577 matches
-
ajută să te rătăcești în primul rând de sinele tău cartabil, înscris ferm pe hărțile publice, să ieși pe nebăgate în seamă în culise pentru a putea reveni pe scenă sub un chip mai bine primit. Aerul din cort se crispase de o bătălie nedeclarată a fumurilor: cel albăstrui și înecăcios îi ecrana pe convivi parcă spre a le amenaja un loc de retragere dincolo de aparențe, în vreme ce, născător, aburul vocalic trandafiriu al civismului topea chiciura imaginii lor habituale spre a le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
verbului înspre registrul sonor. Nesiguranța, cu care erau mult mai învățați decât partenerii lor de conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația se schimba mai truculent și sfidător, de aceea mintea lor se crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de diguri și baraje funcționa bine. Dar înăuntrul cortului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fie altfel, corabia nebunilor pe care nimerise fugarul în Cap d'Agde naviga al naibii de în larg! În situația de față, libertatea se deschidea într-o cu totul altă direcție decât cele explorate de el anterior, ceea ce-l făcea să se crispeze defensiv și-i antrena vegetativul într-o spasmodică desolidarizare de somatic. Rică avea rău de mare - mai exact, de oceanica libertate ce-l revendica. Corsar printre rațele de pe iaz, îl luase rău cu delfini de la stomac acum, când țărmul se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pleoști dintr-o dată saltul într-o manevră defensivă, menită să domolească întrucâtva conjugarea ciclonică a celor două elanuri. Bineînțeles, distribuția în corp a fluidelor sale vitale fu prima afectată de greața căderii în gol; instinctiv, viscerele și gesturile i se crispară întru ancorarea disperată de un suport ce-i fugea vertiginos de sub picioare. Când începe un bărbat purtat de-avânt erotic să bată în retragere? Când simte golul căscându-se avid în ținta atacului său - mult mai avid decât propriul său
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al unui regat respectabil, nu-i era decât marionetă zâmbită țeapăn. Sau - cine știe? - brățară, dacă nu cumva cătușă... Ajunseră într-un târziu la Maeslantkering, cel mai mare zăgaz mobil al curgerii din întreaga lume. Structurile rigide de oțel așteptau crispate în forma lor revizuită până la exasperare de ingineri următoarea rebeliune fluidă majoră a materiei. Ian nu găsi nimic mai răsărit de contribuit la discuție afară de un penibil "au aerul trainic", mult mai la locul lui în gura unui turist asiatic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
S-a dus și ultima nădejde. (27.04.2009) Români deprimați Am petrecut În primăvară o săptămână superbă printre români deprimați. Nu, nu erau săraci, nici măcar strâmtorați, n-aveau motive de neliniște privind viitorul lor și al familiei, nu erau crispați, vorbeau de criza care se apropia cu oarecare detașare, știau că pot traversa perioada dificilă fără costuri enorme. Nu făceau caz, cei mai mulți, de relativa lor bunăstare, nu afișau ostentativ disponibilitățile lor materiale, nu sfidau bunul-simț nici prin achiziții și nici
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
trebuie să mîntuiască omenirea suferindă, este imaginea unui om care a îndurat suferințele și moartea. Dacă se reprezintă destul de des imaginea copilului plăpînd din Staul, Calvarul sau Coborîrea în Mormînt domină producțiile artistice. Împietrit în severitatea sa cadaverică, cu fața crispată de durere, palid, Hristos reprezintă imaginea sutelor de mii de victime. Confruntat cu un sfirșit a cărui apropiere i se reamintește permanent, credinciosul din secolul XIV încearcă să-și asigure mîntuirea trecînd prin toate etapele patimilor lui Hristos pe lungul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Hei!!! Aplecat ușor înainte, cu spinarea arcuită într-un efort absurd prin imobilitatea sa, trupul îmbrăcat în haine de seară pare deodată turnat în tunică de mătase, iar mîna ce oferise cu o oră mai înainte buchetul de iasomie se crispează pe mînerul umbrelei ca pe un frîu nevăzut. Privesc din profil chipul galben care împrumută deodată expresia celor șapte chipuri din arenă; capul se-ndreaptă semeț spre spate ca pentru a primi vîntul, umerii fetei nu mai au ocrotire, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Virgil Maxim povestește un episod premergător procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați în ceea ce privește evenimentele de la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot. Într-o încercare de a-i cere clemența, Livinschi i s-a adresat direct
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Virgil Maxim povestește un episod anterior procesului, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot, însă primul a încercat să îl sensibilizeze, amintindu-i că l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
