703 matches
-
unul dintre cei mai citați istorici ai bisericii iudeo-creștine, Eusebiu din Cezareea, spune în Istoria bisericească la V,19,3 că pe la mijlocul secolului ll, granițele religiei satanist-cretine se întindea în nord pînă în...Tracia, ori această zicere spulberă ca un crivăț mitul crăcănat de confrații lui întru plăsmuiri, și de românii smintiți ce spun că ne-a creștinat ivritul Saul/Pavel și care venind pînă la Istru, și-a ridicat odată poalele pînă peste cap și astfel geții au văzut tot
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sub ascultarea sa mai mulți sau mai puțini oameni, știe hotarele pășunilor sale și unde trebuie să pască iarna, unde vara, unde primăvara sau toamna. Căci iarna, ei coboară spre locurile mai calde dinspre miază-zi, iar vara se urcă spre Crivăț, către locurile mai reci”. Casele lor, de câte 30 de pași în lățime, erau așezate pe care, cu o distanță de 20 de picioare între roți în lungime și atât de mari încât trebuia să le tragă 22 de boi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ajutorul, la nevoie, al unui semen. Importantă în alegerea locului de casă mai erau proximitatea sursei de apă, eventual o fântână și a căilor de deplasare. Mai ales iarna, care aici este de patru-cinci luni, când zăpada este abundentă, iar "crivățul" bate cu putere, gerurile sunt pătrunzătoare și deplasarea implică lupta cu nămeții pe căile și potecile înfundate, drumul, în aceste condiții, capătă o însemnătate vitală.(foto 9) Locuitorii satului, ca toți ceilalți țărani din depresiunea Branului, au fost oameni liberi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și merg mai departe, pe câtă vreme cei slabi dispar. Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până la horn. Era un vânt puternic și atât de rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Dimitrie Covalciuc, din care cităm: „Sentimentul fricii l-a părăsit cu desăvârșire și în sufletul lui s-a sădit demnitatea... S-ar putea, cu adevărat, ca descălecătorul întregirii să fie și el, românul din nordul peste care mai bântuie crivățul înstrăinării. Căci în el s-a descolăcit voința, s-a descătușat memoria. Căci în venele sale gâlgâie năvalnic sângele mazililor și răzeșilor de odinioară. Sol al Bucovinei vestiri este el, românul nord-bucovinean.” Când asemenea semnale sunt emise și receptate de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de represalii și arestări, sosesc în Bucovina: frații Petru și Vasile Cazimir, Toader Ralet, Dimitrie Conta, Costache Negri, Alexandru Cuza, frații Vasile și Iancu Alecsandri, frații Rosetti, frații Toader și Gh. Sion, A. Moruzi, Ionescu, Epureanu, Romala Moldoveanul..., episcopul Iustin Crivăț, Mihai Kogălniceanu. Când în mai 1849 Mihail Sturza a fost detronat din scaunul Moldovei, știrea a produs mare bucurie în rândul refugiaților moldoveni din Cernăuți: „Un act de dreptate sau săvârșit, omenirea violată în popolul Moldovei au primit în sfârșit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe tatăl ei, fost pretor, pe când eram a 2-a oară prefect, și am lucrat cu dânsul foarte activ. Era muncitor și modest și ne-am Înțeles desăvârșit, dându-mi prețios concurs, mult mai devotat decât toți ceilalți pretori (Unul Crivăț din Pașcani nu-și cunoștea nici satele. Trebuia să Întrebăm pe oameni de drumul spre cutare sat. El juca toată noaptea cărți și primarii Îi aduceau „Condica de inspecții” la Pașcani, s-o semneze. Așa ceva! Parazitism adevărat.). Apariții editoriale? Da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ionel Arvinte Huhulea Cernat Chiriac Sturza lozuri = aerături hoț de cai Petrilă Ignat dehniță de fânaț Oană Bârlăzel Voruntaru Andronic Mihai Stângaciu slujitori domnești: curteni Dima calarași, hânsari "Să-l aducă legat, că domnia mea am treabă cu acela om". Crivăț Nedelnicer lămuri în șoaptă lui