631 matches
-
fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
naibii, băiete, intri în păcat cu el. Mergi la oamenii tăi. Unde te-ai încartiruit? Am găsit o cameră într-o școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îl urăsc. Și eu. Totuși încă ești aici, în prima linie. Cu toți anii de război ai avea tot dreptul să nu fii aici. Ai un motiv anume? Marius aruncă pe geam țigara uitată ĩn colțul gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un efort lăuntric pentru a-și armoniza cît de cît satisfacția resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o semirecunoaștere crispată: "E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreția, eleganța morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieții sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea, frigul".Sau despărțirea dezolată de România liberă, unde
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
oferă inteligența... Sufletul omului mult mai larg, dacă l-ar deschide, ceea ce ne face astăzi să suferim l-ar pierde în lărgimea asta, ar deveni meschin, stupid, am râde toți de ceea ce ne-a făcut odată să fim atât de crispați și atât de lași..." Și tam-ta, rara, tam-ta rara pe aceeași temă, cu UN partis-pris din ce în ce în ce mai accentuat și mai fastidios. Reieșea, oricum, că interlocutorul ei era un ins speriat de viață, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și orbirea asta mi s-a transmis și mie, cu toate că știam despre mine că stau cu picioarele pe pământ. Dacă zici că mai ții și acum la el, fă-i o vizită. "Tu i-ai făcut?" "Bineînțeles! "Și cum arată?" "Crispat, îndîrjit, dar nu știu împotriva cui." "Are telefon?" Are." " Se mai duce, vreau să spun, mai fuge la taică-său?" "Nevastă-sa zice că nu." "Îi dau chiar acum un telefon..." În felul acesta neașteptat se termină discuția noastră, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
marele Buharin, îți recunoști singur o vină imaginară în fața tribunalului, ce se mai alege de ideile tale? Nimic, neantul, mori fără idei..." Și zicând acestea se zbătu să-și tragă picioarele de sub masă, se ridică greoi și cu o expresie crispată, clipind des, stăpânit de o iritare plictisită, ca totdeauna când nu înțelegea sau se prefăcea că nu înțelege ceva, și o luă încet spre perdeaua roșie din fundul braseriei. "Are dreptate, zise Clara după ce ramaserăm singuri, totuși... Vreau să spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se repezi și prințul, dar în prag îl înlănțuiră și îl opriră brațele cuiva. Chipul disperat, crispat al Nastasiei Filippovna îl privea țintă, iar buzele ei învinețite fremătau, întrebându-l: — După ea fugi? După ea? Căzu leșinată în brațele lui. El o ridică, o duse în cameră, o așeză în fotoliu și rămase aplecat deasupra ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ciorănescu, Al. T. Stamatiad, Ben Corlaciu, Margareta Sterian, Const. Tonegaru, Mihu Dragomir, Ion Th. Ilea, Emil Manu, Teohar Mihadaș, iar cu proză Mihail Șerban, Sărmanul Klopștock, Ion Vinea, Ben Corlaciu, Ovidiu Constantinescu, Pavel Chihaia, N. Papatanasiu, Petru Dumitriu. Dincolo de moderația crispată impusă de vremuri, în noua sa formulă U.l. este una din cele mai bune reviste de cultură ale momentului imediat postbelic. V. D.
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
de repetări vor fi diferite în funcție de nivelul de pregătire și vârstă. Greșeli: coapsa piciorului ce realizează încrucișarea nu se ridică suficient de sus; pășirea încrucișată a piciorului nu este suficient de lungă sau de rapidă; umerii în timpul deplasării sunt ridicați, crispați și întorși spre direcția de alergare; brațele nu sunt îndoite din articulația cotului și nu se mișcă în ritm cu picioarele; trunchiul nu este vertical, privirea la picioare. Indicații metodice: se va urmări ca alergarea să se execute cu cât
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
din ce în ce mai mari; - exercițiile anterioare, dar executate și cu celălalt braț; - în final, participarea la diferite concursuri, întreceri între subiecți sau grupe de subiecți; Greșeli: brațul de aruncare rămâne permanent întins; brațul de aruncare este foarte încordat, crispat; trunchiul rămâne în extensie sau pe verticală pe tot parcursul aruncării; umerii se ridică și se crispează; nu se execută extensia energică și rapidă a antebrațului pe braț (biciuirea). brațul liber nu își coordonează mișcările cu cele ale brațului aruncător
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
este prea mare; Greșeli la alergarea pe parcurs: trunchiul este menținut într-o poziție verticală / pe spate; brațele nu susțin lucrul picioarelor; coapsa nu urcă aproape de orizontală; impulsia este incompletă; călcâiul atinge solul în momentul contactului; umerii sunt ridicați și crispați; trunchiul se leagănă lateral stânga - dreapta ; în turnantă, nu are loc înclinația trunchiului spre interiorul acesteia (stânga); la intrarea în turnantă se frânează accelerarea; în turnantă, brațul drept nu lucrează suficient de amplu; la startul în turnantă, de la culoarele 3-4
