KorAP: Find »[drukola/base=croat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...64 >

1,599 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia și Austria, ambele deținînd regiuni locuite de slavi sudici, sloveni sau croați. Guvernul român era confruntat cu probleme asemănătoare. După război, peste 5 milioane dintr-o populație totală de 18 milioane nu erau români. Principala zonă de fricțiune era Transilvania, unde o minoritate maghiară compactă trăia în partea centrală a provinciei. Existau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de germani ajunseseră sub controlul polonez sau ceh și sprijineau o unire cu Austria, a cărei populație vedea la vremea aceea cu ochi buni o astfel de acțiune. În Europa de Est, Austria, Ungaria și Bulgaria erau state revizioniste. În Iugoslavia, majoritatea croaților erau de asemenea nemulțumiți de poziția lor. Pe lîngă aceasta, Grecia și Albania nu erau satisfăcute nici de granițele, nici de poziția lor generală pe plan internațional. Era deci evident că exista un foarte mare potențial de apariție a complicațiilor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
a fost principala putere care s-a opus expansiunii italiene. Politica previzibilă pe care o putea adopta Italia era organizarea și încurajarea statelor aflate în afara sistemului de alianțe francez: Austria, Ungaria și Bulgaria. În plus, erau sprijinite grupurile de emigranți croați și macedoneni care se opuneau guvernului iugoslav. A fost prompt aplicată o politică activă. În august 1923, unii dintre membrii delegației italiene care făceau parte dintr-o comisie însărcinată cu delimitarea graniței greco-albaneze au fost uciși. Drept răzbunare, guvernul italian

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
slave. Înainte de război, intelectualii și studenții se aflaseră în fruntea celor care susțineau programul iugoslav. Cu toate acestea, Serbia nu avea nevoie de un stat iugoslav; guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în special atunci cînd înfrîngerea părea inevitabilă, soldații și marinarii sud-slavi și-au făcut în general datoria. Liderii politici au continuat de asemenea să-și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Comitetului a fost stabilit inițial în Italia, apoi la Londra. Acesta nu avea un caracter oficial, rezumîndu-se aproape exclusiv la opiniile și influența membrilor săi, dar ținea legătura cu unele persoane de pe cuprinsul monarhiei și cu o serie de politicieni croați și sloveni. Comitetul Iugoslav avea contacte și cu numeroasele grupuri de emigranți din Europa și America. Sarcina lui esențială era organizarea unei campanii de propagandă în scopul informării Aliaților asupra poziției slavilor de sud din cadrul Imperiului și a agitației în favoarea

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente, liderii croați și sloveni erau uniți prin dorința de a crea mai întîi o unitate politică alcătuită din slavii sudici de pe teritoriul habsburgic. Odată instituită, această autoritate putea ajunge la o înțelegere cu guvernul sîrb. Admițînd ipoteza că Imperiul Habsburgic s-ar

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
parlamentului austriac au format o coaliție, iar președintele lor a făcut următoarea declarație: Subsemnații deputați naționali, uniți în cadrul grupului parlamentar iugoslav, declară că, în baza principiului național și a drepturilor statului croat, cer unificarea tuturor ținuturilor Monarhiei locuite de sloveni, croați și sîrbi într-un organism politic unic și autonom, nedominat de către un popor străin și instituit pe principii democratice, sub sceptrul dinastiei habsburgic-lotharingiene, și că nu vor precupeți nici un efort în vederea împlinirii acestei cereri a poporului lor unit.1 În ciuda

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
dinastiei Karagheorghevici. Constituția avea să fie elaborată de o adunare constituantă aleasă pe baza votului universal pentru bărbați. Dat fiind faptul că deciziile trebuiau luate prin majoritate de voturi, sîrbii, fiind mai numeroși, erau avantajați. Preambulul declarației stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste trei popoare; macedonenii, muntenegrenii, albanezii și musulmanii bosniaci nu erau tratați

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
dizolvase de la sine. O soluție în cadrul comunității habsburgice nu mai era astfel o alternativă practică pentru nici o naționalitate. Într-o acțiune desfășurată paralel cu celelalte asociații naționale, în octombrie 1918 a fost format la Zagreb un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același timp, saborul croat a proclamat independența Croației, care a aderat apoi la uniunea creată de Consiliul Național. Acest grup a autorizat Comitetul Iugoslav să acționeze ca reprezentant al său în relațiile internaționale, conferind deci pentru prima oară acestui

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
adunării Serbiei erau răspîndiți în toată țara. Ajunși în capitala sîrbească, reprezentanții Consiliului Național i-au prezentat regentului declarația oficială; la rîndul său, acesta a acceptat-o. Ziua de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina. În

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
acceptat-o. Ziua de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina. În noiembrie, o adunare națională ținută la Cetinje a proclamat detronarea lui Nicolae și unirea cu Serbia, evenimente similare avînd loc și în Vojvodina. Organizarea statului

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
schimbe radical după război, odată cu introducerea votului universal pentru bărbați. În februarie 1919, după moartea fratelui său, Ștefan Radić a devenit liderul necontestat al partidului. Un om dificil și încăpățînat, acesta a reușit să obțină sprijinul marii majorități a țăranilor croați. Atitudinea lui față de unirea cu Serbia este indicată de faptul că el a fost singurul membru al Consiliului Național care s-a opus acțiunilor ce au dus la unirea din decembrie 1918. Harta 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
a țăranilor croați. Atitudinea lui față de unirea cu Serbia este indicată de faptul că el a fost singurul membru al Consiliului Național care s-a opus acțiunilor ce au dus la unirea din decembrie 1918. Harta 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor În lunile care au urmat, Radić și Partidul Țărănesc și-au menținut poziția de opoziție îndîrjită. În februarie 1919 a avut loc la Zagreb o întrunire a partidului, în cadrul căreia a fost susținută ideea creării unei Republici țărănești

