611 matches
-
știe din ce ghinioane sociale, nu a reușit să-și manifeste virtualitățile. Cînd de fapt el nu avea asemenea virtualități. Ideea că un om este pluripotent din născare și că are deschise toate căile de afirmare a personalității sale este cuceritoare, dar ireală. Dacă nu e ireală, atunci putem fi fericiți: Dumnezeu e un spirit filantropic în sens democratic, împărțind în egală măsură înclinațiile, predispozițiile și talentele tuturor muritorilor. Și numai diavolul e de vină că tăietorul de lemne nu a
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
colaborare față de cei tineri. Personal am beneficiat mult de contactele pe care le-am avut cu Leonard Bernstein, cu Rostropovici, spre exemplu. Bernstein dispunea de un excepțional talent pedagocic. Ne aducem aminte de lecțiile televizate ale domniei sale. Erau pe cât de cuceritoare pe atât de instructive. Dar Rostropovici? Era un talent pedagogic ? Nu în sensul în care se înțelege acest lucru în România. Nu făcea lecții. Însă, sub aspectul comunicării, era ceva absolut extraordinar. Mă refer la faptul de a cânta împreună
Interviu cu Christian Badea -„Întotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni, peste tot în lume“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/2415_a_3740]
-
când. Simt că aparțin unei națiuni, cu multe valori și, în plus, plimbarea printre cruci mă ține cu picioarele pe pământ.” Poetul refuză „să vorbească de pe un piedestal”, să adopte postura unui moralist acru și inclement. Se adresează cu o cuceritoare franchețe generației sale, încercând, în primul rând, să se cunoască mai bine pe sine însuși. Înainte de a-i judeca pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără ipocrizie. Nu fără tristețe meditează asupra maladiilor epocii
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre părinți și familie etc. Scrisul său îmbină divagația savantă cu anecdoticul sau cu meditația gravă. Fără să ambiționeze așa ceva, cu o cuceritoare modestie, tânărul Predescu riscă să devină dacă nu profesorul de înțelepciune al generației sale, atunci, cel puțin, martorul cel mai convingător al faptului că acești oameni tineri au învățat să gândească cu propriul cap. E inutil să adăugăm că autorul
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
Predică faptul că iubirea este binele suprem, și este distrusă dacă lupți pentru a obține lucruri, dar dacă îașa cum spune cîntecul) „a murit să ne facă să fim buni“, și el eșuează. Națiunile care l-au adorat au devenit cuceritoarele cele mai lacome din lume. Doar o carte italienească arată un om viu în Infern. Ajunge acolo pe urmele lui Enea și Iisus, dar la început pierde femeia și căminul pe care le iubește și vede cum toate speranțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiar foarte însemnate sporiri. Oare nu se va mira orice om aflând că în județul Brăila populația rurală crește cu 2500 inși pe an pe când în învecinatul Covurlui această creștere se urcă abia la 900? E știut apoi că suflarea cuceritoare a Miezenopții e mai tare spre Moldova. Ce sâmbure de rezistență ar putea prezenta în contra vreunei călcări o țară compusă din proletari agricoli, proletari negustorești, precum e marea majoritate a evreilor și o mână de boieri cufundați în datorii? Cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
te simți util, respectat și ascultat în egală măsură. Cursul de geomorfologie îl aveam totdeauna marți dimineața, iar cel de lucrări practice la finele săptămânii, seara de la orele 17. Totdeauna când intra la curs saluta în formula domniei sale inedită și cuceritoare: „Tinerețe, tinerețe, bună dimineața!”. Venea apoi un moment pregătitor când ne întreba, pe sărite, după cum ne simțea de prezenți sau absenți sufletește, ce mai facem, cum ne mai descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
te simți util, respectat și ascultat în egală măsură. Cursul de geomorfologie îl aveam totdeauna marți dimineața, iar cel de lucrări practice la finele săptămânii, seara de la orele 17. Totdeauna când intra la curs saluta în formula domniei sale inedită și cuceritoare: „Tinerețe, tinerețe, bună dimineața!”. Venea apoi un moment pregătitor când ne întreba, pe sărite, după cum ne simțea de prezenți sau absenți sufletește, ce mai facem, cum ne mai descurcăm. Ulterior trecea concret pe registrul profesional și de fiecare dată, tablele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu plăcută surprindere, o fibră morală de cea mai bună calitate, care modelează scriitura după chipul și asemănarea omului, în spiritul toleranței și al bunului-simț („aberațiile“ din volumul de față nu-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care stau toamna în leagănele de pe verandele caselor din New England și răspund la întrebări pentru emisiuni de edutainment 1, pe un ton înnebunitor de blând și de sigur. Bărbatul care venise în Nebraska nu era autorul acelor cărți bogate, cuceritoare. Când încercase să-i prezinte cazul lui Mark, Gerald Weber nu reușise să onoreze ceea ce pretindea că stă la baza medicinei de calitate. Nu ascultase. Totuna era dacă ar fi discutat cu fostul ei șef, cu Robert Karsh sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai fost cercetate, În cărțile antemer gătorilor eseistei. Pentru ceea ce eu am numit, cîndva, Caragialia, Ioana Pârvulescu propune sintagma (motivată) Țara Miticilor. Repet, temele sunt cunoscute caragia leologilor : dar sunt readuse În discuție