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
gard; brațul opus piciorului de atac să se ducă inițial spre înainte spre vârful piciorului de atac iar apoi să lucreze rapid spre înapoi pentru a ajuta „venirea” piciorului de remorcă înainte, pe direcție: se vor evita pe cât posibil mișcările crispate, încordate; axa umerilor să fie tot timpul perpendiculară pe direcția de alergare; ritmul celor trei pași între garduri să fie optim și să asigure un nou atac rapid al următorului gard; oscilațiile laterale și verticale ale trunchiului să fie cât
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
a secvenței de depășit, de atins și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de nedepășit a morții. Pentru Liiceanu, destinul devine exersarea maximei libertăți În domeniul finitudinii, ca nelibertate supremă. În același sens meditează - deși mai puțin crispat - Andrei Pleșu, În Minima moralia. La el, destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța În care ea este obligată să se manifeste. Nu există Însă destin global; mai mult
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
întâi să „mă plac“ pentru a mă suporta ca personaj principal al propriei vieți și pentru a face din mine subiectul libertății mele. Fără această împăcare cu sine, fără această cunoaștere și acceptare de sine, orice preluare în proiect rămâne crispată. Cel care nu se simte bine între hotarele proprii nu și le poate deschide pentru a-l primi între ele pe altul și nici, primindu-l, nu-l poate face pe cel primit să se simtă bine. Trebuie mai întâi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
greoi dar rețin bine sensul celor citite, copii care citesc ușor dar nu rețin bine sensul celor citite, copii care citesc ușor reținând totodată, integral textul parcurs. În privința scrisului se desprind tipuri de scris ca: tipul înclinat, tipul îndoit, tipul crispat, tipul flexibil și tipurile combinate. În cercetările efectuate de Florica Bogdazar și A. Casteilla se aduc argumente în favoarea unor tipuri de scriere atât pentru cunoașterea rapidității cât și pentru un consum economicos de energie psihonervoasă. La dezvoltarea senzorial - perceptivă contribuie
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
secvenței "de depășit, de atins" și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de "nedepășit a morții". Pentru Liiceanu, destinul devine „exersarea maximei libertăți în domeniul finitudinii, ca ne-libertate supremă”. În același sens meditează - deși mai puțin crispat - Andrei Pleșu, în Minima moralia. La el, destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este "conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța în care ea este obligată să se manifeste." Nu există însă destin global; mai mult
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
însuflețească. În cazul lui Sisif, vedem doar imensul efort al unui trup încordat spre a ridica piatra uriașă, spre a o rostogoli și a o urca pe același povârniș de sute și de sute de ori, la nesfârșit; vedem fața crispată, obrazul lipit de piatră, încordarea umărului care primește blocul acoperit de argilă, a piciorului care-l împiedică să se rostogolească, brațele care-l ridică din nou, siguranța atât de omenească a două mâini murdare de pământ. La capătul acestui îndelung
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Să analizăm, În acest sens, Împreună cu Richard Hoggart În The Uses of Literacy (1957), situația câtorva autodidacți confruntați cu aspirații parțial contradictorii. Aflați În permanență Într-o situație stânjenitoare, acești „ocnași ai cunoașterii” au parte veșnic doar de un surâs crispat și nefericit. Ținuta, accentul, Înfățișarea fizică, totul Îi trădează. Nu pot face abstracție de antecedentele lor. Conversațiile la care sunt invitați nu-i fac decât să fie și mai conștienți de distanța care Îi separă Încă de clasele cele mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acest sens, despre o „Întoarcere a spiritului religios”? Acesta, după cum o atestă, de exemplu, diversele anchete conduse În special de Danièle Hervieu-Léger sau de Guy Michelat, se caracterizează prin importanța vizibilității și a mărturiei directe, ca și printr-o atitudine crispată (chiar ostilă) față de conținutul modernității. Deși clerul Îmbătrânește, iar numărul deceselor și pensionărilor Îl depășește cu mult pe cel al hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
neplăcut, vagă iritare pentru cetățenii cu naturelul simțitor, dar detalii mai puțin semnificative pentru marea masă de oficialități mobilizate exemplar pentru a da prețuirea cuvenită momentului inaugural. Senzația noastră a fost că au lipsit iubitorii de muzică, era o atmosferă crispată și deloc veselă. Poate și din cauza ploii din cursul zilei și a cerului înnorat; oricum, Sala Palatului s-a umplut rapid, iar la opt punct a apărut ministrul Culturii să deschidă lucrările. A urmat un speech de 12 minute, destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]