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Croației era desigur sprijinit de cele două ramuri ale Partidului Croat al Drepturilor, care mai exista încă. Să menționăm că, deși nu era un partid pur croat, acesta accepta o organizare centralizată a statului. Exploatînd pozițiile antagoniste ale sîrbilor și croaților, slovenii și musulmanii bosniaci au reușit să-și întărească influența în sistemul politic. Interesele slovenilor continuau să fie reprezentate în primul rînd de Partidul Popular, aflat încă sub conducerea lui Korošec. Conservator, clerical și foarte oportunist, el a reușit să

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
din naționalitatea dominantă. Problema fundamentală a statului consta în aceea că, în ciuda speranțelor nutrite de unii intelectuali și lideri politici înainte de 1914, nu a luat naștere o naționalitate iugoslavă. În momentul acesta, echilibrul național aproximativ era următorul: sîrbii reprezentau 43 %, croații 23 %, slovenii 8,5 %, musulmanii bosniaci 6 %, slavii macedoneni 5 %, iar albanezii 3,6 %, restul de 14 % fiind format din minorități formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia nu s-au

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia nu s-au considerat niciodată ca alcătuind o națiune unică. Cea mai crîncenă luptă națională a fost aceea care a izbucnit între sîrbi și croați, și care avea să paralizeze statul. În perioada aceasta au devenit evidente piedicile aproape de netrecut aflate în calea unirii a două popoare cu origini istorice și religioase diferite. Pînă atunci, cea mai mare parte a croaților trăiseră sub o administrație

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
izbucnit între sîrbi și croați, și care avea să paralizeze statul. În perioada aceasta au devenit evidente piedicile aproape de netrecut aflate în calea unirii a două popoare cu origini istorice și religioase diferite. Pînă atunci, cea mai mare parte a croaților trăiseră sub o administrație autonomă, avînd propria lor adunare și proprii lor lideri locali. Ei aparținuseră de Imperiul Habsburgic, care reprezenta o civilizație superioară față de aceea a Serbiei, fapt pe care ei îl repetau tot timpul sîrbilor. Obiecțiile lor față de

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
acum de gînd să renunțe la acest statut de dragul Belgradului. Aceste sentimente erau împărtășite de mulți dintre prečanii sîrbi, cărora nu le convenea deloc poziția pe care o ocupau în cadrul statului unificat. Majoritatea liderilor sîrbi erau profund nemulțumiți de obstrucția croaților. Ei se considerau eliberatorii slavilor de sud de sub ocupația străină, atît otomană cît și habsburgică; ideea aceasta făcea parte din mitologia lor națională. Acești liderii erau convinși totodată de faptul că sîrbii suferiseră mai mult decît celelalte naționalități în timpul războiului

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
faptul că sîrbii suferiseră mai mult decît celelalte naționalități în timpul războiului și doreau să fie recompensați cel puțin parțial pentru grelele lor pierderi. Ei erau ferm solidari în convingerile lor naționale și creștin-ortodoxe. Mulți dintre lideri erau extrem de neîncrezători față de croați din cauza credinței catolice a acestora și a vechii lor asocieri cu habsburgicii. Era firesc să apară sentimentul că toți croații erau într-o oarecare măsură trădători. În orice caz, conducerea sîrbă a depus un efort hotărît și care a fost

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
grelele lor pierderi. Ei erau ferm solidari în convingerile lor naționale și creștin-ortodoxe. Mulți dintre lideri erau extrem de neîncrezători față de croați din cauza credinței catolice a acestora și a vechii lor asocieri cu habsburgicii. Era firesc să apară sentimentul că toți croații erau într-o oarecare măsură trădători. În orice caz, conducerea sîrbă a depus un efort hotărît și care a fost încununat de succes de a controla guvernul. Dominația lor ulterioară asupra vieții naționale iugoslave poate fi dedusă din următoarea descriere

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ministru de la 27 iulie 1928 pînă la 6 ianuarie 1929. Doar în șase cabinete din perioada care a urmat imediat după război (20 decembrie 1918 1 ianuarie 1929) postul de ministru al Afacerilor Externe a fost deținut de un nesîrb (croatul Ante Trumbić). Korošec a fost singurul nesîrb care a fost ministru de Interne (de două ori: 27 iulie 1928 6 ianuarie 1929 și 24 iunie 1935 21 decembrie 1938). În toate cele treizeci și nouă de cabinete, ministrul Armatei și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
24 iunie 1935 21 decembrie 1938). În toate cele treizeci și nouă de cabinete, ministrul Armatei și Marinei a fost tot timpul un general sîrb din cadrele active. De asemenea, în 1938, dintre cei 165 de generali, numai doi erau croați, iar doi sloveni; toți ceilalți erau sîrbi.5 În cadrul acestei organizații unitare, atît slovenii cît și musulmanii bosniaci au reușit să-și găsească un loc confortabil, în mare parte datorită faptului că sprijinul lor continua să fie necesar menținerii poziției

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]