5,338 matches
-
Tot mai des, ca de fiecare dată cînd e obosit, mai ales după o beție cu spirtoase, îi revine în minte o întrebare, obsedîndu-l. Dacă i s-a întîmplat ceva?" îl frămîntă de data asta. Imediat însă, tot obsesiv, aproape criminal, în mintea lui sclipește demonic bucuria că ar putea rămîne singur, așa, fără scandal, fără judecata colegilor, doar prin voința unei întîmplări. Te rog să servești ceva! aduce Paula două farfurii pe măsuță, mutînd telefonul mai pe margine. Lasă telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie care trebuie să nască: nevastă-mea. Felicitări! Ar trebui să fiu acolo; măcar ea să nască în bune condițiuni dacă onor facultatea din Iași m-a avortat pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate că, dincolo de "uitarea e scrisă-n legile-omenești", cum spune cîntecul, uitarea poate fi privită dialectic... Nu eu te-am acuzat! i-o taie profesorul. Dumneavoastră ați inițiat și-ați coordonat acțiunea. La absolvire ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și încropească mici afaceri, care cu maxi-taximetria, care cu brutăria, care cu bolțari și țigle. Și Brașovul nu e Valea Jiului. Imunitate pentru crimă?tc "Imunitate pentru crim\?" La o jumătate de veac după ce a fost executat, Ion Antonescu este considerat criminal de război, autor al unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Această sentință nu a fost pronunțată de un tribunal internațional - Antonescu a fost „judecat” de ocupantul sovietic, iar astăzi el este condamnat prin vrerea Statelor Unite ale Americii, în special a evreilor americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
eficient și nemilos, gata să ucidă sau să cruțe pe cineva, după cum sună ordinul în „scoica” din ureche. În nici un caz însă ca pe un torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită, de umilirea extremă a ființei umane. Ca pe un criminal. Adevăratul soldat ucide, când i-o cere meseria, dar nu e criminal. El acționează totdeauna sub semnul respectării ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforțează acum să ne convingă omul-armată, ministrul american de război Rumsfeld, e că „ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sună ordinul în „scoica” din ureche. În nici un caz însă ca pe un torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită, de umilirea extremă a ființei umane. Ca pe un criminal. Adevăratul soldat ucide, când i-o cere meseria, dar nu e criminal. El acționează totdeauna sub semnul respectării ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforțează acum să ne convingă omul-armată, ministrul american de război Rumsfeld, e că „ce s-a petrecut în închisoarea Abu Ghraib nu corespunde valorilor națiunii noastre, nu corespunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sa de anchetator al poliției - este semn clar de „Înclinații criminale” și „degenerare morală”. De fapt, În afara unui amănunt minor care mă descalifică, mă Încadrez perfect În categoria pe care Fuchs o numește monstrum humanum, cea mai abjectă specie de criminal. Știam că nu are nici un rost să-mi antrenez conștiința Într-o luptă pe care n-aveam nici o șansă s-o cîștig. Așa cum am spus, atunci cînd trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Așa că am dus inelul acasă și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke Books era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce purta pe tîmple semnul lui Cain, era vremea să-mi fac planuri de viitor. CAPITOLUL 8 Există două feluri de animale pe lume, cele cu darul vorbirii și cele fără. La rîndul lor, animalele care au darul vorbirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea de a stabili contactul cu specia dominantă. Firește, Încercasem deja asta cu Shine și fusesem la un pas de a Împărtăși soarta unui axion. Însă lectura intensivă mă convinsese, fără putință de tăgadă, că În afară de sadici, scelerați, psihopați și criminali care vor să te otrăvească, specia dominantă cuprinde deopotrivă ființe cît se poate de blînde și de pline de compasiune, și că majoritatea acestora din urmă sînt femei. Aș fi putut Încerca să stabilesc contactul cu vreuna dintre ele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare. — Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Interesant! — Rareori, foarte rareori, sînt, cum se spune la noi, niște gentlemeni. Numai În romanele polițiste apar așa. Altminteri, mai degrabă fac parte din clasele inferioare. — Poate ar fi cazul, zise Rowe, să-ți spun că eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi cazul, zise Rowe, să-ți spun că eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile judecătorului, observînd fiecare jurat, Întrebîndu-te ce gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lăcomia Începe să planeze În aerul acestei odăițe prăfuite, deasupra sendvișului Început și a cărții de telefon ferfenițite, Rowe avu certitudinea victoriei. La urma urmelor, Își spunea, domnul Rennit nu-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal, zise el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria erau o mulțime de oameni pe care nu i-am crezut În stare să... să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți și simpatici, lîngă care ai fi stat cu plăcere la masă. — Domnul Rennit, directorul agenției particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul agent de asigurări... — Încetează, te rog! exclamă domnișoara Hilfe. — Deosebirea este că În zilele noastre crima a devenit rentabilă, continuă tînărul. Iar cînd un lucru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să facem din lumea noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv al justiției, căruia dorea să i se conformeze. Totdeauna dorise să trăiască În acord cu acest ideal. Un criminal e considerat de opinia publică un monstru, dar În sinea lui, El se vede de obicei ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]