apoi vin cu vocea. Iar dacă fac semn, atunci mai mergeți încă de două ori cu instrumentalul, vedem cum reacționează și sala. Și, Mișule, ți-am mai spus de o sută de ori, zâmbește, omule, mai mult. Ce ești așa crispat ? Cum mă întorc cu privirea la tine te văd așa concentrat acolo, de parcă te chinui, te strofoci, speriat și emoționat. Nu te mai gândi la public, închide ochii, relaxează-te puțin, Doamne iartă- mă, că nu se supără nimeni dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea i se crispase. Mi-am sorbit băutura. - Ei bine, câinele ăsta s-a dat în spectacol cu lătratul și cu cerșitul atenției toată săptămâna. Știi ceva, iubito, întâmplarea face ca asta să coincidă cu faptul că tocmai am început să scriu un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să observe cât de normale și deliberate erau mișcările mele. - Sarah e bine, e tot ce-a zis Jayne când am închis dulapul. - Dar ni s-a spus că nu dă mâna cu alți copii la școală. Chipul i se crispă. - Cred că ar fi necesar s-o...testăm din nou. Pauză. Cred că e necesar să înțelegem asta. - De ce? Doar pentru că are bun-gust? Pentru că nu e genul de copil care își dorește să devină Miss Popularitate? Pentru că ținând cont ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere. Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Utan, un ideolog partinic și un prozator proletcultist, făceau tot timpul presiuni asupra lui pentru a ne retrage sprijinul, însoțindu-le cu reclamații la „foruri“, cu denunțuri calomnioase etc. Utan a rezistat cu toate că nu era o natură luptătoare. Îl crispau agresivitatea și grobianismul celor doi și odată, fără a-i numi, dar cu o trimitere străvezie, l-am auzit vorbind despre teroarea exercitată de gorile asupra oamenilor. Un episod luminos al vieții lui Tiberiu Utan a fost prietenia cu Marcel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbește și scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dânsa aici arată exact cum suntem.“ ALEX. LEO ȘERBAN, forumul Observatorului cultural, august 2010 „Toate aceste delicii ale prozei lui Iris Murdoch sunt mijlocite de versiunea românească a Antoanetei Ralian. Parcurgem cele șase sute de pagini din Discipolul fără să ne crispeze nici o stridență. Exercițiul îndelungat de traducător și editor explică acuratețea lexicală și sin taxa impecabilă.“ MARIA ANA TUPAN, România literară, nr. 28, 1986 „Numele Antoanetei Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar ne poate face mai buni. Seamănă cu muntele meu De abia cînd s-a rostogolit stînca am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să deschizi buzele doar pentru a murmura că nimeni nu poate fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica și și-a contemplat mîinile, toate acestea cer, firește, un Înțeles mai adînc ca să aibă dreptul la glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lira de munții Traciei sau va hohoti Într-un plîns inutil ca o fiară care urlă În pădure sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-a rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să accepte iluzia sau să se Înconjoare de pustiu. În clipa cînd nu mai suportă dilema, Orfeu se Întoarce. Abia după aceea religia sa Începe să fie remușcarea. Dar după aceea nici o iluzie nu va mai fi posibilă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un cântec învățat de tine; prezența ta neprezentă m’a înfiorat; am simțit un nod cald de lacrămi și tot ce era și este nelămurit și covârșitor în mine, de când ai plecat, mi-a întunecat iar toată ființa; m’a crispat. Este cel mai nelămurit și complex sentiment: mă simt amputată, nu cred în plecarea ta și totuși cred; mă simt imens de singură și bâjbâi după tine ca o oarbă; mi-e frică să-ți pun întrebare (sic) de teamă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de pe fețișoara aia a ei rotundă, în clipa în care i-am dat una! A fost prima oară în viața mea când am dat într-o femeie! A fost nemaipomenit! Își vâră și cealaltă mână în cămașă și eu mă crispez în clipa în care aud un pârâit rău prevestitor. — Ți-o plătesc, nu-ți face probleme, zice, fără să clipească. OK, ce mai ai? Câteodată am impresia că Laurel vine să probeze haine, doar pentru simpla plăcere de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
c-am înnebunit. — Și poate ne ajută și Elinor... îi dau eu mai departe. Sunt sigură că vrea să contribuie și ea... adică, dacă e mai scump... La celălalt capăt al firului, mami trage adânc aer în piept, și mă crispez. La naiba. N-ar fi trebuit să aduc vorba de Elinor. — Mă rog. Mulțumim frumos, dar nu avem nevoie de contribuția ei. Ne descurcăm foarte bine și singuri. Și ideea asta cu hotelul e a ei, înțeleg? Înțeleg că ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni. Apoi nu găsesc nimic de mâncare, decât cuburi de pește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]