1,168 matches
-
jumătate intuiție, pe jumătate gândire. Peste fenomene nu putem trece prin formele spiritului, căci fără fenomene formele sunt vide de orice cunoștință - „lucrul în sine” - nounemul - există, putem să-l gândim, dar nu-l putem cunoaște. De aceea Kant numește criticismul său „idealism transcendental” (cunoștința este ideală față de realitatea în sine, metafizică). * Dialectica transcendentală este teoria rațiunii. Rațiunea este fundamentul unitar, absolut al unităților, al sintezelor parțiale și relative ale intelectului. Rațiunea lărgește categoriile și le transformă în „idei” adică în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
viață veșnică, unde îndeplinirea datoriei să aducă de la sine și suprema fericire. Kant arată că ceea ce unește libertatea cu necesitatea este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
este sentimentul sau „rațiunea afectivă”. Alături de sentimentul frumosului, trebuie pus și sublimul care este o formă a sentimentalului pur. Înrâurirea criticismului a zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
zguduit pe păstrătorii tradițiilor raționaliste sau empirice, a entuziasmat pe cei nemulțumiți de tradiția filosofică, adversarii văzând în criticism o simplă prefacere a idealismului lui Berkeley, în timp ce adepții săi îl socoteau pe Kant un fel de Mesia al filosofiei iar criticismul o nouă religie, o revelație a adevărului negrăit până atunci. Un contemporan a scris: „Dumnezeu a zis să se facă lumină și a apărut filosofia kantiană”. Neînțeles atât de admiratori cât și de detractori, Kant a proorocit decât peste 100
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
comune cu metoda asaltului de idei, dar are și aspecte care sunt proprii. Este similară cu asaltul de idei în ceea ce privește preocuparea de încurajare, a generării de idei și produse noi, de creare a unui climat din care să se elibereze criticismul și evaluarea. Totuși între cele două metode sau tehnici există și diferențe semnificative. Caracterul specific al sinecticii îl vom defini în continuare. Etimologic “sinectica” provine din termenul grecesc “sinecticos” - reunire a unor elemente fără legături între ele. Sinectica este denumită
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural and Intercultural Communication, editat de Gudykunst, în care se preiau și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
poetic arts, the self-reference also becoming a feature of a poem that reflects a crisis of humanity. There is one constant hesitation between the transitivity and the reflexivity of these texts and this hesitation was also noticed by the literary criticism, the puns focusing on the lucidity of the artist who cannot forget and cannot be deluded that what is he doing is nothing but literature, namely a second world built of words, and therefore a place of absolute freedom where
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desfășura în voie. Aceste circumstanțe s-au dovedit un factor critic deosebit de important pentru a termina această carte. Cât despre modul de abordare a materiei, trebuie să vă spun că sunt unul din iubitorii literaturii bine ancorat în "vechiul" "nou criticism". Deci apreciez încă acest "canon". Dar sunt la fel de bine ancorat în curentele poststructuralismului de dată mai recentă. În consecință, s-ar putea ca abordarea mea să fie mai teoretică decât le-ar fi pe plac unor istorici. Fac parte dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gură grea, pasionată, plină de o dulce senzualitate (2). Vigoarea persistă nu numai în descrierea concretă dar și în complexitatea portretului care scapă atât schemei jurnalistice cât și cliche-ului sentimentaloid specific stilului realist al epocii, așa cum remarcă William Dean Howells (Criticism and fiction 10-12, 27-28). Spre exemplu "sprâncenele mari și negre, mereu strânse asemeni Meduzei, ca și cum ar fi fost apăsate de o durere veșnică" sugerează calitatea remarcabilă a feței ei, făcând imposibilă confuzia că această față ar fi numai "foarte moale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literară a portretului. Hearn este pentru Howells ceea ce se cheamă "un scriitor tânăr care încearcă în relatarea sa să surprindă și să sugereze viața de zi cu zi, exact așa cum o vede și cum a auzit oamenii vorbind între ei" (Criticism and fiction 10). Jurnalismul literar al lui Hearn prevede viitorul realism ficțional așa cum îl vom întâlni la Anton Cehov. Cehov scrie următorul pasaj în 1886: Și câinele Wriggles, care avea o blană neagră și un corp lunguieț ca al unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
O nouă formă de literatură 425). Tot așa cum scriitori realiști și naturaliști își teoretizau propriile scrieri, jurnalismul literar narativ făcea același lucru. Și iată că Howells făcea apel la abandonarea viziunilor romantice și convențiilor istorice în volumul său din 1891 Criticism and Fiction - Critica și ficțiunea: "Și mai cred că pentru a rămâne interesante pentru cititor personajele trebuie construite după idealurile romantice... Cât de fals este acest concept a fost subliniat chiar de o critică care altfel are tendința să reacționeze
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Germania. Totuși, Willliam Dean Howells, ca editor al lui Atlantis, este creditat ca principalul susținător al literaturii americane realiste. Pentru Howells realismul va "dovedi fidelitate față de experiența fenomenală și probabilitatea motivelor este o condiție esențială a unei mari literaturi imaginative" (Criticism and Fiction, 15). Este bine de observat că influența literaturii realiste (și naturaliste) asupra jurnalismului literar narativ a fost mai mult în direcția descoperirii unei articulații critice. Tehnicile literaturii realiste și naturaliste erau de mult folosite în formele narative nonficționale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este deja o dovadă a faptului că teoriile pozitiviste aproape că înlocuiseră subiectivitatea, devenind o perspectivă cognitivă adecvată pentru interpretarea lumii. De asemenea, spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, temperamentul critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
