1,114 matches
-
atunci. Se repezi la cele trei cufere, le deschise și nu găsi nimic. Le Închise la loc și Încercă să-și amintească ordinea În care le deschisese Nogodar. Da. Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise o trapă. Amir Întinse mâna, simțind cu mirare că e cuprins de un tremur ușor. Degetele Îi atinseră sulul de hârtie. Îl scoase și Îl desfăcu, nerăbdător. Da. Totul era adevărat. Portretul lui Anda Îl privea cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Samarkand. Se afla acolo demult. Fiindcă acel tânăr avea darul clarviziunii și fiindcă va ajunge să poarte sabia Cuceritorilor. Va ajunge noul Conducător. Toate acestea nu se Întâmplaseră Încă, dar Începeau să se Întâmple. Amir așeză la loc sulul, Închise cuferele și privi În jur. Nimic nu părea schimbat. Și totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse. Dacă Anda ar fi fost acolo, ar fi lăsat un semn. Gândul Îl străbătu ca un fior. Un semn. Luă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și când va ajunge aici, o va lua pe sus, îi va mătura pe toți din calea ei. Când a venit vremea să pornească în călătorie, Moti Lal a încuiat haveli-ul și a pus toate lucrurile de preț în niște cufere mari să le trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi așteptau cotigile să-i ducă la gară; urma un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea șanțului lângă cântare scuipau betel, arătând cu degetul la bogățiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înalte până la fluierul piciorului; toți se opresc un moment să urmărească trecerea supranaturală a trenului, care le tulbură lumea și viața ce merge la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mecanism de frânare pe patru roți, capabilă să atingă o viteză nepământeană de 130 de km pe oră, de culoare crem cu tapițerie roșie - o Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o petrecere. Sticlele de șampanie se rostogolesc pe podea și unele trupuri zac în poziții mai puțin decorative pe scaune. Printre ele, Pran observă persoane cunoscute; sud-americanul, ciclista goală și bărbatul îmbrăcat ciudat, care a sosit în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află în mijloc, o umbră corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe spațiul restrâns, ocupat de obicei de oglinda de bărbierit, care stă cu fața în jos atunci când nu este folosită. Dacă aranjarea bărbii ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marele Conac. Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și est și-și încheie seara sub o masă, într-un stabiliment numit Fishy Mitten, aflat pe o alee, lângă docurile East India. Aici, în cele din urmă, se bucură de un somn binecuvântat, fără vise. O săptămână mai târziu, cufărul său este încărcat într-un tren cu destinația Londra și vacanța plictisitoare de vară începe. Domnul Spavin este îngrijorat de planurile lui de viitor și crede c-ar fi mai bine pentru el să afle ce înseamnă munca. Lucrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Kuei Hsiang va sta în locul tatălui meu. Lui Rong i se va dărui o rochie pentru ceremonie. Mama primește zece mii de tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ambasadorul, îmbrăcat într-o ținută de un galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte. Primul este un cufăr mic, galben, din care scoate un sul de mătase galbenă. Acesta e decretul. Al doilea este Registrul Căsătoriilor Imperiale. Ultimul este un sigiliu din piatră inscripționat cu numele și titlul meu. Urmându-l pe eunuc, execut ceremonialul în fața meselor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată din această casă? După ce ambasadorul termină de citit, descopăr motivul existenței celui de-al doilea palanchin. Eunucii pun decretul, registrul și sigiliul din piatră înapoi în cuferele lor. Apoi aceste obiecte sunt „invitate“ să se „așeze“ în al doilea palanchin. Ambasadorul îmi explică faptul că aceste obiecte sunt considerate acum ca făcând parte din mine. — Trece phoenixul imperial! La chemarea ambasadorului, familia mea se lasă în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au vârfuri vopsite în purpuriu deschis. — Totul se reduce la a ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară la mine în stabiliment, le învăț o artă care se numește dansul evantaiului. Patroana deschide un cufăr și scoate o serie de articole: o pernuță rotundă, un teanc de bani de hârtie și o duzină de ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna la mijloc și ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în leagăn? Îi vor otrăvi mintea, răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă. Sunt trimise daruri și cufere cu tael-i pentru a-mi onora familia. Cu toate acestea, nu li se permite mamei și surorii mele să vină să mă viziteze. Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum să iau după aceea o carte în mână, chiar dacă toate aceste treburi ar fi fost făcute bine și fără silă. Lângă noi era unul Cîrstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fost făcute bine și fără silă. Lângă noi era unul Cîrstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cei doi, în timp ce soseau în fugă la tabăra de pe Muntele Komaki. Ii Hyobu îi duse la cartierul general al lui Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu stătuse de vorbă cu Nobuo, dar, după plecarea lui Nobuo, Ieyasu luase din cufărul cu blazon exemplarul din Analectele lui Confucius și începuse să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile Bârgăului. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-ți cum s-au strâmbat de râs colegii tăi din Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar își amintea cât de repede cucerise, cu ajutorul lor, inimile unor copile din Viena. Pe vremea aceea era destul de slăbuț. Nu prea mânca, obosea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adunate ca pentru un pupic delicios. Și cătana își continuă, în sfârșit, fraza neterminată: ― Da... pe-pentru asta... de-desigur!... Zâmbi cam confuz, salută regulamentar, dar găsi cu greu drumul spre ieșire, nimerind mai întâi într-un taburel, apoi în cufărul de voiaj al primadonei, iar în final fu înghițit de mulțimea slugilor care tocmai dădeau năvală să ofere și ei buchete din partea stăpânilor lor. În sală lucrurile avansaseră mult. Doi servitori îmbrăcați în șalvari și cu turbane din aceeași mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se sacrificau trăind în țări cu totul necivilizate, doar ca să asigure prestigiul imperiului. Profund nemulțumit și înciudat, Ledoulx ridică nervos un umăr. Ei bine, dacă banii nu soseau, trebuia să-și revizuiască total și poziția, și prioritățile. Trăsura plină de cufere opri la marginea unei păduri. Din ea sări Marioritza. Purta un costum de călătorie sobru, dar elegant. Guibert își opri calul în dreptul ei. ― Și... chiar pleci? Medicul avea un colț de zâmbet șugubăț. ― Da, dragul meu Guibert. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ NOUĂ 28 Ivan strângea și împacheta lucruri, lega cufere și ducea totul jos, la rădvane și căruțe, ajutat de servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]