3,596 matches
-
începe să fremete; mii de priviri se întorc pentru a contempla ceea ce niponilor nu le-ar trece prin minte nici măcar într-o mie de ani: încălcarea flagrantă a unui regulament (cu atât mai puțin de față cu omul legii). Acesta, cufundat într-o tipică transă budistă, este trezit de rumoarea gloatei. Își mută blând ochii de pe nisip pe întinsul promenadei, așteptându-se să descopere doar virginul spațiului. Ceea ce găsește însă îi depășește complet frontierele (și așa destul de strâmte) ale imaginației: un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
1000). "Oameni de condiție înaltă sau modestă se întreceau în studii, iar nivelul de pregătire oficială creștea". În acest climat care favoriza performanța și erudiția, Yugiri, fiul lui Genji, "promovă cu ușurință toate examenele, la literatură și la celelalte. Se cufundă în studiu, îndemnându-i pe profesori să ridice ștacheta". Pentru tânărul Yugiri, ca și pentru alți patricieni onești, competența intelectuală era singurul criteriu valid de ascensiune pe scara socială (deși, evident, mulți funcționari de stat preferau doar să-și cultive
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din țările dezvoltate). În termeni practici, este imposibil ca atâtea persoane să creadă despre ele însele că posedă idei demne de a fi făcute publice. Dacă lucrurile ar sta astfel, ar însemna că suntem în permanent pericol de a ne cufunda în mlaștina care a nutrit atâtea trestii gânditoare... Japonezii sunt, și la acest capitol, campioni. Există, în arhipelagul nipon, atât de multe mărturisiri virtuale, încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trupului filiform, cât și imaginea aproape bidimensională a japonezului obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar foarte culte, care nu știu să se bucure de natură. Sunt lipsiți de simțul profund al naturii, la fel cum altora le lipsește simțul muzicii sau al artei. Sunt anumiți specialiști în literatură care, oriunde s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile lor. Sau naturaliști ce văd lumea numai prin lentilele fizicii, chimiei sau biologiei fără a-i percepe frumusețea și splendoarea. Persoane care trăiesc cufundate în lumea propriilor afaceri. Alții a căror viață se învârte exclusiv în jurul modei, cosmeticii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau al artei. Sunt anumiți specialiști în literatură care, oriunde s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile lor. Sau naturaliști ce văd lumea numai prin lentilele fizicii, chimiei sau biologiei fără a-i percepe frumusețea și splendoarea. Persoane care trăiesc cufundate în lumea propriilor afaceri. Alții a căror viață se învârte exclusiv în jurul modei, cosmeticii și sănătății. Pentru toți aceștia natura, în cel mai fericit caz, este un element marginal al existenței. Nu observă deloc ceea ce se întâmplă în natură și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
job, cât mai curând o vocație. Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor natale, dedicând un pic de timp chiar și înnotului sau muzicii clasice. În ciuda tuturor acestora nu sunt deloc un workaholic care nu vede altceva decât munca lui. Îmi place să conversez cu alte persoane. Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
CE NU SA MAI VĂZUT VREODATĂ Intrăm în era barbariei. Desigur, nu este prima dată când omenirea se cufundă în noapte. Ne gândim chiar că a trăit această amară aventură de multe ori, iar istoricul sau arheologul ne dezvăluie cu inima strânsă urmele unei civilizații dispărute. Însă îi urma întotdeauna o alta. Pe ruinele vechilor sanctuare se înalță noi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să se ofere unei priviri, să poată fi într-o bună zi atinsă de această privire, întâlnită, cercetată, cunoscută? Se va spune că, dacă activitatea estetică în calitate de praxis, în calitate de mod al sensibilității și astfel al vieții, rămâne într-adevăr necunoscută, cufundată în adâncurile misterului care învăluie orice creație, mai ales pe cea a artei, această disciplină teoretică pe care o numim estetică este totuși capabilă să-și dea un obiect drept materie a cunoașterii sale, și anume opera însăși, opera de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se preface a le lua în seamă sunt într-adevăr, chiar în opinia majorității fenomenologilor, calități transcendente aparținând lumii și obiectelor sale, legate de acestea ca proprietate a lor. Suprafața este cea colorată, zidul este cel amenințător, încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu ar putea fi astfel nici frumoasă, nici urâtă. Dacă așa stau lucrurile, devastarea pământului de către tehnica de care va fi vorba ar fi lipsită de gravitate, sau mai curând nu ar fi. Căci cum ar putea fi desfigurat și cufundat în respingător ceea ce eludează prin natura sa orice categorie estetică? O altă consecință a tezei statutului imaginar al operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