Ionuț înțelesul vorbelor strigate și se miră: Ț! ț! cum a putut înțelege și cunoște ce are să se întâmple mai bine un tânăr decât oamenii în vârstă și înțelepciune. Mai mult în vârstă decât cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noapte în căutarea miresei. Sculptorița i-a reprodus imaginea pe o placă de piatră semiprețioasă. Astfel, acest sărman va trăi în vremile viitoare. [GHERGHIȚA VÂNĂTOARE]2 28.12.948 În pădure la Gherghița, la vânătoare, pe un vânt aspru din crivăț, cu fulguiri de ninsoare. Îmi venea rândul să stau în aripa dreaptă a vânătorilor, unde fusese un răstimp frământare și vuiet de automobile. Mă hotărăsc să trec în aripa stângă, unde socotesc să găsesc un loc mai liniștit. Când ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în oral și 9 în extemporal că copiam, alt feli aș fi fost eliminat din școală. Și în clasa V-a am învățat de gustul meu cu un alt elev nebun Iliescu care s-a căsătorit cu Maria fiica preotului Crivăț de la Luncani județul Bacău. Fata era de frumuseță rară și harnică și foarte vrednică. Dar Iliescu a fost nebun și în câțiva ani a murit. Iliescu a fost cumnat cu vestitul preot Ioan Cojan de la Măgirești. Și preotul Cojan, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
atunci când poetul „proiectează pe fondul de ingenuitate eseniană, de singurătate ciudată, logodită cu taina, la ruptura de veacuri, în Viziune”. „S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a uneilității deurne, din jurul lui Esenin fără apocalipticul aceluia, aprofundându-se în felul acesta de ardeleni”, iar Eugen Lovinescu, caracterizează poezia sa ca „eruptiva, oarecum primară dar viguroasă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și fără nici o tabletă. În ultima lună a detașării, luna decembrie, a venit o iarnă cum n-am mai Întâlnit În viață. Zăpada ajungea la geamurile dormitorului nostru, situat la primul etaj al unei Stațiuni de Mașini și Tractoare (SMT). Crivățul cânta o simfonie cum nu mi-a fost dat să mai aud decât În filme. Deplasarea prin sat devenise imposibilă. La sosirea mea În Cogealac, colegii În repaus jucau table și beau molan, vinul negru țărănesc local, fiert și Îndulcit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Florescu, Zincuța Manu, Elena Sturdza - și, pe urmă, sus la mitropolit ca să-i mai dăm curaj. Erau de față toată comisia interimară, Lupu Costache, Mihail Popescu, Crăsnaru etc. Chiar în ziua aceea s-a schimbat brusc și timpul într-un crivăț uscat și înghețat, după o ploaie rece, și în urmă, cu furie, viscolul, care era să fie fără încetare 15 zile de-a rândul, aducând cu el o zăpadă nemaipomenită și cea mai grea iarnă ce am îndurat vreodată. Astfel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fusese și altă dată în România. Martha Bibescu [nu s-a lăsat de buna ei purtare, era prea inteligentă ca să nu-și lase o mică portiță de scăpare.]( Ediția a II-a, 1996, p. 65.) A trimis pe d-na Crivăț să vadă ce facem! Dânsa trebuia să plece a doua zi de dimineață la Buftea. A fost arestată ca prea primitoare de ofițeri germani. [Cum o chema Eliza, Circea](Ibidem.) se temea, în sfârșit, și gu vernul imperial de acea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
internaților, spusese d-nei Cri văț, plângând: „Deutschland ist kaput“. Noi ziceam: „Dea Domnul mai repede“. Acest Scheibl a plecat subit, se credea, la Bruxelles. Noaptea, pe furiș, a scos trei lăzi cu lucruri furate, fără a preveni pe d-na Crivăț, care a doua zi a găsit alți ofițeri instalați și a fost oprită a mai călca prin casă. Această frumoasă poliție avea o purtare de ne închipuit. Orgiile petrecute în casă la Ionel și chiar în bazinul grădinii au înmărmurit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
