8,982 matches
-
îl întâmpină profesional: — Lionel, ce-i cu tine? — Am o întâlnire la ora trei cu domnul notar. — Știu. Ce te-a apucat? Să nu-mi spui c-ai venit să-ți faci testamentul! — Am ce să las, dar n-am cui să las. M-am gândit să fac o fundație. Introdu-mă la domnul notar, nu-mi place să întârzii. Liliane apasă pe un buton de interfon, îl anunță și-i face semn să intre. Biroul domnului Rioret seamănă cu un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
al amicului Mihai Frunză. Colcăie de haz! Vă citez din el, cîteva definiții/istorioare delectabile: „TROMPA LUI EUSTACHE = Elefantul Eustache de la Grădina Zoologică din Paris, vrînd să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatică. Profesoara Îl trimite acasă ca sănvețe. Pe drum, Pepelea calcă Într-un cui și descoperă, astfel, cazul dativ. CURBA LUI GAUSS = Cetățeanul german Gauss din Gottingen avea casa așezată Într-o curbă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Grădina Zoologică din Paris, vrînd să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatică. Profesoara Îl trimite acasă ca sănvețe. Pe drum, Pepelea calcă Într-un cui și descoperă, astfel, cazul dativ. CURBA LUI GAUSS = Cetățeanul german Gauss din Gottingen avea casa așezată Într-o curbă. El mai avea și o fată pe care băieții o vedeau cînd luau curba și intrau În ea cu viteză prea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
victorie, binemeritată, îl aștepți pe prințul suflețelului tău, vestitul shangdi di liwu. bună dimineața ne trezim molatici în patul care miroase a tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de viață agățată în cuie bătute cu bine într-un alt an, într-o altă mare care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri cu spumă, și un zenit dulce-amețitor deasupra noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi pe patul așezat pe pământ, neînfățat, și adormi.
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă că tu ești tare supărat pe ulcica ceea cu vin. O ții în mână de când ai venit, da’ nu-i goli-o ferita sfântului. Ori vorbesc la Petrache, ori
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bune, atmosfera din familia doctorului Teodoru era la un pas de a deveni incendiară. Telefoanele repetate ale profesoarei Simona Deleanu, insistența cu care aceasta îl solicita pe doctor, o exasperau pe soția lui, Doina, și adânceau și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acolo nu voia să ajungă lovitura soției sale. Văzând capul blond care-l privea ostentativ, schiță un zâmbet, dar simți săgetarea tocmai în locul pe care îl apărase. Doina se binedispuse atât cât putea să se binedispună o femeie cu un cui purtat de câtăva vreme în suflet. Apoi abandonă arcul și săgețile ce le mai avea în rezervă, spunându-și că s-ar putea să-și facă griji inutile. Avea încredere în soțul ei care nu-i dăduse niciodată vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele persoane ca să le spun să vină la ea, să le spună cum și unde să-și caute dezlegarea răului. M-a trimis și la tine, Irină, zice că de la ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ou vi se vindea și un pește, dacă voiați săpun "Cheia", un fel de săpun de spălat rufe, căci numai de acesta se găsea în toate prăvăliile din țară, vi se servea și un pește, dacă voiați să cumpărați zece cuie pentru un gard, deși nu aveați nevoie de niciun gard, acesta nu avea niciun sens, gardurile erau în creierele voastre, bine zidite, vi se servea și un pește. Acel pește era un pește degeaba, vi se dădea, dar voi nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rama oțelită de coasă uzată, iar săgețile din lemn de brad cu fibrele drepte și fără cepuri, despicat în bețe subțiri geluite și bine șlefuite cu șmirghel. Vârful metalic de săgeată era confecționat de noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul și ascuțite la roata de piatră manuală, dar cel mai eficient vârf se prelucra în caucie din fier forjat. La capătul de la vale al străzii mele, strada Cotlarciuc, se afla ulița Toplița, unde locuiau bunicii materni, frații
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu zvârlitul pietrelor de pe drum, una din ele nimerindu-l și spărgându-i capul, incident urmat de o altă scădere a notei mele la purtare de către tovarășa învățătoare Andrei. De atunci, m-am învățat să nu rămân niciodată dator, neavând cui să mă plâng de șicanele și răutățile unora sau altora, cu toate că mă găseam în bune relații cu toată lumea din parohie, care m-a etichetat, Sorin-Cumătrul. De-a lungul anilor, împărțirea comunei în două Parohii, de Sus și de Jos, a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era o femeie casnică, condamnată să-și îngrijească părinții în vârstă, cele două fete, Ghiocel și Cătălina, pe Dom’ profesor, care în afară de studii de specialitate la catedră, nu știa să bată un cui. Nu avea nevoie profesorul Preda de așa ceva și nici timp n-avea, fiind plecat la conferințe și congrese pe tot globul, ca și cealaltă somitate a Universității ieșene, profesorul Mangeron. Cu tanti Corina de mână, am făcut un turneu de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga le făcu semn că vizita se cerea încheiată și că ar fi bine să plece liniștiți acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ultimele îndrumări lucrătorilor săi și, când îl văzu pe inginer că înaintează spre balconul încă neconsolidat, strigă cât îl ținu gura: - Nuuuuuuuu! Dar era prea târziu. Inginerul călcase pe o scândură abia pusă și care nu fusese încă prinsă în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
despre ce e vorba. Veni săși preia copiii. Îi preluă. Îi duse dincolo de mașină. Srăinul srtigă: dă-mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
legate profesionist. Altele - vrac. În sfârșit, scapă din bătaie. O zbughi în bae. Dânsa încuie ușa, după care fugi la telefon, și accesă numărul 112. Spuse rapid ce-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei alertați. Începură să bată. Nu bateți, le strigă ea, intrați, că ușa este descuiată. Aceia intrară. Le arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]