1,146 matches
-
o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În vis o căutase un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. Frumusețea fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor, urmărea cum soarele se ridică încet deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea albastrăverzuie. -Ce mult aș dori să ajung pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ea în culorile pământului și apelor, urmărea cum soarele se ridică încet deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea albastrăverzuie. -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă! - exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de străjerii temuți ai Reginei întunericului. Alergau în toate direcțiile până să-și găsească un adăpost cât mai sigur. Piticul Sid s-a urcat pe Gorgonaria, care semăna cu un copac cu tulpină cornoasă, fixată în nisip și totuși flexibilă. Crenguțele albastre se unduiau în curenții apelor. Piticul Sad a ales o altă ființă care semăna și ea cu un copac și care se chema Mărgeanul roșu. N-avea frunze, dar avea multe ramuri de culoarea roșie și floricele ce semănau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pentru dârzenia lor.Te rog să ne explici, ce sunt copacii aceștia, unde ne-am ascuns de Regina întunericului, întreba Sad curios. -Aceasta se cheamă Gorgonaria și seamănă cu un pomișor albastru, acesta este Mărgeanul roșu din coral, parcă are crenguțe, dar nu are frunze, doar flori ca steluțele. Aici vedeți Pana fosforica, apoi o colonie care seamănă cu un copac înflorit cu floricele galbene, dincolo este Lofelia, care este un schelet calcaros, mai încolo Ciuperca coral, iar acesta este un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
spre ușa salonului. Încăperea era cufundată În umbră, cu draperii negre pe pereți, cu sicriul așezat pe ceea ce era probabil masa din sufragerie. Cele două lumînări nu erau aprinse, dar Într-un bol din sticlă era apă sfințită, cu o crenguță de merișor. Ușa sufrageriei era deschisă, la fel și cea de la bucătărie. Mobila și obiectele din salon fuseseră Îngrămădite În sufragerie. În bucătărie, tînărul Dicelle citea un album de benzi desenate, În timp ce-și bea cafeaua. — Vreți cafea? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ce atrage atenția. Câteva bentițe multicolore îi strâng cozile bogate, ca să nu cadă. Cascada de panglici se revarsă în jos, pe fiecare umăr, până la piept. — Ce e aia deasupra, ca o coroană? murmură pierdut Velleius la urechea tovarășului său. — O crenguță, răspunde Nero pe același ton. Surâde și-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o Însă departe de mine. Ți-a pus numele Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram jadul ei prețios, bobocul ei scump, primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz din pricina efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cunoscută și ca pelin dulce, Artemisia annua. Există multe specii de Artemisia, iar specia asta n-am mai văzut-o până acum, dar are structura caracteristică a frunzei. Crește repede și se face o plantă de forma bradului, dar cu crenguțe moi. Și mirosul e tipic. Băgă o frunză În gură și-și linse buzele. Și gustul amar. Unde le-ai găsit? — Una dintre bătrâne făcuse o poțiune din ele pe care le-o dădea lui Wyatt și Wendy. În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înfăptuiască lucruri glorioase, dar îi blestemă și îi părăsește pe cei care săvârșesc răul. El e, înainte de toate, iubire! Iubire și iertare, înțelegi? între timp Gomerius, prins într-o luptă tăcută cu epilepticul, reușise să-i vâre între dinți o crenguță ceva mai groasă, culeasă de pe jos, ca să nu-și muște limba. întinzând o mână spre Inisius, Balamber observă: — Dar... omul ăsta... îl omori! Canzianus scutură din cap. Nu. Dumnezeul meu e milostiv; o să vezi că o să-și vină iute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Era nu prea înaltă și foarte slabă și se vedea limpede că fusese greu încercată de lipsuri în ultima vreme; cu toate acestea, îi înfrunta pe cei doi câini cu un curaj și o energie nebănuite, lovindu-i cu o crenguță pe care o smulsese pesemne dintr-un arbust din apropiere. Curios, Balamber se opri să o observe. îl izbi sclipirea de hotărâre înflăcărată ce se citea în ochii ei întunecați, în vreme ce, ținând strâns în mâna stângă bucata de carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun cuvânt. Dincolo de mine e liniștea zăpezii, pașii se pierd spre toamnă, voi lăsa urme doar pe hârtia vieții, și va ninge iar în Ajun de Crăciun, pe crenguța de brad voi atârna bucăți de stele. Timpul îmi bate în geam, prietenos sau nu, îl ignor, se face repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am Îndoit de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
familie. De obicei mă exasperează, dar acum cert îmi e dor de ea, mai ales că știu că acasă este și spațiu de refugiu. Și e așa de urât apartamentul acesta și de fără gust! Mi-am pus eu ceva crenguțe de toamnă, da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ci adulți și că nu am de ce să mă simt vinovată, așa cum nici alții nu trebuiau să se simtă vinovați când am eu probleme. Pregătiri de Crăciun: am încercat să facem, chiar dacă sunt miniaturi ale celor de acasă. Avem o crenguță de brad cu globuri și panglici, am făcut piftie și salată de boeuf. Maria a făcut sarmale, vom avea și curcan. Pe la 6 îl așteptăm pe Dan să ne ducă la pădure unde Adi este și Moș Crăciun pentru Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a făcut asta mult înainte, când locuiam la ei? Soțul, care dormise până atunci ca toți ai casei, veni în cerdac, și frecându-se la ochi, o întrebă cum se trezise fără ca el să-și dea seama; rupse apoi o crenguță din pomul a cărui coroană se întindea cu câteva ramuri spre el, chiar alături de locul unde mă aflam, dar cum prezența mea era nevăzută, mă uitam cât de firesc se mișcau, neștiindu-se priviți, mult mai aproape de substanța lor, lipsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ramuri spre el, chiar alături de locul unde mă aflam, dar cum prezența mea era nevăzută, mă uitam cât de firesc se mișcau, neștiindu-se priviți, mult mai aproape de substanța lor, lipsindu-le cenzura conștienței; eu credeam că-i va întinde crenguța de cireș pe care o ținea în mână - ar fi fost un gest delicat -, dar el după ce o frânse o aruncă, într-o doară, peste balustradă în curte. În tot timpul acesta ea continua să stea nemișcată, ochii ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l construi am luat un morcov pentru nas, doi căr buni pentru ochi, două crengi pentru mâini, o oală roșie pentru pălărie, câteva pietricele rotunde și o crenguță pentru gură. Când am ajuns afară, m am apucat de corpul omului de zăpadă, după care am așezat lucrurile aduse de mine la locurile lor, admirându-mi din când în când „opera”. După ce am terminat omul de zăpadă, obosită de
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
din cer omul meu de zăpadă împreună cu Zâna-Primăvară. Când au ajuns lângă mine, m-am bucurat foarte mult. Deodată, Zâna-Primăvară, care era îmbrăcată într-o rochie verde, plină de floricele înmiresmate și fluturași colorați, cu o coroană de frunze și crenguțe înmugurite și cu un singur ghiocel pe cap, mi-a grăit: Fetițo, din păcate, omul tău de zăpadă nu se va mai putea întoarce, deoarece a venit primăvara. Însă vei putea face altul iarna viitoare! Dar mai este multă vreme
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că, în ultima vreme, se încurcaseră rău de tot. — Da, faceți liniște, strigară alți câțiva devotați. Ceva nu era în regulă deloc cu maimuțele astea. — Se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în comun. Știa acum și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întâlni pe munte. Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]