servitori și pe vecini. [Spre rușinea noastră, se cita și numele unor doamne române care au participat cel puțin la mesele lor mai puțin decoltate, dar totuși destul de vesele - d-nele dr. Vlădoianu.](Ibidem, p. 85.) Într-o zi, d-na Crivăț fu chemată de căpitanul Scheibl în pod, unde ei căutau cu persistență și insucces telegrafia fără fir. Zări într-un colț un geamantan al lui Ionel, ridică capacul și văzu rochia, umbrela, șalul de Chantilly negru ale Elizei, le luă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
inexpugnabilă, sosi de la mij locul lui iulie prințul de Reuss și, după ce a vizitat-o, a dat ordin ca să o evacueze de urgență căpitanul Kadenbach et Co ca să se instaleze prințul de Hessa și un maior cu familia. D-na Crivăț trebuia să reguleze îndată casa așa cum era sub Ionel. Prințul de Hessa nu a venit, dar maiorul cu nevasta și fiica lui sosiră însoțiți de la gară de Reuss, care trecuse mai înainte să aducă flori pentru toate camerele. Casa era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Hessa nu a venit, dar maiorul cu nevasta și fiica lui sosiră însoțiți de la gară de Reuss, care trecuse mai înainte să aducă flori pentru toate camerele. Casa era bine regulată. Ei o admirară, și doamna chiar ceru d-nei Crivăț să ridice oarecare lucruri mici, ca să nu se strice. Erau oameni foarte cumsecade, n-au stat decât două luni și au plecat îndată ce simțiră primele defecțiuni bulgare și turce. N-am știut niciodată cine erau. Serviciul era făcut de germani
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din care nu lipsi nimic la plecarea lor. S-a zis că era sora lui Mackensen, adusă aici ca să trăiască mai bine decât în Germania. A doua zi după sosirea lor, d. Tzigara veni la Societatea Cultura și ceru d-nei Crivăț să scoată argintăria lui Ionel pentru domnul maior și familia. D-na Crivăț nici habar nu avea unde se afla argintăria, protestă cu sinceritate că nu o are și că a luat-o Ionel. Insistența d -lui Tzigara merge până la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora lui Mackensen, adusă aici ca să trăiască mai bine decât în Germania. A doua zi după sosirea lor, d. Tzigara veni la Societatea Cultura și ceru d-nei Crivăț să scoată argintăria lui Ionel pentru domnul maior și familia. D-na Crivăț nici habar nu avea unde se afla argintăria, protestă cu sinceritate că nu o are și că a luat-o Ionel. Insistența d -lui Tzigara merge până la amenințări jumătate glumețe, jumătate serioase că va fi dusă în Bulgaria. „Știți că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care le-am trimis la a doua vizită a cercetașilor. Acum așteptam cu o nerăbdare crescândă revenirea alor noștri și ne ocupam de curățirea și dezinfectarea caselor lor. La Ionel, totul era regulat și strălucitor de curățenie; grație doamnei Crivăț nu se mai cunoștea trecerea barbarilor de la poliția secretă; pusesem tot la loc, până și fotografiile luate în păstrare la mine. La Dinu erau mai multe lipsuri care nu se puteau umple, grație institutriței germane; la Vintilă și la Nicol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care s’a născut neamul meu ce mi-a rămas, spune: În nici un caz o țeavă din casă și până În Prutul ori Rocovățul ce nu sunt departe. Obișnuințele citadine replică: dar nici cușca din fundul curții, mai ales iarna, când crivățul urlă... Așa cum doza face medicamentul, adică o otravă În doză mică poate fi un medicament, tot așa și poluarea datorată deșeurilor umane e de fapt rezultatul aglomerării lor. O primă concluzie se naște de aici, valabilă evident pentru locuința rurală
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
are și o climă cu totul specială. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că deasupra orășelului nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare de crivăț și de troiene înghețate, aceasta stăpânește orășelul în timpul iernii, și o climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]