17,394 matches
-
mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-o parcurg dintr-odată/ și la primul tiuit de tramvai adormeam// vară în testul părăsit îmi țineam echipa de nasturi/ cu care jucăm fotbal în cimitir/ îmi dăm întîlnire cu
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de toate, o provocare culturală, spirituală. O incursiune spre misterul și forță cuvîntului, spre esență, îndepărtînd aparențele. Felul cum analiza scene din piesele lui Shakespeare, de multe ori proza-cheie mă ducea cu gîndul la finețea și rigoarea intervențiilor chirurgicale pe creier. Se năștea o armonie, o reconciliere a gestului cu cuvîntul, a minții cu trupul. Dar și o rătăcire interioară în căutarea răspunsurilor la marile întrebări existențiale. Penciulescu era și aproape, si departe. Și cufundat în marile probleme ale personajelor shakespeariene
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
anvergura problemelor, de complexitatea lor. Care e felul dvs. de a vă revolta? Desenul? Da, și totodată sunt două lucruri: manifestul, care înseamnă ceva și, apoi, celălalt, care e mai puțin direct, dar care trece prin întregul sistem sanguin, prin creier, și care nu e un manifest, dar care spune același lucru în alt fel... Sunt mii de feluri în care te poți exprima. Dar ești de o parte sau alta a baricadei. Acum există o baricadă. Care? Puterea. Cei care
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
schimbă cuvinte vagi într-o limbă ce-mi pare inventată. Un rîcîit se-aude cînd și cînd prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau seama că sînt într-un vis, dar asta nu-mi oferă ușurare. Creierul meu pare deposedat de ideea că din vis se poate ieși, ori că visul se poate termina". Starea fantomală e, la rîndul său, înscrisă în starea civilă a sufletului ce se regalează "cu fapte al căror echivoc e tot mai
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
aparențe, fiind însă condamnat la imposibilitatea de a se apropia de ceilalți, de a putea comunica cu ei - răspunsurile pe care le așteaptă de la celălalt, nerostite, pot fi foarte bine doar ecouri ale propriilor gînduri. Personajele care populează ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena transformată într-un laborator de neurologie doar cu... creierele, sediul gîndurilor și conștiinței dar și mediul în care doctorul încearcă să descopere prin monitorizare atentă germenii nebuniei. Forța metonimiei e copleșitoare
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
răspunsurile pe care le așteaptă de la celălalt, nerostite, pot fi foarte bine doar ecouri ale propriilor gînduri. Personajele care populează ultima piesă, Creierul, sînt tot paria ai societății, nebunii, prezenți pe scena transformată într-un laborator de neurologie doar cu... creierele, sediul gîndurilor și conștiinței dar și mediul în care doctorul încearcă să descopere prin monitorizare atentă germenii nebuniei. Forța metonimiei e copleșitoare, oamenii sînt reduși la obiecte monstruoase de laborator, lizibile cu ajutorul unor aparate, gîndurile cele mai ascunse la leduri
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt și cuvîntul cal va trage căruțe/ pline de cărți putrede scuturate din arbori/ pe jumătate deja ciugulite de păsări, bune doar pentru
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
reprezentare expresivă a devorării bărbatului de către femeie în actul dragostei: "blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghițea miliardele de semințe.// orbecăiau prin dragoste pe străzi imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a dreptul prin hohotele siberiei/ prin incendiile magnetice ale creierului/ și spre locul nașterii mă trezesc alergînd/ urmărit la tot pasul de Cel care crede/ că traumatismele mele sînt o avere// în versul cu nr. 20 pe piept se aplaudă/ cineva vopsește intervalul dintre aplauze" (Nr. 20). Denudarea conștiinței e
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
în poem nu se intră precum într-o afacere:/ cine și cît a adus?"// Altul tocmai scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
singur ochi, celălalt fiind cuprins de orbire: "În lume e tîrziu/ în Ochiul Orb e acum/ noapte e negură/ în Ochiul Orb/ lumina cade egală pe lucruri" (Planctoanele Ochiului Orb). Sau: "Ochiul Orb e atunci cînd/ privirea se rupe de creier, se smulge din/ carne, se dezlipește din arcade,/ golit de orice gînd greoi de lut,/ singur, plin de el însuși,/ atotcuprinzător,/ sorbind materia lumii ca un burete sau/ trecînd printre lucruri ca o rază invizibilă" (ibidem). Sau: "Ochiul Orb e
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cei mai mari specialiști în problemele zonei predau în universități americane. Din nefericire, antiintelectualismul care a triumfat în politica multor țări occidentale (și care, cu ajutorul vivace al unui sistem de "ajutorare" ce pare mai interesat de burtă omului, decât de creierul lui, începe să facă ravagii și la noi) le dă conducătorilor o siguranță de sine nu numai penibilă, dar cu efecte tragice. Ar fi fost, de pildă, suficient că unul din acești falnici decision-makers să răsfoiască noul volum al lui
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
dar în fiecare zi ea crește/ înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