legăturilor interne ale compoziției, legături care o fac să fie exact ceea ce este. Încă și mai semnificativă este maniera în care ea ni se oferă, nu în carența sa ontologică, asemenea termenului fragil al unei activități fără de care s-ar cufunda fără întârziere în neant, ci ca masiva impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general este condiția științei înseși. La urma urmei, între filozof și savant are loc o împărțire a sarcinilor. Celui dintâi îi revine să reflecteze asupra condițiilor celor mai generale ale unei munci concrete și mereu în devenire în care se cufundă și căreia i se consacră cel de-al doilea. Numai că atunci când, în gândirea clasică precum și în revirimentele sale contemporane, subiectivitatea este redusă la condiția de posibilitate a obiectului și, astfel, la obiectivitatea însăși luată ca atare, la acel În
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
umane mișcarea prin care aceasta s-a întors împotriva trecutului său, repudiind tot ceea ce îi adusese acesta mai însemnat, autonegarea vieții se înfățișează într-adevăr drept evenimentul crucial încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios mai departe. Să observăm în primul rând că autonegarea vieții nu se rezumă la o afirmație abstractă, la un oarecare principiu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri, adevărul ființei-acolo ca ființă-acolo, este sustras singularității privirii care se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul obiectiv și științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestor lucrări etc. Asta, totuși, nu este munca, ci rezultatul său obiectiv, asta, potrivit intuiției geniale a lui Marx, nu conferă o valoare, ci capătă una, și o primește de pe urma muncii vii. Sau, mai curând, deoarece aceasta din urmă se cufundă în noaptea subiectivității sale absolute, principiul acestei valori va fi ceea ce i-a fost pur și simplu substituit, adică măsura obiectivă a timpului obiectiv al muncii obiective. Această măsură matematică determină toate entitățile ideale ale economiei politice valoare, bani, capital
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de ea. Astfel, un sistem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod constant de la sine, viața trebuie în mod constant să se piardă. Ceea ce este actual este aceasta sau aceea, ceea ce este acolo în fața privirii, având totuși datoria de a ceda imediat locul unui alt a-fi-acolo, pe scurt, de a se cufunda în neant. Însă noul a-fi-acolo este sortit aceluiași destin. Actualul cedează așadar locul în realitate unui cu totul alt lucru, mișcării înseși de a-și ceda locul, de a se ivi și de a dispărea, iar această mișcare este cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci ia, dimpotrivă, locul acesteia, explicația sociologică face în general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se identifică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini nu-l puteau surprinde cu ușurință pe Diego Alatriste, care, prevăzător, Își lua Întotdeauna măsuri de apărare. Pe de altă parte, foarte de timpuriu Învățase un principiu de bază al viețuirii și supraviețuirii: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Diego Alatriste le ținea În mână. Nu zâmbi, nu făcu nici un gest. Îmi Înapoie hârtia fără vreun cuvânt și se Întoarse la masă; dar de acolo l-am văzut adresându-mi Încă o ultimă și lungă privire Înainte de a se cufunda din nou În discuția cu prietenii lui. Sosiră, la puțin timp unul după altul, Chiorul Fadrique și don Francisco de Quevedo. Fadrique venea de la spițeria lui din Puerta Cerrada; preparase poțiuni pentru clienții săi și avea gâtlejul iritat de vapori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem, Martín. Celălalt scutură din cap, ursuz. — Ți-am zis că nu pot. Nu la temnița municipală, nu? Tăcerea lui Saldaña fu grăitoare. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un fluierat slab părând un semnal: un refren care suna a tiruri-ta-ta. Când l-am auzit, mi-a Înghețat sângele În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea trei ieșiri, așa că am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a dispărut de sub ochii mei. Era ca o dulce agonie de albastru și lumină, căreia nu i te puteai sustrage. Dacă Într-o zi va fi să mor - m-am gândit În clipa aceea -, mi-aș dori să sfârșesc așa: cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre gustul artistic și sensibilitatea sufletească a unei burghezii care acum s-a cufundat în moarte și în pământ, într-un nor de praf și cenușă, și de aceea a fost redusă la tăcere și transformată în fosilă. Da, a spus trimisul Bisericii Suedeze. Sună frumos. Stilul dumneavoastră este remarcabil. Nereușitele lui, am subliniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]