teoriile pozitiviste aproape că înlocuiseră subiectivitatea, devenind o perspectivă cognitivă adecvată pentru interpretarea lumii. De asemenea, spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, temperamentul critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cititorilor să vadă din perspectiva ei cum este să fii plasat într-o postură marginalizată. Totuși, la fel de important este faptul că povestirea ei a primit din partea cititorilor un răspuns ce dovedește cât de marginalizat era jurnalismul literar de către opresivitatea Noului Criticism și de formalismul literar. McCarthy a răspuns cu un articol în numărul din februarie 1954 al revistei Harper's, apărând veridicitatea primei sale povestiri. Răspunsul ei s-a datorat în parte unei profesoare de liceu de limba engleză ce i-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
făcea să fie mai puțin reală. Oricum, faptul că a trebuit să argumenteze că povestea ei era adevărată este o dovadă a schimbării aproape complete a centrului de interes al criticilor literari în favoarea hainei frumoase a formalismului și a Noului Criticism. Printre lucrările de jurnalism literar scrise de Hemingway în anii '50 se numără și un articol ce reflectă atitudinea lui ambivalentă față de această formă de nonficțiune. Dintre toți scriitorii menționați până acum, el este în multe privințe cel mai problematic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cu toate acestea, ideile lui Emerson se înscriu în aceeași categorie generală ca și ideile lui Johnson, ajutând la concretizarea ideii de literatură, la care face aluzie Johnson în discursul său despre Sprat. Un asemenea motiv este prezent până la Noul Criticism din secolul al XX-lea. Mai mult decât atât, este o temă care, în cele din urmă, "este structurată... în imaginea îndepărtată și absolută" a trecutului divin sau critic, sau "într-o zonă care nu poate avea nici o legătură cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ne poate face să îl acceptăm ca autentic, și astfel talentele noastre pot dispărea, pe când literatura, adevărata voce a spiritualității, este percepută cu adevărat (166-67). Privilegierea literaturii superioare este evidentă și anticipează atitudinile critice ale modernismului literar și ale Noului Criticism, care consideră că literatura există prin sine însăși ca o esență estetică și transcedentală. Jurnalismul a fost atunci doar util, deoarece era în mare măsură văzut ca bestia inferioară literaturii "din punct de vedere organic", cu o foarte mică deosebire
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Argumentele discursului estetic și jurnalistic sunt similare. Poeții și scriitorii își pun din nou speranțele în modernismul estetic, pe când jurnaliștii în modernismul jurnalistic. Academia a luat în serios ipotezele acestor speranțe, iar rezultatul a fost autoritatea supremă critică a Noului Criticism și a conceptului de "obiectivitate" și jurnalism ca "știință". Pentru orice tip de discurs, de exemplu jurnalismul literar narativ, care se leagă de subiectivitatea individuală și a cărui perspectivă denotă un punct de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
romantică" (Ruland și Bradbury, 257). A fost un an al ascensiunii modernismului estetic. Spiritul modernist și căutarea profundă a adevărului artistic sublim va fi formulată în 1920 de către Elliot în Criticul perfect. Aceste puncte de vedere vor influența ascensiunea Noului Criticism, descris drept "cea mai influențabilă teorie literară a secolului al XX-lea, după cum se poate demonstra" (Childers și Hentzi 205). Într-o declarație devenită mai târziu doctrină, Elliot spune că arta ar trebui "să se concretizeze în realizarea unui nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din 1915 despre declinul eseului în categoria articolelor business, "cel mai în proză dintre toate prozele", și împotriva remarcii lui Hawthorne din 1906: "atâta timp cât jurnalismul are în vedere propriile preocupări (materiale), nu reprezintă nici un pericol, ci este chiar folositor". Noul Criticism al academiei engleze se va dovedi o moștenire a modernismului lui Eliot. Mișcarea literară presupunea "tratarea operelor literare în mod obiectiv, considerându-le independente, autonome și existând doar pentru ele" (Childers și Hentzi, 205). Această artă autonomă, existentă doar pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Wilson și Malcolm Cowley" (147). Bineînțeles că din perspectiva academiei engleze, "aspirația spre jurnalism și boemă" era privită ca un pas înapoi. Generaliștii care au rămas fideli academiei "au început să își adapteze interesele generaliste la modelul metodologic al Noului Criticism" (147); cu alte cuvinte, sa fie capabili să reziste hegemoniei critice ce îi aștepta din partea Noului Criticism. Din constatările lui Graff, apar alte două probleme tangențiale care se referă la jurnalismul literar. În primul rând, "jurnalismul său literar" aduce în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privită ca un pas înapoi. Generaliștii care au rămas fideli academiei "au început să își adapteze interesele generaliste la modelul metodologic al Noului Criticism" (147); cu alte cuvinte, sa fie capabili să reziste hegemoniei critice ce îi aștepta din partea Noului Criticism. Din constatările lui Graff, apar alte două probleme tangențiale care se referă la jurnalismul literar. În primul rând, "jurnalismul său literar" aduce în discuție o terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și ficțiunii de-a lungul liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, temperamentul critic nu s-a intensificat și nu s-a adaptat la modelul de Nou Criticism despre care vorbește Graff. Ambivalența academiei engleze față de orice tip de nonficțiune a fost clar formulată în prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van O'Connor și Frederick J. Hoffman. Ei discutau despre dificultatea clasificării nonficțiunii ca specie a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formulată în prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van O'Connor și Frederick J. Hoffman. Ei discutau despre dificultatea clasificării nonficțiunii ca specie a literaturii, amintind de aceleași dificultățile întâlnite de savanții de astăzi: " În ciuda dificultății definirii, poezia, ficțiunea, criticismul și drama pot fi analizate ca specii literare sau pot fi cel puțin dezbătute în termeni literari. Mai ales în ziua de astăzi, nonficțiunea reprezintă o chestiune diferită" (v). Ei sugerează că viitoarele generații de savanți ar putea avea mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]