cuvîntul acela). Sau următoarea mixtura tipică de dematerializare și materializare spectrala: "din pîntecul tău mare aflat în luna a noua/ nu se naște copilul așteptat/ ci doar un abur un fel de vis/ amintirea unui copil./ și tot așa din creierul meu/ nu se naște poemul ci doar amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se scufundă -/ bănuț pe fundul oceanului./ mai bate nu mai bate/ inima transparență a gîndului?/ în adînc în adînc îngropat este gîndul/ cum e îngropată bucuria în creierul/ pruncului care se va naște peste o sută de ani" (Nouă glaciație). În același timp se remarcă urmele indubitabile ale formației pozitive a bardului craiovean (absolvent al Facultății de Automatica și Calculatoare din orașul natal), a cărui grafie dobîndește nu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
foarte tare/ și-l silește să fie sferic pe el care/ este paralelipipedic" (Necuprindere și uitare). Că și: "Îngerii purtau ochelari/ și aveau în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul meu/ laminata// mă aflu undeva unde-i aproape întuneric/ se-aprind cîteva becuri/ (sau sori micuți, nu stiu)/ începe hăituiala alergarea începe vizionarea/ iar lumea e o hala nesfîrșită/ cu o lumină chioara (artificială?)./aDe ce-i aicea în pădure
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
parfumate/ se tese-n jur cocon de fire/ și-o rază rece/ trece prin corpul nou (de transparente/ roz-gălbui) sporindu-l/ - țesuturi palide tot mai intense și tot mai complicate/ scheletul fraged de cretă structurînd/ păienjenișul roșu răsuceala caldă/ luminiscenta creierului simetrica și inima de carne/ sexul incert/ și capul uriaș bătrîn și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul transverbal, levitația, premoniția sînt
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
-se la unele interpretări hagiografice și utilizînd un nepotrivit limbaj heideggerian (Constantin Barbu, Paleologu-Mata, Marin Tarangul), regretatul Petru Creția le respinge hotărît că inutilizabile și dăunătoare. Să rețin opinia despre cartea lui Const. Barbu: "un tînăr exaltat în al carui creier fatală ăgîndire despre cuvinteă de origine heideggeriană, sanscrita învățată cu metode ezoterice, etimologiile onirice și purul și simplul delir hermeneutic se întrunesc într-o sinteză exemplara", adăugînd că opiniile sale sînt "o paradigmă negativă de care puține culturi au noroc
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
sârguința între cotoarele aurite cum ar fi Instrucțiunile lui Lenin privind Regulamentul sanitar pentru locuitorii Kremlinului?"; "Cultul post-mortem nu s-a oprit aici. S-a considerat că opera lui Lenin - cea scrisă, dar mai ales cea făcută - nu aparține unui creier obișnuit. De aceea s-a ajuns la una dintre cele mai fantasmagorice momente din istoria lumii moderne: înființarea, în 1925, a unui laborator, devenit ulterior ditamai Institutul, pentru studierea creierului care l-a avut pe Lenin drept proprietar." etc. În
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
cea scrisă, dar mai ales cea făcută - nu aparține unui creier obișnuit. De aceea s-a ajuns la una dintre cele mai fantasmagorice momente din istoria lumii moderne: înființarea, în 1925, a unui laborator, devenit ulterior ditamai Institutul, pentru studierea creierului care l-a avut pe Lenin drept proprietar." etc. În carte există sute de secvențe de acest fel. Ca urmare, volumul de "eseuri" Un pesimist la sfârșit de mileniu se înfățișează mai curând că o epopee eroi-comică a agitației umanității
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
a votării omului, si nu a siglei de partid! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Și ce se va întâmpla cu această caracuda, pe cât de silențioasa, pe atât de harnica la ronțăit? Burțile umflate și osânza depusă între timp pe creier i-ar împiedica să mai funcționeze în vechile locuri de muncă de unde au fost propulsați, prin magie de partid, în bancă întâi a vieții publice. Spaimă de competență și de concurență i-a adus în situația de a fi la fel de
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
nefericirii. Mai exista omul tratat de cei din jur că o lada de gunoi, omul care își face o profesie din întreținerea mașinilor utilizate pentru recoltarea cadavrelor de pe câmpurile de luptă, omul care propovăduiește, în stilul reclamelor de la TV, spălarea creierelor, omul care suporta insistența absurdă a unor anchetatori și așa mai departe. Piesă s-ar putea intitula, de fapt, "omul descompus" - descompus în elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
nopții. În stare de veghe, acumulam tot felul de informații ce trebuie apoi așezate, clasificate, ordonate într-un fel care să le facă accesibile și utile nouă. Probabil că în somn se face această uriașă muncă de ordonare, atunci cînd creierul este practic izolat de lumea din afara și nu mai are a prelucră informații ce vin din exterior." Dar precizează că toate descoperirile de pînă acum nu pot explica științific nici complexitatea viselor (alcătuite nu doar din imagini ci din episoade
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
intelectualul să ajungă la Paris!) Ideea că ar putea, cu ajutoare de el cunoscute, prelua puterea și instaură o dictatură în care fiecare miner - sau ca si miner - să primească cei zece mii de dolari râvniți i s-a înfipt în creier. Judecătorul care l-a slobozit își dă demisia din magistratură, nu covârșit de rușine, ci clamând că o face în urmă presiunilor. Cei care îl judeca pe Miron Cozma în procesele pe rol sunt, de la natură, înzestrați cu o răbdare
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]