorii niponi. Studiază literatura franceză la Lyon (1950-1953), a doua ședere în Franța are loc în 1959, pentru a cerceta viața și opera Marchizului de Sade. A resimțit dedublarea continuu: în Japonia era "celălalt", adeptul religiei străine
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
mică a familiei. Le decide în mod fundamental scrisul: două mari perioade ale creației în două limbi și două literaturi cu tradiții diferite (Vladimir Nabokov), două linii mari de creație (Shusaku Endo), cu problematica personală și cea colectivă legată de creștinismul ce a pătruns în Japonia: romane ale prezentului cu acțiunea în secolul al XX-lea ( Un idiot minunat, Scandalul) și romane istorice evocând drame din secolul al XVII-lea generate de confruntarea între civilizații și credințe (Samuraiul, Tăcere). Am amintit
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]