cu o anumită pros pețime a viziunii , cuceritoare. Aduc, În sprijinul afirmației, citate concludente :”Un Dumitru În Țara Miticilor ar face figură de Gulliver” (p.7); „Copilul e numit Domnul..., dar imediat ce crește, numele lui se micșorează pînă la diminutiv”(p.8); „Lache și Mache, un fel de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind simultan, dar ecranele erau prea mici ca să poată Înțelege ceva. Kitty se grăbi să le explice. — Această scenă surprinde niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a valorat nota de plată și de câte ori acel individ și-a permis să beneficieze de un asemenea local de lux. Pentru acestă importantă Întâlnire, se studiase Îndelung În fața oglinzii, căutând să scoată În relief particularitățile naturale a obrajilor, dorindu-se cuceritoare...! Nu apucă să se așeze prea bine la masă și un individ se apropie zâmbind, privind’o cu interes. “Dacă nu mă Înșel, sunt așteptat...?” Atena se ridică dela masă, Întinzându-i mâna. “Să fie adevărat...? Am onoarea dea-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Un suflet larg, o doritoare de mai bine, sinceră și iubitoare. Așa a fost. O fire generoasă și cuceritoare cu o imensă dragoste de viață.. Așa a trăit ! În preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te primea în inima ei pururi deschisă. O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii, și asupra ei din ochii altora. Un suflet larg, o doritoare de mai bine, sinceră și iubitoare. Așa a fost... o ființă generoasă și cuceritoare, cu o imensă dragoste de viață... așa a trăit. In preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc... In continuare Părintele Boboc a avut cuvinte de apreciere și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unui bolnav. Critica romanului înregistrează noi nume, printre care cel al slavistului V.Veidle care, în revista Krug, nr. 2, 1936, întreprinde un examen tematic și poetic al cărții, semnalându-i stângăciile de stil, dar și punând în valoare „sinceritatea“ cuceritoare a autorului care „poate să nu placă, dar pe care nu-l poți uita ușor“. Nu tot atât de favorabil cărții proaspăt publicate se dovedește a fi poetul și criticul literar V. Hodasevici care, în publicația Vozrojdenie, 9 ian., 1937, o consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
făcut să scânteieze pentru o clipă această idee, nu au fost încă îndeajuns de rodnice. Revin accentele pătrunzătoare ale recitativului și, în sfârșit, după două acorduri care pun capăt dramaticei înfruntări, se aude la violoncele și contrabași o melodie caldă, cuceritoare. Cântecul se amplifică treptat, căpătând accente de marș. Revine, furtunoasă, mișcarea (presto) de la început. Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să-i spună. Sigur că i-a plăcut! Poate mai mult decît se aștepta. Femeia e dramatică. Scenele din studenție sînt ușor patetice, e drept, dar și puștoaica, pînă mai ieri elevă de liceu, nimerită acum în plin București, este cuceritoare, așa cum reiese din scenariu. La maturitate însă are ceva din duritatea femeilor frumoase, dar neîmplinite în dragoste. Ba chiar nici ca femeie la circa 35 de ani, nu numai că nu are parte de dragoste, dar nici de vreun copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după o mare renunțare. Eternitatea nu poate fi iubită cu pasiunea cu care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt născuți morți, ca majoritatea oamenilor, mor înainte de vreme. Sânt atât de rari oamenii cu adevărat entuziaști! Ar fi greu să ne închipuim o lume în care toți ar iubi totul. O lume de oameni entuziaști oferă o imagine mai cuceritoare decât imaginea paradisului, fiindcă tensiunea sublimă și generozitatea radicală întrec orice viziune paradiziacă. Posibilitățile de renaștere continuă, de transfigurare și intensificare a vieții fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tentațiile demonice, de frica de neant și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atentă. Piso e un bun vorbitor. Seduce auditoriul nu numai prin calitatea scrisului, ci și prin prestanță. De unde o fi învățat să-și folosească cu atâta pricepere blândețea privirii și modestia accentului? Până și modulațiilor vocii le dă o dulceață cuceritoare. Uite-l cu ce măiestrie variază glasul, îl înalță, îl coboară, trece de la elocvent la familiar... Ba mai face și pe comicul! — Aceste răni, onorabile, pentru libertate le am primit! Râde și ea cu poftă. Își șterge discret genele umede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca Mickey s-o zărească. Apoi se redresă. — Salut, Mickey, zise ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea mult. — Hei! exclamă ea. — Ce citești? Mickey Îi arătă coperta. De obicei citea cărți pe care oamenii le uitau prin mașini, atunci cînd le aduceau la garaj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și asigurată, construită în conformitate cu caracteristicile clasei sau clubului de apartenență și sunt aproape nobile în lipsa lor de variație, în lipsa lor riguroasă de flexibilitate. Nobile, în măsura în care se poate spune despre un pod suspendat sau un viaduct că este nobil. Vieți englezești, cuceritoare și funcționale. Vieți industriale. Bobby se îndreaptă spre ceva. Acest fapt, se petrece în etape imperceptibile, este un proces continuu, nu un salt brusc. Dar dacă există ceva în genul trecerii unei linii, asta se întâmplă în noaptea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]